Austria comemorează anul acesta centenarul a patru mari personalități ale artei internaționale.
Toți patru – pictorii Egon Schiele şi Gustav Klimt, arhitectul Otto Wagner și designer-ul Koloman Moser – au murit în 1918 și dispariția lor, concomitent cu aceea a Imperiului austro-ungar, este resimțită ca un eveniment simbolic. Celor patru le este dedicat un număr impresionant de expoziții.
Gustav Klimt, Egon Schiele, Koloman Moser şi Otto Wagner sunt protagoniştii programului de expoziţii Frumuseţe şi Abis care implică întreaga capitală austriacă în acest an. Oraşul celebrează astfel patru dintre cei mai reprezentativi artişti ai Modernismului vienez.
Expoziţia Gustav Klimt. Artist of the century, de la Leopold Museum, deschisă până în 4 noiembrie, urmăreşte etapele fundamentale ale vieţii, formaţiei şi stilului lui Klimt (Baumgarten, 1862 – Vienna, 1918). Printre promotorii Secession-ismului vienez, Klimt s-a format la Şcoala de Arte Decorative, fază care i-a influenţat stilul, ca şi călătoria la Ravenna din 1903 care i-a permis să descopere arta bizantină. Culori strălucitoare, figuri cu contururi sinuoase şi folosirea foiţei de aur i-au adus faima internaţională.
Expoziţia dezvăluie schimbarea stilului lui Klimt de la tradiţia academică la dezvoltarea unei maniere personale, evidentă de la jumătatea anilor 1890, când artistul a creat primele schiţe pentru scandaloasele Faculty Paintings din sala de ceremonii a Universităţii din Viena.
Artiştii Secession-ului au renunţat la tendinţele conservatoare şi au deschis calea Jugendstilului, Klimt fiind promotorul curentului. Cu stilul lui decorativ-ornamental, artistul a devenit cel mai important reprezentant al Secessionismului şi un căutat portretist al doamnelor burgheziei vieneze.
Firul roşu al expunerii îl constituie transformarea lui Klimt dintr-un pictor adept al istoricismului târziu în eminentul exponent al Secession-ismului vienez. Organizatorii şi-au propus să arunce o lumină nouă asupra creaţiei acestui autor cu rol central în naşterea artei moderne.
Acum 100 de ani, Gustav Klimt a dispărut, lăsând în urma lui o operă enigmatică şi misterioasă. Dintre cele peste 220 de pânze cunoscute astăzi, pe primul plan se situează portretele sale de femei acoperite cu aur fin, cu aspect magic şi neliniştitor. Privind Sărutul, Judith sau Adèle Bloch-Bauer descoperim un stil unic, aproape esoteric. Muzele sale amintesc icoanele bizantine sau imaginile Egiptului antic, creând, într-o manieră singulară, un spaţiu sacru.
Părinte fondator al Secession-ului, Klimt s-a implicat mai întâi în decorul marilor teatre. Într-o vreme în care Viena era impregnată de muzică, de literatură, de arhitectură, tatăl artistului era orfevru, iar mama sa era pasionată de muzica de operă. Tablourile lui par a păstra această dublă influenţă.
El aplică aurul în straturi dense şi face să danseze liniile. În 1902, realizează Friza Beethoven. Fresca de 34,14 metri lungime şi 2,15 metri înălţime, cu 7 panouri reprezentând Simfonia a IX-a, era destinată să decoreze un monument în memoria muzicianului. O opera de artă totală, aşa cum el însuşi o numeşte, care reuneşte pictura, muzica şi arhitectura.
Fiecare operă a lui Klimt este o călătorie în care ornamentele bogate fac să dialogheze cu alegoriile şi simbolurile. Figura feminină plasată în prim plan, ca în Îmbrăţişarea, Sărutul, Fecunditate, Coafura, este fascinantă.
Pictura Mireasa, considerată ultima sa capodoperă, este din acest punct de vedere specială. Concepută pe baza mai multor desene şi studii, trecând de la Art Nouveau la Expresionism, opera neterminată, descoperită în atelierul pictorului, este clar detaliată într-un caiet de schiţe din 1917. Prezentată publicului pentru prima dată, împreună cu semnificativul corpus de desene pregătitoare, ea este o mărturie preţioasă privind ultimul an de viaţă al artistului. Este un document de primă importanţă nu numai prin unicitatea lui, dar şi pentru că ilustrează procesul de creaţie al acestei opere, furnizând noi informaţii despre stilul şi limbajul artistului.
Aur, femei divinizate. Fiecare pictură de Klimt este magică şi neliniştitoare. Artistul cultivă acest mister. În fiecare zi, petrece 9 ore în atelier şi totuşi nimeni nu l-a văzut pictând vreodată. La Viena, istoricii au reconstituit acest loc secret. Oraşul acelei epoci se afla la sfârşitul unei lumi şi cu puţin înaintea războiului. Gustav Klimt era bântuit de ideea morţii şi astăzi, la un secol de la moartea lui, misterul rămâne intact. Artistul realizează peisaje a căror seninătate contrastează cu cealaltă parte a operei sale.
În acelaşi timp, apar reprezentări feminine erotice asociate simbolic extazelor senzualităţii. Expoziţia, curatoriată de Hans-Peter Wipplinger şi Sandra Tretter, prezintă opere din colecţiile Muzeului Leopold şi din Leopold Private Collection, pe lângă lucrări donate Muzeului de un descendent al lui Klimt şi lucrări din colecţii internaţionale.
Ele evidenţiază contrastele stilului artistului, între spirit şi materie, între natură şi artă, între Eros şi Thanatos, contraste şi concepte emblematice pentru noua concepţie asupra artei.
Klimt a fost pictorul epocii sale, indiferent dacă a pictat femei sau alte teme, şi al Vienei sau al lumii austriece. Lume care, în câţiva ani şi într-un teritoriu nu prea întins, crease multe lucruri, de parcă ceva sau cineva îi împinsese pe austrieci să fie înaintea epocii. Tot ce a dat Austria acelor ani se regăseşte în opera lui Klimt, fie că este vorba despre muzica lui Gustav Mahler sau de descoperirile în psihanaliză ale doctorului Sigmund Freud. Pictura lui e frumoasă, elegantă, animată de un spirit profund sensibil, care pune în scenă personaje ce parcă nu-şi dau seama că, dacă mai fac un singur pas, se prăbuşesc în abis. Cuplul îndrăgostiţilor îngenuncheaţi, sărutându-se pe un covor de flori, izolaţi, inconştienţi de mişcările grave ale lumii din jurul lor, iată o metaforă care rezumă în mod fericit arta lui Gustav Klimt.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.