De la Londra la Torino

După Londra, Baletul Kirov al Teatrului Mariinski din Sankt Petersburg, care a marcat de-a lungul celor 300 de ani istoria baletului, prin prezenţe ca Anna Pavlova, Rudolf Nureyev, Michail Baryshnikov, a evoluat acum câteva zile la Torino, inaugurând cunoscuta stagiune a Teatrului Regio cu trei programe. În deschidere a fost prezentat „Omagiu lui Fokin”, cuprinzând „Dansurile polovţiene” din opera „Prinţul Igor” de Alexander Borodin, fresca unei Rusii epice şi războinice, ce a făcut senzaţie odată cu debutul Baletelor Ruseşti la Paris, în 1909, „Spectrul trandafirului”, pe muzica lui Carl Maria von Weber după un poem de Theophil Gauthier, care şi astăzi se identifică cu Vaslav Nijinsky, primul şi seducătorul interpret din 1911, solo-ul din „Moartea lebedei”, capodoperă în miniatură a impresionismului coregrafic, rămas nemuritor prin marile balerine de la Pavlova (pentru care a şi fost creat în 1907) la Maia Pliseţkaia, acum în interpretarea Ulyanei Lopatkina, şi, în fine, „Şeherazada”, titlu emblematic pentru erotismul baletului Art Nouveau, pe muzica lui Rimski-Korsakov.

Compania de balet de la Sankt Petersburg a mai adus în faţa publicului torinez şi „Bayadera”, în coregrafia lui Marius Petipa, cât şi „Lacul lebedelor”, în aceeaşi coregrafie, în versiunea lui Konstatin Sergheev pe care compania o dansează de mai bine de 60 de ani.

Scenă din Pasărea de foc în interpretarea balerinilor de la Mariinski

Amintindu-şi de debutul de la Londra, în 1961, al Baletului Teatrului Kirov din Leningrad, Clement Crisp vorbea despre doi mari interpreţi ai baletului sovietic, Alla Sizova şi Yuri Soloviev. Astăzi amândoi pot fi văzuţi pe un DVD în „Frumoasa din Pădurea adormită”. Un alt DVD o aduce în prim-plan pe Irina Kolpakova, în acelaşi balet, în 1982. Continuând cu marii clasici, spectatorii pot să admire, tot pe un DVD, „Giselle”, în interpretarea Galinei Mezentseva, avându-l alături pe Konstatin Zaklinski. „Lacul lebedelor”, în viziunea Lopatkinei, nu pare nici azi depăşit, ci se remarcă prin modernitatea sa.

Igor Zelensky şi Ulyana Lopatkina

În urmă cu 50 de ani, în 1961, Baletul Kirov din Leningrad se releva publicului Europei Occidentale, de la Paris la Londra. Era aşteptat cu nerăbdare pentru că Baletul Teatrului Balşoi din Moscova evoluase la Paris în 1954 şi la Londra în 1956, fiind o adevărată revelaţie, entuziasmând publicul. La jumătate de secol după, fascinaţia rămâne intactă. Compania noului Teatru Mariinski din Sankt Petersburg s-a întors la Covent Garden din Londra cu pleiada sa de splendide balerine şi miticul corp de balet feminin.

Scenă din Lacul lebedelor la Teatrul Regio din Torino

Baletul „Kirov” ajunsese în Europa în 1961, avându-l ca solist, la Paris, pe Rudolf Nureyev, iar la Londra pe Natalia Makarova, care dansa în „Giselle”. Un succes răsunător. Criticul Clement Crisp nota: „Am avut marea bucurie de a-i vedea pe toţi aceşti monştri sacri ai dansului în ultimii 60 de ani, dar pot să spun că nu am mai văzut un balerin de un asemenea talent ca Yuri Soloviev. Puritatea şi aristocraţia stilului său aveau ceva angelic”.

Prim balerina Alina Somova

La Londra, publicul a putut admira o panoramă a acestei companii celebre, acoperind o perioadă de 136 de ani, care mergea de la „Bayadera” la recenta creaţie „Anna Karenina” de Alexei Ratmansky (2010), trecând prin „Lacul lebedelor”, „Chopiniana”, perfect conservată în viziunea baletelor lui Fokin, „Pasărea de foc” şi „Şeherazada”, apoi „Don Quijote”. George Balanchine a legat această companie de numele „Baletului Imperial” şi al „Scotch Symphony”, cu „In the Night” de Jerome Robbins.

Viktoria Tereshkina şi Vladimir Shyklyarov

„Lacul lebedelor” a inaugurat seria de spectacole care era dominată de frumuseţea expresiei Ulyanei Lopatkina şi a lui Igor Zelensky, Ekaterina Kondaurova a fost minunată în rolul titular din „Şeherazada”. Tânăra Evghenia Obratsova, un mare talent, a fost o Kitry exemplară în „Don Quijote”. Tehnica sa are splendoarea unui diamant, iar razele sale au luminat parcă întreaga scenă. Partenerul său, Andrei Timofeev, posedând o tehnică puternică şi aristocratică, a apărut la fel de fascinant ca personajul. Într-o altă seară, Denis Matvienko a fost un Basil magnific prin tehnica şi jocul scenic strălucitor.

Balerinii de la Kirov in Lacul lebedelor, în prim-plan Igor Zelensky şi Ulyana Lopatkina

O altă interpretare memorabilă a avut strălucitoarea Viktoria Tereshkina în „Baletul Imperial”, avându-l ca partener pe Vladimir Shklyarov, la care s-a adăugat splendidul corp de balet, scânteietor prin tehnică şi poezie. „Baletul Imperial”, în versiunea coregrafică definitivă a lui Balanchine, părea a veni din Palatul de Iarnă de la Sankt Petersburg. „Anna Karenina” a lui Ratmansky a fost o fascinantă transpunere în balet a romanului lui Tolstoi, într-o scenografie halucinantă, cu proiecţii pe ecrane şi costume vaporoase, o versiune fantasmagorică a tragediei, dar partitura lui Rodion Scedrin, compusă special pentru Maia Pliseţkaia, de data aceasta nu a fost favorabilă acestei producţii. „Bayadera”, care a încheiat programul, s-a impus graţie sublimului corp de balet de la Mariinski, dar şi interpretării oferite de Viktoria Tereshkina, care a interpretat magnific rolul Nikyei. O Bayaderă grandioasă, de o eleganţă sublimă.