Gheorghe Flutur, unul dintre adjuncţii pe linie de partid ai lui Emil Boc, a ieşit luni în public cu o declaraţie halucinantă, copiată parcă din Manualul agitatorului comunist. Ieşirea lui Flutur a fost precedată de un editorial tip „Scânteia” de la sfârşitul anilor ’40.
„Moţiunea opoziţiei are la bază instigarea la violenţă. Avem informaţii consistente şi concrete referitoare la instigarea la violenţă în ziua moţiunii. Organizaţiile judeţene ale PSD pregătesc zeci de autocare şi garnituri de tren cu delegaţii pe care le vor trimite la Bucureşti în 27 octombrie, sub formă de cetăţeni indignaţi împotriva guvernului”. Aşa a sunat declaraţia lui Gheorghe Flutur după terminarea şedinţei BPN al PDL.
Un limbaj de o asemenea violenţă nu s-a mai auzit până acum la PDL. Declaraţia este una tipică sfârşitului anilor ’40. Dacă mai adăugăm şi ultima frază a declaraţiei, „…va fi ultima zvârcolire a PSD, un partid el însuşi nereformat şi duşman al reformării statului roman”, putem spune că ne aflăm în faţa unui discurs copiat parcă din Manualul agitatorului communist, ediţia 1946. Utilizarea sintagmelor „ultima zvârcolire”, „duşman al reformării statului român” şi „instigare la violenţă” era des întâlnită atunci când propaganda comunistă făcea referire la partidele istorice. Iar expresia „cetăţenii indignaţi” ţine loc de „bandele maniste” înfierate de Silviu Brucan în „Scânteia”. Sau de „legionarii” văzuţi numai de Ion Iliescu şi alte mărimi FSN-iste în timpul manifestaţiei maraton din Piaţa Universităţii din 1990. Ca şi agitatorii şi propagandiştii comunişti din perioada tulbure a anilor ’45-’50, şi Gheorghe Flutur acuză, spune că are probe consistente şi concrete, dar nu dezvăluie nimic. Tot Flutur a mai pus public întrebarea, „cine suportă cheltuielile?”, deşi nici până astăzi el nu a menţionat cât a costat înscrisul de tip ceauşist cu corpurile a sute de oi atunci când Traian Băsescu a fost în Bucovina sau basculantele cu zăpadă aduse în Suceava pentru ca Elena Udrea să se plimbe cu sania.
Presa de „partid” şi-a făcut „datoria”
Declaraţiile lui Gheorghe Flutur au fost precedate de un editorial tip „Scânteia” publicat de Sabina Fati în RL. Redăm un fragment sugestiv în acest sens: „În cazul lui Sorin Ovidiu Vîntu, ca şi în cazul lui Dan Voiculescu, butonul (de la comanda ţării – n.a.) e din ce în ce mai necesar, fiindcă au fost trimişi în judecată, aşa că acum preferă să închidă România decât să piardă meciul. Amândoi se ocupă şi zilele acestea, cum s-au ocupat şi anul trecut, să strângă majorităţi parlamentare. În plus, le-au dat de lucru liderilor sindicali, caută pârghii prin care să-i zgândăre pe militari şi poliţişti şi pregătesc o insurecţie prin care să forţeze schimbarea puterii”. Probabil că teama de „insurecţia” de miercuri l-a determinat pe Gheorge Flutur să reacţioneze.
Nici celălalt ziar cu simpatii PDL-iste, EVZ, nu a stat în expectativă. În ediţia de luni au fost puşi la index „baronii de la sindicate”. Adică organizatorii acţiunilor de protest de miercuri.
