Declar, dar și acuz

Am semnat Declarația de la București pentru că era necesar ca publicul să știe ce gândesc jurnaliștii. Doar câțiva în acest caz. Cu alte semnături, mă tem că Declarația ar putea fi aceeași, dar între vorbele ei și faptele jurnaliștilor s-ar căsca o prăpastie. Pe semnatarii acestei Declarații eu îi cred pe cuvânt. Pe alții – mulți, din păcate – nu îi pot crede decât după fapte. Iar faptele lor arată naivitate, oportunism, slabă priză la realitate, conștiințe târguite, conștiințe nepârguite…

Despre „Declarația de la București”

Cine are o bună priză la realitate știe cât de multe depind de presă. Primul decret semnat de Lenin a avut în vizor presa. Cine știe cât de multe depind de presă și se află la putere, azi, vrea să pună șaua pe jurnaliști fără să decreteze această voință. La noi, acum, herghelia este înșeuată aproape în integralitatea ei.
Primul pas spre lepădarea de șei? Un cutremur al conștiințelor acolo unde ar mai exista epicentru moral. Al doilea: eliminarea prostocrației din domeniul presei. Am declarat ce am avut de declarat, dar n-am acuzat încă nimic. De aceea, țin să acuz domeniul presei că s-a lăsat cucerit de prostocrația din societate și a acceptat în rândurile sale prea mulți reprezentanți ai puterii proștilor.

Declarația de la București

Al doilea pas nu ar putea veni după cel dintâi dacă n-ar putea exista o anume sindicalizare a jurnaliștilor. Cum? Greu. Să presupunem că noi, semnatarii acestei Declarații, am rămâne uniți și am vrea să producem un site de monitorizare a presei. O mână de oameni ar trebui să supravegheze, zilnic, sute de jurnaliști. Imposibil. Să presupunem că am decide să lucrăm cu salariați. Imposibil. N-ar avea calificarea necesară. Patronii? Nici vorbă. Ei s-au corupt cei dintâi. O școală privată de jurnalism manageriată de acești semnatari? Ar fi o idee. Și ar putea exista o speranță că studenții cei mai buni ai școlii ar putea participa la un serviciu calificat de monitorizare a întregii prese. Ar fi, cu siguranță, și cel mai important curs din structura celor patru ani de școlarizare.

Da, așa văd eu continuarea pragmatică a ceea ce s-a început prin Declarația de la București: operaționalizarea unei școli de jurnalism de moralitate înaltă și de profesionalism garantat.