De ce lovește valul 5 mai ales în Europa?

Răspunsul epidemiologilor la întrebarea din titlul acestui articol este că actualele vaccinuri nu sunt eficiente în neutralizarea mutațiilor virusului, mutații care se răspândesc mai ales în densitățile demografice ale Europei.

Directorul pentru Europa al OMS, Hans Kluge, atrage atenția că politicile de sănătate publică au a lucra și dincoace de vaccin (prevenție, prevenție, prevenție), și dincolo de vaccin (testare și izolare).

Rămâne tulburătoare împrejurarea că densitățile demografice din regiunile asiatice, cu un grad mai mic de vaccinare, nu prezintă fenomene de contagiune asemănătoare celor din Europa.

Ceea ce nu s-a întâmplat până acum este o cercetare statistică a stărilor imunitare din diferite regiuni ale globului. De la bun început, absența studiilor imunologice a fost surprinzătoare în strategia combaterii pandemiei. Datele globale actuale sugerează că europenii au o stare imunitară generală mai deficitară, ceea ce dă o rezistență mai mică față de valurile pandemiei.

De unde ar putea proveni acest deficit imunitar?

Răspunsurile corecte pot fi găsite pe o plajă largă de situații.

1. Aici, în Europa, e mai mare consumul de produse mediatice producătoare de panică, adesea, care panică slăbește scutul imunitar.

2. Aici, în Europa, e mai mare consumul de produse alimentare nenaturale, fapt care contribuie la entropia (dezordinea) sistemelor imunitare individuale.

3. Aici, în Europa, e mai acută poluarea, ceea ce dă o contranatură pentru echilibrele imunității noastre.

De multă vreme, voci importante cer adăugarea studiilor imunologice la setul de cercetări ce sunt făcute pentru înțelegerea acestei pandemii.

Știință consolidată în ultimele decenii, imunologia nu are personalități încărcate de glorie cum are virusologia, dar devine din ce în ce mai limpede că, fără cercetări imunologice, înțelegerea pandemiilor are a fi ea însăși deficitară. În fond, nu guvernele se bat cu pandemiile, ci sistemul nostru imunitar luptă cu „armatele” de virusuri. O „cursă a înarmărilor” în materie de cercetare imunologică a devenit necesară, iar faptul că deocamdată se vorbește prea puțin despre acest domeniu dovedește precaritatea înțelegerii noastre cu privire la „afacerea” în care ne aflăm, precaritate manipulabilă în fel și chip.

Iată, de pildă, produsele alimentare nenaturale. Problema ce a apărut odată cu răspândirea lor globală ține de înțelegerea viului. Aceste produse sunt devitalizate prin originea lor și devitalizează, la rândul lor, consumatorii. Vitalismul din produsele naturale vegetale și animale nu este de natură fizică, ci de natură eterică, așa cum mirosurile pe care le simt câinii (mii de nuanțe olfactive) sunt de natură eterică. Hrana pe care o metabolizăm noi, oamenii, spuneau cei vechi, Paracelsus de pildă, este, în fapt, eterizată, iar eterurile astfel obținute sunt cele care plăsmuiesc mai apoi; dau două exemple, pielea care crește la loc acolo unde ne-am ars ori osul care se reface după ce l-am rupt. Ele, eterurile, reprezintă vitalitatea superspecializată din corpul nostru fizic, o calitate care poate fi slăbită prin hrana artificială.