Declarația Maas-Wirsching: trecutul chemat să treacă

În preajma aniversării a 75 de ani de la înfrângerea național-socialismului, prestigioas revistă Der Spiegel, din 7 mai 2020, a publicat un text de importanță istorică “Nici o politică fără istorie” („Keine Politik ohne Geschichte”), semnat de Heiko Maas și Andreas Wirsching. Extrem de concentrat, articolul nu este deloc unul obișnuit. El vine din partea a două personalități cu pondere în decizii.

Heiko Maas și Andreas Wirsching: Nu există politică fără istorie

Un jurist, fost ministru federal al Justiției, acum ministrul de Externe al Germaniei, și un istoric – una dintre vocile cele mai autorizate la această oră printre istoricii contemporaneității, alături de Nial Fergusson, Jacques Martin și alți câțiva. Istoricul este directorul renumitului „Institut für Zeitgeschichte” din München – Berlin, prin tradiție implicat în fasonarea politicii externe.
Autorii cunosc încărcatul dosar al istoriei secolului trecut și sunt conștiințe civice proeminente. Ei reiau întrebarea care a rămas dificilă și pentru istorici și pentru viața democrațiilor europene de azi: cine răspunde de declanșarea celui de al Doilea Război Mondial și de crima fără seamăn a Holocaustului (Shoah)?

Întrebarea stăruie, în pofida trecerii atâtor decenii. Acest articol, care este de fapt o declarație, nu reia această întrebare pentru prima dată în ultimele decenii, într-o abordare de calibru. Reluări au mai fost, din unghiuri de vedere și cu interpretări diferite. Evocarea lor contribuie la înțelegerea celei mai recente. Amintesc doar două.

De pildă, odată cu publicarea Caietelor negre ale lui Heidegger (Gesamtausgabe, Viitorio Klostermann, Frankfurt am Main, 2014-2019, volumele 94, 95, 96, 97, 98, 99), avem la dispoziție perspectiva asupra istoriei secolului a unui gânditor de cea mai mare anvergură, care a marcat lumea. Acesta, așa cum observă analize englezești mai noi, a exprimat optica soldatului de pe frontul Primului Război Mondial, cu tot ce a urmat în Germania – pacea umilitoare, inechitățile de la Versailles, emergența național-socialismului, declanșarea celui de al Doilea Războiului Mondial, capitularea, scindarea Germaniei, ocupația. Implicat la un moment dat de partea național socialismului, Heidegger nu a tăgăduit că Hitler a comis „acte care au îngrozit Europa”, dar a criticat simplificările istoriografice și a apărat ideea că ceea ce s-a petrecut trebuie privit luând în seamă întreg câmpul de forțe. De altfel, găsim până azi la istorici argumente heideggeriene pentru a admite „pluralitatea forțelor din timpul lui Hitler (Pluralität der Hitlers Zeit)”, cum spunea un elev al filosofului, și o anumită contextualizare a ceea ce s-a petrecut.

Între timp, istorici de primă mărime au căutat să exprime trăirile soldatului trimis să cucerească Rusia sovietică, cu tot ceea ce a urmat întoarcerii soartei războiului – amplificarea crimelor pe front și în spatele frontului, aruncarea disperată în luptă a ultimelor resurse, cvasidispoziția pârjolirii propriei țări, capitularea necondiționată. Andreas Hillgruber (Zweierlei Untergang. Die Zerschlagung des Deutschen Reiches und das Ende des europäische Judentum, Corso bei Siedler, Berlin, 1986) a adoptat explicit perspectiva soldatului în retragere de pe frontul din Răsărit. El a tras concluzia vinovăției Angliei în declanșarea războiului, pe de o parte, și, pe altă parte, a susținut că „omorârea evreilor a fost exclusiv o consecință a doctrinei rasiale radicale” a lui Hitler și ar depăși cadrul unei singularități istorice. Pe o linie apropiată, Ernst Nolte arătase deja în 1980 că „atrocitățile celui de al Treilea Reich sunt singulare” (vezi Ernst Nolte, Zwischen Geschichtslegende und Revisionismus?…1980, în „Historikerstreit”. Die Dokumentation der Kontroverse um die Einzigartigkeit der national-sozialistischen Judenvernichtung, Piper, München, 1989, p.15). El adăuga: „nucleul cel mai lăuntric al imaginii negative despre al Treilea Reich nu are nevoie de revizie și nu este capabil de revizie” (p.18). Ernst Nolte a susținut însă că singularizarea istorică a acestuia, din rațiuni politice, nu ar trebui continuată. Klaus Hildebrand a emis și el rezerve față de singularizarea celui de Al Treilea Reich (Die Zeitalter der Tyrannen, p. 90). Michael Stürmer a pledat pentru recuperarea istoriei, căci „este vorba de continuitatea republicii germane și predictibilitatea ei în politica externă. Într-o țară fără amintire, este posibil orice” (Geschichte in geschichtslosem Land, p.38).

Cei mai importanți istorici ai ultimei părți a secolului al XX-lea și-au spus cuvântul despre aceste optici și, firește, despre întreaga problematică a celui de al Doilea Război Mondial în vestita „controversă a istoricilor (Historikerstreit)”. Iată opinii reprezentative din această dezbatere cu adevărat istorică a istoricilor germani – din păcate nici acum, din câte cunosc, tradusă la noi!
Istoricul Christian Meier a subliniat că, „pe cât de puțin există o vinovăție colectivă, pe atât de mult avem o răspundere pentru ceea ce s-a petrecut dinspre noi și în numele nostru” (Verurteilen und Verstehen, 1986, în „Historikerstreit”, p.55). El a insistat asupra datoriei de a păstra totul în memoria noilor generații. Joachim Fest a scris că „Hitler a indicat mereu practicile inamicului revoluționar de stânga drept învățătură și exemplu. Totuși, el nu numai că le-a copiat. Mereu hotărât să se arate mai radical decât rivalul său cel mai înverșunat, le-a supralicitat” (Die geschuldete Erinnerung, 1986, p.105). Eberhard Jäckel a formulat motivarea cea mai solidă a singularității istorice a Holocaustului: „omorârea evreilor făcută de național-socialism a fost singulară deoarece niciodată înainte un stat, cu autoritatea conducătorului său responsabil, nu a decis și anunțat omorârea, pe cât posibil fără rest, a unui anumit grup de oameni, incluzând bătrânii, femeile, copii și sugarii, și nu a pus în aplicare această hotărâre cu toate mijloacele puterii de stat” (Die elende Praxis der Untersteller…, 1986, p.115). Martin Brozsat a arătat că istoria ulterioară a adus pe scenă, din nefericire, noi atrocități și crime, dar cercetarea istorică are de lămurit social și instituțional fenomenul național-socialismului. Patriotismul nu este scuză pentru „pervertirea” de către istoric a situațiilor care s-au petrecut (Wo sich die Geister scheiden?, 1986, p.195). Jürgen Kocka a acuzat „o parțializare a înțelegerii istoriei” în istoriografia celor care deduc acțiunile lui Hitler din confruntarea cu tradiții asiatice. „Cauzele efective ale antisemitismului în Germania nu sunt de aflat nici în Rusia și nici la congresul mondial evreiesc”( Hitler sollte nicht durch Stalin und Pol-Pot verdrängt werden, p.136). Hans Mommsen a argumentat că nu dă rezultate „îngustarea discuției” asupra național-socialismului prin invocarea altor crime, spre a estompa crimele acestuia. Asemănări exterioare ale regimurilor anilor treizeci epocii nu pot trece drept elemente constitutive ale acestora (Neues Geschichtsbewusstsein und Relativierung des Nationalsozialismus,p.185). Wolfgang Mommsen a pledat pentru a nu reduce istoria germană la „catastrofa din 1933-1945” și pentru abordarea ei „în contextul istoriei universale, fără a o contrapune altor popoare” (Weder Leugnen noch Vergessen befreit von der Vergangenheit, p.317).
Istoriografia germană a contemporaneității oferă panorama unei istoriografii extrem de profesionalizate și de cea mai bună calitate a convingerilor democratice. Ea se impune citită, căci profitul este imens. Mărturisesc că am parcurs-o, ocupându-mă de filosofia contemporană, dar și pentru că o cultură se cunoaște în momentele în care ea își asumă cele mai dificile momente ale istoriei ei.

Dezbaterea asupra războiului și crimelor continuă până în anii noștri, pe linii în mare aceleași. În Germania și, desigur, în afara Germaniei.
Revizionismul istoric actual nici nu este, la origine, un produs al istoriografiei germane. Destul să ne amintim șocanta carte a americanului David L. Hoggan (The Forced War: When Peaceful Revision Failed, 1957), în care declanșarea războiului se pune în răspunderea ministrului de externe britanic, care, în 1939, ar fi lucrat, împreună cu exponenți polonezi, pentru subminarea intereselor germane. Sau cartea de rezonanță a englezului A. J. P.Taylor (The Origins of the Second World War, 1961), care recompune interacțiunile care au dus la războiul declanșat în 1939, între Germania, Polonia, Marea Britanie, Franța, și, cu aceasta, la al Doilea Război Mondial și anonimizează de fapt răspunderea. Ori cartea stranie a lui David Irving (Hitler’s War, 1977), care pune Holocaustul în răspunderea lui Himmler. Fiecare în felul ei vrea să contureze alternativa la „teza procesului de la Nürnberg”, larg cunoscută.

Astăzi, este documentat indubitabil faptul că ideea „soluției finale a chestiunii evreiești” a circulat între Hitler, Göring, Heydrich și alte vârfuri ale național-socialismului. De altfel, „soluția finală” era în continuitate cu Mein Kampf (1925-26), cu amenințările deloc voalate ale lui Hitler (care „vorbea de sfârșitul evreilor în Europa”) și cu intenția mărturisită de Führer unor reprezentanți străini, în 30 ianuarie 1939, de a „distruge (ausrotten) evreii”. Așa stând lucrurile, investigația rădăcinilor „soluției finale” în formația și biografia lui Hitler, întreprinsă de Robert Wistrich (Laboratory for World Destruction. Germans and Jews in Central Europe, University of Nebraska Press, 2007), este edificatoare. Nu este vorba de a reduce cauzalitatea unui fenomen grav la fantasmele unei persoane, fie ea și deținătoarea unei puteri discreționare, dar se poate spune, cu toate probele, că „Viena a fost prologul, iar contrarevoluționarul München, catalizatorul care l-au lansat pe Adolf Hitler pe contorsionatul drum către Auschwitz” (p.377). Probele sunt indubitabile.
De ce intervin acum Heiko Mass și Andreas Wirsching? Să citim declarația lor – căci procedează corect cititorul care se referă la ce spune un text, nu la ce nu spune, căci niciun text nu poate spune infinit de multe lucruri. Este vorba aici de un efort al celor doi de a semnala că încercările de revizionism istoric – așadar de revizuire a interpretării istorice dictate de considerente politice – sunt pe o cale greșită. Și de un efort corelat, al acelorași, de a curma împrejurarea că, la orice întâlnire internațională, chestiunea revine, cu confuzii cu tot.

Dar ce spun Heiko Mass și Andreas Wirsching în articolul „Nici o politică fără istorie”? Rezum conținutul acestuia, în cinci idei organizatoare.
În formularea autorilor, „singură Germania poartă răspunderea pentru cel de Al Doilea Război Mondial și Holocaust”. Mai detaliat, „singură Germania a declanșat, cu atacul asupra Poloniei, Al Doilea Război Mondial. Și singură Germania poartă răspunderea pentru crimele față de umanitate ale Holocaustului”.
8 mai 1945 a fost ziua înfrângerii național-socialismului. „Germanii au plătit cu această zi prețul pentru că ei au lăsat să se petreacă 30 ianuarie 1933 (numirea cancelarului Adolf Hitler, NN) și nu au putut să se elibereze de național-socialism”. Și pentru germani, cum a spus în 1985 președintele Richard von Weizsäcker, acea zi de 8 mai 1945 a fost o „eliberare”.

Germania își declară din nou refuzul ca de pe teritoriul ei să mai izbucnească războaie sau violări ale drepturilor omului. Cu declarația Maas-Wirsching, ea se pronunță pentru o „Europă unită”, pentru „drepturile omului ca și concretizare universală a demnității umane”, pentru „coperare internațională bazată pe reguli” și pentru renunțarea la „căi specifice” de dezvoltare. Sinceritatea (Aufrichtigkeit) și credibilitatea (Glaubwürdigkeit} sunt valorile conducătoare asumate.
În scrierea istoriei, autoritățile germane – aici ministrul de externe și directorul celui mai specializat institut – pledează pentru promovarea „gândirii raționale (rationales Denken)” în locul “miturilor naționale (nationale Mythen)”. Observația subiacentă de necontestat este aceea că pe acest ultim teren abundă clișee și mituri, în locul adevărurilor oneste, reconstituite integru.
Germania actuală se pronunță contra revizionismului istoric și propune regula de bază a „preluării perspectivei celuilalt”. Acest concept, rafinat și adus în avanscenă de actuala sociologie și de teoria comunicării, este, în opinia mea, salutar. De altfel, el dă seama de împrejurarea că scrierea istoriei comunică continuu în Germania cu științele sociale, cu cunoașterea în general, și le fructifică. De aici și soliditatea ei.

Odată cu declarația Maas-Wirsching, pentru prima oară, răspunsul la întrebarea „cine răspunde de declanșarea celui de al Doilea Război Mondial și de crima fără seamăn a Holocaustului (Shoah)?” este simplu. Este pentru prima oară în istoria celor care trăim astăzi când o mare putere își asumă răspunderea pentru declanșarea războiului și crime fără precedent – și nu orice război și nu orice crime!
Se pun, inevitabil, multe întrebări. Orice cititor matur le are în minte.
După părerea mea, declarația Maas-Wirsching este o inițiativă de salutat, de pondere istorică, o mișcare de rar profesionalism, ale cărei implicații sunt prea întinse pentru a le putea discuta aici și acum. Vor fi alte ocazii.
Declarația exprimă, cu siguranță, o reflecție adâncă și responsabilă în reprezentarea unei țări. O țară care, odată cu miniștrii de externe ca Willy Brand, Scheel, Genscher, a adus schimbări adânci în relațiile internaționale, care le-au detensionat. O țară care, în zilele noastre, urcă la statutul de mare putere – cu obligațiile, avantajele și răspunderile pe care acest statut le incumbă. O țară care știe că este din nou timpul ieșirii din clișee, al inovațiilor și al schimbărilor!

Declarația spune cine a declanșat nemijlocit războiul (intrarea trupelor în Polonia) și Holocaustul (antisemitismul maladiv al lui Hitler, pus în aplicare cu forța unui stat). Unii comentatori spun că sunt și alți vinovați. Declarația nu exonerează pe nimeni de ceea ce a făcut în declanșarea războiului și în omorârea evreilor. Ea nu anulează răspunderi pentru ceva din ceea ce s-a petrecut în anii celui de al Doilea Război Mondial.

Declarația nu discută cum s-au format curentele majore ale secolului al XX-lea, care au ajuns la confruntare pe front. Aceasta este o chestiune mai largă decât cea a celui de al Doilea Război Mondial și a crimelor contra umanității. Revine, în continuare, cercetărilor ghidate de preocuparea pentru adevăr să spună lucrurilor pe nume, cu probele necesare.
Declarația nu pune capăt cercetărilor de arhivă. Nimeni nu poate împiedica aceste cercetări. Defrișarea arhivelor a rămas, însă, departe de valorificarea lor. Iar arhivele vor face încă surprize. De aceea, este în multe țări rezonabil să se prefere nu o istorie propagandistică, nu una liricoidă, nici una comercială, ci istoria istorie.

Declarația Maas-Wirsching ar putea atrage discutarea pașilor care au pregătit războiul în Europa. Se știe că unele tratate internaționale din ultimii cincizeci de ani au trimis reglarea definitivă a frontierelor pe umerii reglementării definitive a consecințelor celui de Al Doilea Război Mondial. Această reglementare definitivă pare acum să revină pe agende.
Declarația eliberează din nou construcția europeană de trecut pentru a se consacra viitorului. Germania dă energic acest exemplu. Autorii invită nu numai la a lua în seamă dependența politicii de istorie, ci și a istoriei de opțiuni politice.

Ernst Nolte vorbea de „trecutul care nu vrea să treacă (die Vergangenheit, die nicht vergehen will)”. Întrebarea acum este: vrem o altă viață, în fond, o altă Europă, sau rămânem cu trecutul în brațe? Cu voci noi, acest trecut este chemat să treacă. Avem noi, cei de astăzi, clarviziunea, curajul și energia necesare?
Andrei Marga

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda 5
Andrei Marga 586 Articole
Author

35 de Comentarii

  1. Pe NAE IONESCU domnul profesor l-a citit cu siguranta ! De ce nu-l citeaza ? Este cel mai mare filozof roman si are o opinie extrem de pertinenta despre problema evreiasca.

  2. Comentariu foarte informat și profund. În joc este de fapt noua constelație de forțe de pe scena mondială. Este clar că Germania urcă – ceea ce este miza articolului. Foarte bună analiză a ceea ce petrece sub ochii noștri!

  3. Nu e nimic nou sub soare. Istoria se repeta. Cu evolutiile si perversitatile capatate de-a lungul timpului. Inainte, puterile razboinice mai aveau un anumit grad de onorabilitate si mai faceau o declaratie de razboi oficiala tarilor agresate, chiar fiind constiente de responsabilitatile care decurgeau de aici. Azi, marile puteri nu mai declara oficial razboi, nu e convenabil, implica responsabilitati legale. Sub diverse pretexte mincinoase ataca si ocupa tari suverane care refuza sa se lase jefuite economic, sau finanteaza lovituri de stat si isi instaleaza la putere marionetele care le servesc interesele. Le vedem cu ochii nostri. Sau manipuleaza alegeri si referendumuri, impunand rezultatul care le convine. Vedem pe diverse canale tv o multime de filme documentare despre al trei-lea Reich si Hitler. Cum a cucerit Europa, campania din Rusia, nordul Africii, productia de razboi, tancuri, avioane, etc. Bolile, amantele, cainii si tot ce se poate lega de persoana lui. Dar nu am vazut nici un filmulet care sa devoaleze cine l-a finantat pe el si partidul lui. Nici in perioada de inceput politic, nici ptr. programul de inarmare si nici ptr. ducerea razboiului. Se mai aminteste arareori in cateva cuvinte ca industriasii germani l-au finantat. E posibil, insa doar ptr. perioada de afirmare politica. Atunci, ca si azi, industriasii nu dispun de foarte mult numerar, comparabil cu averea detinuta (actiuni). Bill Gates are 100 mld$ dar 99% sunt actiuni la Microsoft. O avea poate si 1 mld$ in conturi, dar e putin, raportat la avere. Pentru inarmare si sustinerea razboiul Germania avea nevoie de finantare masiva. Dupa plata datoriilor de razboi, a recesiunii si crizei din anii 20 cand se ajunsese ca din cauza inflatiei sa se plateasca salariile de doua ori pe zi, Germania avea visteria goala. De unde au aparut banii? Mucles. Ce a urmat se stie. Cui prodest

  4. din 45 nemtzii se intrec in asi pune cenusa-n cap….dar de intrebat de ce s-a ajuns ca un integ popor sa-i urasca intratita pe evrei nu se intreaba nimeni…
    or fi avut si oamenii aia motive…si motive grele si adinci…
    ia cititzi ‘Drei Kamaraden’ de Erich Maria Remarque…si incercati sa fitzi ‘materialisti dialectici” cautind cauzalitatea urii generale..
    apropos atzi lucrat vreodata cu evrei….? unii au sefita-n singe si calca pe cadavre sa ajunga sa-i comande pe altzii…
    cuatati si cauzalitatea…
    la nemtzi e mai greu deoarece pe majoritatea i-au casapit Bolsevicii…
    i-a ginditi-va cum le-au pus streanul de git….asa zisii civilizati….

  5. Se pare ca l-am socat pe Prof cu interpretarea fenomenului-experiment fascist/nazist. Tot naduful adunat de-a lungul timpului in urma criticilor mele indreptatite s-a concentrat intr-o fraza, „un text nu poate spune infinit de multe lucruri si de aceea nu trebuie criticat pentru ce nu spune”! Remarca e aberanta mai ales referitor la aceasta tema brizanta, trecand peste aspectul nimicitor pentru cei doi insi, despre Maaas prezentand cateva detalii esentiale, celalalt descalificandu-se prin aprecierile ce trec sub tacere vinovatii pentru a le dirija impreuna intr-o singura directie, a propriului popor! In primul rand, vinovatia declansarii CELUI DE-AL DOILEA MACEL BOLSEVIC mondial e o tema diferita de a Holocaustului! Iar vinovatia o poarta exclusiv Stalin, fapt pe care l-am prezentat in detaliu prin interpretarea corecta a Pactului Ribbentrop-Molotov la Moscova avand loc in paralel negocieri cu o delegatie anglo-franceza, iar Anglia si Franta aveau deja un Tratat cu Polonia pe care l-au respectat cand Germania a atacat Polonia declarand razboi Germaniei in forma preliminara „razboiul ciudat”! E o blasfemie fata de realitatea ca Stalin a convenit cu ILEGALUL trotzkist Hitler IMPARTIREA POLONIEI si a Romaniei partial. Mi-e jena pentru Prof si asta exact intr-o faza cand incepusem sa-i iert unele derapaje…ideologice! Stalin i-a predat lui Hitler jumatate din Polonia, Ardealul de Nord si I-A ASIGURAT SPATELE PENTRU CUCERIREA VESTULUI EUROPEI. Marota ticalosilor istorici „burghezi” cu „slaba pregatire tehnica” a Armatei Rosii pica cu brio, in decembrie 1941 Stalin aruncand in lupta ZECI DE MII de Katiuse, ZECI DE MII DE AVIOANE si alte ZECI DE MII DE TANCURI, superioare tancurilor germane! Logistica nefolosita din 22 iunie cand a fost atacata URSS! Sa fii fabricat aceste SUTE DE MII DE PIESE DE ARMAMENT GREU SI AVIOANE din 22 iunie 1941 pana in decembrie? Nu trebuie sa fii filosof ca sa dai raspunsul.

  6. Interesele marelui capital german si interesele militariste l-au adus pe caporalul austriac Adolf pe pozitia de Kanzler. Reichul german s-a implicat in doua maceluri mondiale, din interese geopolitice,economice si din nevoia de revansa. A pierdut la final ambele razboaie. In 1945 Reichul era un poligon pentru bombardierele anglo-americane si pt tancurile sovietice. Si acum se dezgroapa bombe neexplodate in zona marilor orase centre industriale. Germania invinsa a avut insa suficiente elite politice si economice, chiar nazisti reciclati, care au remobilizat populatia supravietuitoare pentru reconstructie. In 1990 Germania iesea invingatoare din razboiul rece al fostilor aliati. Deal-ul cu Gorbaciow pt DDR a costat doar 100mld$. Nu stiu care au fost beneficiile yankeilor, englezilor, francezilor! Reconstituita BRD are diplomati, agentii, fundatii,experti ce actioneaza cu versatilitate in toata UE…In UE concernele germane fac legea si chinezii; capitalul german este o retea foarte bine organizata. Mult mai organizata decat fostele lagare de munca fortata din anii 40…Din cate observ, jocul cu interpretarea Istoriei, jocul geopolitic cu Rusia lui Gasputin, cooperarea cu partenerul strategic USA, cooperarea din Nato, sunt mai degraba diversiuni facute cu rabdare de leadership-ul german pentru a diviza Europa, a ocupa economic micile tari din Est si Sud, a le exploata resursele, a le inrobi economic…

  7. In lipsa unor elite cu constiinta nationala, ROmania a intrat din nou in sfera de influenta a nouluiReich( UEgermana), a revenit brutal in capcana vechiului pact germano-sovietic din 1939. S-a investit mult in anumite partide parlamentare si in campanii electorale din RO. concernele germ-austriece si cele rusesti-ungare au tot sprijinul politic si conlucreaza spre ” binele” Romaniei, spre exploatarea resurselor naturale,umane si spre re-impartirea unui teritoriu neaparat de localnici. Faptul ca yankeii au baza militara pe teritoriul RO doar intareste calitatea de „colonie” a capitalului transnational si a intereselor unor state straine aici…

  8. Nu conteaza daca cineva crede sau nu cine a fost Hitler in realitate, important e faptul ca in 1939 la Moscova s-a impartit Polonia!!! Daca nu exista aceasta intelegere criminala contactul dintre trupele celor doua tari la mijlocul Poloniei se transforma in razboi. FLITUL cu teritoriul polonez „tampon” pentru URSS, flit al ticalosilor „mari istorici burghezi” se naruie definitiv, trupele URSS si Germaniei fiind in contact direct. Pe ce baza „umanistul” Stalin, care a asasinat milioane de evrei si zeci de milioane de alte etnii impreuna cu Lenin si ulterior pe cont propriu, ii ceda lui Hitler o jumatate din Polonia, plus Varsovia, insusindu-si impreuna teritoriile unei tari prin distrugerea ca stat de sine statator, ca si cum nu ar fi existat vreodata ca stat? Imi cer scuze cititorilor pentru
    cuvantul „flit”, dar revolta pe care o resimt e nemarginita, pe masura ticalosiei istoricilor bolsevici legendati ca
    „democrati” in Occident pentru credibilizarea falsificarii istoriei de catre istoriografia cominternista oficiale!
    Tot un flit e si chestia cu „probele” dorite de unii ca si cum realitatea si documentele existente nu vorbesc de la sine…

  9. Incepe sa devina clar motivul relansarii revizionismului teritorial unguresc si a tupeului si mai ales „curajului” cu care Viktor Orban infiereaza public tratate internationale care, chipurile, ar fi prejudiciat mareata „Ungarie Mare”. Astept cu interes sa vad cui se vor adresa si cand si cum vor proceda „bunii nostri vecini” pentru a cere revizuirea Tratatului de la Trianon. In ce priveste asa-zisa „problema evreiasca”, lucrurile raman la fel de incetosate cum au fost de multe vreme incoace. Nimeni nu spune nimic clar si nimeni nu vine cu dovezi si argumente irefutabile in acest domeniu. Dar toata lumea discuta (in sesnsul de vorbeste discutii) si dezbate despre nimic concret. Singurul lucru mai limpede il reprezinta, pentru mine cel putin, un semn de intrebare ramas fara raspuns: de ce evreii au fost „persecutati” de mai multe ori, in locuri total diferite si de popoare diferite?! In rest, shalom!

  10. Stimate Charlie, nu ai dreptate în varii privințe. De pildă, îi atribui domnului profesor Marga un citat care nu este în text. Uită-te bine că nu scrie ca cineva să nu fie criticat, cum zici. Nici vorbă! Oricine poate compara ce atribui și ce scrie în articol. Apoi, trebuie dat vreun examen? Eu zic să ne calmăm cu exprimarea de opinii. Arhivele fiind, cum spune și articolul, încă pline de suprize, nu are nimeni monopolul adevărului. Dar ar trebui reținut – nu există adevăr dacă nu sunt probe! Simple cuvinte incitante nu sunt probe! În rest, domnul Marga nu scrie articole de opinie. Ceea ce publică în Cotidianul și în alte cinci publicații din țară, precum și în afara țării, sunt bucăți dintr-o abordare sistematică. Ca orice om, și el poate fi corectat, dar cu argumente. Iar dacă este vorba de ideologie, atunci este aici vorba de ceea ce era ideologia la Jefferson, sau Dewey, sau Thomas Mann sau Habermas, pe care îi și citează frecvent. De, ideologia este democrația. De aceea, ar trebui citit ce spune un autor, cum se zice și în articol, nu infinit de multele lucruri la care nu se referă.

  11. „Asistent B.U.”, cu aceeasi stima iti reamintesc ca ceea ce sustin nu este o opinie, ci interpretarea nefalsificata a unor documente referindu-ma in special la Pakt! Dupa decenii a iesit la lumina actul aditional secret, numai ca si fara
    acest act Pakt-ul a exprimat clar ceea ce s-a intamplat imediat, invadarea Poloniei de catre Hitler si imediat dupa ce a fost ocupata Varsovia, statul polonez dezintegrandu-se, au patruns si trupele sovietice ocupand cealalta jumatate, la nici doua saptamani!!! Fariseismul lui Stalin era clar pentru orice om instruit, dar forta cuvantului scris e formidabila, fapt cunoscut de marxisti, de aceea puzderia de „istorici” falsificatori! Vorbim „discutii”! Profesorul mi-a transmis clar in fraza redata de mine aproximativ ca se refera la critica cu „aspectele nespuse intr-un text”, mai precis ca poti sa nu spui chestiuni determinante intr-o analiza cu pretentii de sentinta. Dar acest aspect e secundar, importanta fiind VINOVATIA declansarii macelului bolsevic mondial, iar cele doua personalitati in discutie mint cu nerusinare acuzandu-si propriul popor si fara sa spuna un cuvant despre „Stalin si…poporul rus”! Sa cred ca
    PAKT-ul e un cuvant „incitant”?Inseamna ca sfidezi cu intentie realitatea in asteptarea unor „surprize”!? Imi jignesti
    colateral inteligenta ceea ce e la fel de grav! Proful a elogiat doi germani cu inalte pozitii care-si invinovatesc
    propriul popor de faptele unei clici care nu are legatura cu acest popor, asa cum nu au avut vreo legatura bolsevicii
    care la randul lor l-au tinut in chingi.In comentariile mele am explicat modul cum a fost instalat Hitler peste vointa
    poporului german si despre identitatea ideologica cu bolsevismul exprimata cu alte cuvinte, mincinoase in al doilea caz, la fel cum au fost constitutiile si legile comuniste, mimand democratia…

  12. WW2 a fost o actiune nereusita a Khazarilor, de a impune dominatia economica a Europei Crestine, prin sclavizare, cf. talmudului lor, iar Stalin prin revolutia mondiala, cit si Hitler pe cale rasiala au fost frati prin totalitarismul impus.
    Gen.Paton a vrut sa continuie lupta, de a aduce teritorial Europa la normalitate, prin un plan de pace ca la Paris. Nu a fost acceptat, pentru ca URSS, avea de paltit ajutorul venit de la Vest, si USA avea si ea accept pt.$ forte.S-a continuat cu Razboiul Rece, iar la scadenta Gorby trebuind sa cedeze cuceririle, a inventat glasnost si perestroika, usurind sarcina.Acum Tov.Putin in mod revansard, cu gind de refacere a URSS, stopeaza retragerea, ex.Transnistria, si sperie lumea cu WW3, stiind ca ei au comis prea multe crime, de a nu fi platite si de ei. Oricum WW2 nu este incheiat, inca fiind in razboi cu Japonia. ONU ar trebui cu Putin (semiKhazar ca si Hitler), daca nu a facut-o cu Hitler, sa stopeze aceste nebunii si sa se faca o pace gen WW1 ca la Paris, cu acceptarea tuturor partilor, daca se doreste salvarea Planetei. Acest tratat trebuie sa opreasca lupta religioasa in lume, si impunerea Pacii acceptate de toate partile. Traiasca Regele!
    O zi buna,
    Con

  13. Deducții care nu merg, Charlie! Citește textul și ia în serios ce se spune, nu ce nu se spune în text. Dar este spus în alt loc. Nu confunda începutul războiului – care formal este intrarea trupelor germane în Polonia, cu declararea războiului – cu ceea ce a urmat imediat. Atenție, noțiunile acestea război, pact, intervenție, etc. au înțelesuri precise.
    Nu putem face din impresii personale argumente. Este, totuși, o știință a istoriei, iar cei doi o stăpânesc. Să nu ne jucăm cu vorbe! Pe bună dreptate, domnul Marga invocă o istoriografie solidă, cum este cea germană, care nu este o glumă. Unde nu se mestecă vorbe, ci se argumentează și se analizează arhivele. Nu are rost înlocuirea istoriei cu clișee. Eu zic să lăsăm istoria istorie, cum zice domnul Marga, să vorbească. Istorie propagandistică este câtă vrei, dar nu cred că avem timp de ea.

  14. „B.U.”, modul cum il „asisti” pe Prof e subtirel si lipsit de substanta. Aberatia cu textele care nu exprima/spun ceva pentru ca au fost spuse in alte texte e relevanta. Razboaiele incep cu sau fara declaratii de razboi oficiale, iar in ce priveste intelesul precis al notiunilor se vede ca il invoci tocmai pentru a legitima malformarea lor de catre „istoricii” care o fac cu…”precizie”!? Confunzi cu premeditare „impresiile personale” ale acestor rataciti
    care-si tradeaza propria Natiune in numele mascarii genocidelor marxist/bolsevice. Trupele germane si sovietice intrate in Polonia au aplicat intelegerile criminale PRECISE ale Pakt-ului pe care VANDUTII le ignora. Nu eu ma joc
    cu notiunile, ci voi toti, culmea invocand stiinta pt a falsifica „stiintific” realitatea, astfel descalificandu-va.
    Pe voi nu va inmoaie nicio noua dovada si eu am crezut naiv ca vorbind de Pakt care a fost un act criminal si fara sa
    i se stie actul secret aditional demascat dupa decenii,iar „istoricii” nu numai ca nu l-au condamnat in aceste decenii
    continuand sa-i ignore semnificatia si dupa desecretizarea actului aditional!!! Istorie propagandistica este a acestor „specialisti” ticalosi care sustin clisee ingemanati falsificator, catarandu-se unii pe falsificarile celorlalti…
    Vorbe mesteca toti acesti ticalosi si sustinatorii lor…

  15. Charlie, și eu pot să-ți aplic epitete, dar din acelea corecte. Numai cine nu are argumente recurge la epitete. Eu zic că te obesești degeaba. Cu istoria serioasă se discută cu cercetări la activ, cu publicații personale, cu competență în chestiune. nu merge altfel! Istoria este pansionantă, ea are în jur mulți amatori, dar trebuie să ne hotărân ce discutăm: povești despre evenimente sau lucruri serioase. Aici este vorba de începutul războiului și începutul crimelor. Se spune negru pe alb (numai că trebuie citit!) unde este începutul. Restul este o istorie ce trebuie cunoscută. Dar aici, articolul din Spiegel și articolul domnului Marga – se pot citit ambele – discută începutul. Doar atât! Mă întreb: dacă nu se citește precis un text scurt, cum se citesc sute de volume presupuse de o discuție profesională pe tema războiului?

  16. #Asistent B.U. – Stimate domn, imi cer scuze ca ma amestec in discutia pe care ai initiat-o cu „Charlie”, dar as dori sa-ti adresez doua intrebari: (1) De ce se considera ca istoria germana ar fi „solida” si, pe cale de consecinta, celelalte ar fi …. altfel? (2) Cine este/sunt cel/cei calificat/calificati sa aprecieze „soliditatea” istoriei (sic!) si pe ce baza obiectiva se evalueaza aceasta trasatura „definitorie”? Multumesc anticipat!

  17. Terminati mai cu vrajala. Daca nemtii nu atacau URSS acum toata Europa dar si toata planeta canta kazaciocul si vorbea stalinkaia. In anii premergatori inceperii razboiului Germania era comunista 60%, Franta 70%, Italia 55%, Grecia 45% in ceea ce priveste numarul muncitorilor, taranilor si sindicalistilor din aceste tari ce erau afiliati miscarilor de stanga. In acea perioada hitleristii au fost animalele de prada vis-a-vis de doctrina comunista, comunisti si natia care a inventat aceasta ideologie. Ca acum nemtii sunt facuti raspunzatori de toate relele posibile si imposibile e si normal deoarece padurea ce se considera fara uscaturi trage spuza pe turta ei. Aruncarea gainii moarte in curtea nemtilor fiind cea mai buna metoda de a-i jumuli pe acestia de bani chiar si la 65 de ani de la terminarea razboiului.

  18. „Omul care trece”, in primul rand tin sa-ti multumesc pentru faptul ca ai avut forta sa treci peste frictiunile din trecut abordand un singur aspect, dar hotarator, in ce-i priveste pe „istoricii” germani care spre deosebire de toti
    istoricii cunoscuti de civilizatie au cazut, la comanda, in extrema opusa denigrandusi poporul si tara intr-o situatie
    in care orice intelectual vertical sesizeaza incalcarea flagranta a adevarului istoric si inca in privinta ambelor maceluri bolsevice mondiale! Nu trebuie sa te astepti la o reactie, niciodata pana acum criticile mele la flagranta
    malformare practicata de Profesor nu au fost abordate decat cu…”epitete”. Sa te formezi/dezvolti in Germania si sa
    crezi neconditionat, aproape orbeste, in tribulatiile unor falsi istorici, PAZNICII CRIMELOR BOLSEVISMULUI, foarte multi la a doua generatie de legendati din URSS, restul bazati pe „arhive” ale unor fosti agenti Comintern care au
    „defectat” la comanda. Arhivele securitatilor bolsevice sunt sub sapte lacate si ni se vorbeste sibilinic despre „dovezi din arhive”. Sincer sa fiu insistenta aberanta pe valoarea unui Habermas m-a deconcertat total, mi-a aratat
    ca Proful nu o sa cedeze niciodata vreun milimetru. Si am explicitat cu alta ocazie, o parte din elita germana a fost
    de o ticalosie inimaginabila cautionand nazismul pana Hitler a fost legendat la varful statului, stiind ca acolo o sa
    ramana pana cand o sa-l EXTRAGA sovieticii cu cadavrul dublurii sale cu tot,dupa care unii au schimbat placa sperand
    sa-si salveze…opera!!! Opera lor e nula, ei fiind complicii Holocaustului si ai distrugerii Europei si Japoniei, a sutelor de milioane de vieti sacrificate de pe toate continentele…

  19. #Charlie – Ca de obicei, in anumite domenii si cu privire la anumite aspecte (si nu-s chiar putine) ai dreptate. Cum abordezi insa problemele si aspectele este cu totul altceva. Nu toata lumea gusta, ca sa zic asa, stilul tau care, sincer sa fiu, este total aparte si, cumva, exotic. Dar peste asta se poate trece fara multa dificultate si cine vrea sa retina esenta o poate face fara probleme. Fiecare are dreptul sa si isi poate exprima opiniile asa cum considera de cuviinta, iar demersul este binevenit atata vreme cat nu exista argumente concrete, SOLIDE, care sa dovedeasca ca lucrurile stau altfel. Deci, fa cum crezi ca-i mai bine in ce te priveste.

  20. „gelu”, mesajul tau arata cat de mare e confuzia majoritatii comentatorilor care prefera sa taca, cand nu emit ineptii si ma intreb daca nu cumva e o provocare, fara Hitler bolsevicii lui Stalin nefiind capabili sa ocupe jumatate din Europa! Ce e trist in cazul tau-incapacitatea valorificarii corecte a unei observatii geniale, procentele bolsevizarii societatilor Vesteuropene, de fapt ale elitelor si conducatorilor ILEGALI BOLSEVICI! Problema e ca popoarele nu puteau fi manipulate decat in mijlocul haosului generat de grozaviile unui macel bolsevic mondial!Pt a crea Colhozul Bolsevic european Cominternul a avut nevoie de decenii, pe timp de pace, dar cu bombardamente…mediatice distrugatoare atat de constiinte, cat si de destine. Acum cred ca ma intelegi, „gelu”, de ce va altoiesc cand apareti pe traiector, multi dintre voi inteleg precis realitatea, dar au ordin sa o malformeze, sa vina cu „oculte”, „masoni”, „evrei”, „mafii”.
    Daca ai fost trimis in arena dupa ani intregi de pauza inseamna ca e groasa, marota cu Hitler „salvatorul” avand rolul sustinerii „parerii personale” a Profului si, recunosc, e o marota „geniala”…Nu-i asa, Hitler i-a „tricotat” pe toti
    conducatorii Europei reusind in 6 ani sa se inarmeze,sa poarte un razboi in Spania si sa cucereasca intreg continentul
    asa, de capul lui, fara sa fie dus de lesa de Stalin si agentii sai Chamberlain si Daladier care au sacrificat Ceho-slovacia si Austria „pt salvarea pacii(!?)”, cu toate ca cu prima aveau un Tratat identic cu acela incheiat cu Polonia
    in cazul careia necomitzand un „Diktat” ca acela din 1938 de la München, ba chiar declarand razboi Germaniei! Daca declarau razboi Germaniei in vara 1938 nu-i iesea pasienta lui Stalin! Deasemenea, daca nu se aliau cu Stalin care ii tradase in august 1939, dupa atacarea URSS! Stiind ca Stalin ii acuzase ca l-ar fi incitat pe Hitler sa atace URSS. Acestea sunt realitati ce nu pot fi contestate decat de dogmaticii ticalosi.

  21. „Omul care trece”, cand i-am redactat raspunsul lui „gelu” nu-ti aparuse postarea, altfel aveai intaietate! Despre
    stilul meu dur, dar numai dupa ce unii insista sa se faca a nu intelege, am mai vorbit, ultima oara ieri cand spuneam ca ii indarjesc intentionat pe „preopinentii” incapatanati pentru a-i provoca sa se…”dezbrace”, ca sa fie clar cu cine avem de-a face, cu inregimentati. Ceilalti insista doar din „ambatz” si cu timpul au inteles, dovada ca aici se vorbeste deschis de cateva luni de Securitate si securisti, ba chiar si de bolsevici, ceea ce inainte imi atrasese injurii de tot felul. Am anihilat multe pseudonime si am fortat proprietarii lor sa-si stalceasca limba pentru a nu fi
    demascati din nou! Mi-e clar ca nu am cum sa am dreptate in tot ce sustin, dar stapanesc perfect domeniul si nu ma pot
    contra argumentat majoritatea lefegiilor slab inarmati. Pana si Proful a fost nevoit sa intre pe forum ca „asistent”, la inceput cu o exprimare balbaita din „conspirativitate, aici si acum pentru prima oara folosindu-si forta persuasiva
    pe care nu i-o contest,contest doar ca si-o pune pentru o Cauza pierduta.Daduse semne reale ca a inteles ce se petrece
    in Romania si am apreciat, inclusiv intentia nedeclarata aici de reintrare in politica, dar de data asta e prea mult pentru mine! Tot ceea ce ati contestat la mine se adevereste treptat pentru ca linia mea de izbire e purtatoare de adevar stabilit prin cunostinte istorico-politice si decodarea logicii marxist/bolsevice! E pacat de romani ca nu sunt capabili sa renunte la ambitii si reflexe oricate tragedii le sunt rezervate si repet, nu vreau sa par mai destept si mai cult decat sunt, dar opinia politica e la fel de complicat de construit precum un diagnostic medical! Avem dreptul la opinie, dar si obligatia sa o supunem realitatii…

  22. Stimabililor, vorbiți despre orice dar nu despre subiect, care este o discuție internațională de bun nivel. De ce apreciez istoriografia germană? Pentru multe rațiuni. De pildă, cărțile au nu numai documentare de arhivă solidă, dar și cunoștințe de economie, sociologie, drept, antropologie, care în alte tradiții nu se mai cultivă. Sau, ca alt exemplu, profesionalismul și angajarea etico-civică a istoricului sunt mai solide. Sau, este o istorigrafie în orizontul istoriei universale. Dacă mai vreți rațiuni, vi le pot arăta.
    În rest, atenție la precizia noțiunilor – care lasă de dorit. Atenție, de asemenea, la împrejurarea că discuția asupra celui de al doilea război mondial este mult mai amplă, mai în contact cu documentele de arhivă și se bazează pe cooperări care la noi nu există. Nota bene, predarea istoriei contemporane este lacunară de ani buni la noi. Nu vorbesc de discuția publică, care este redusă.
    Așa că propun să se evite confuzia între incitări și adevăruri. Costă mult, în toate direcțiile.

  23. #Asistent B.U. – As fi preferat rationamente logice si argumente faptice, concrete, nu pareri personale si …. lozinci. Sa vii si sa spui ca istoriografia germana ar fi superioara altor istoriografii datorita profesionalismului si angajarii etico-civice ale istoricului mi se pare o luare peste picior, un argument „academic” din categoria „de ce?, d-aia!”. Buna tragerea de urechi cu precizarea notiunilor – care lasa de dorit. Dar cui o adresezi? Mie? Lui „Charlie”? N-am inteles. Eu nu am formulat n’us ce notiuni in cele doua intrebari puse, iar „Charlie” este foarte chitit pe treaba lui in ceea ce spune. Ca si d-ta, de altfel. Doar ca cele doua orientari sunt contrare una in raport cu cealalta. Si, in plus, subiectul in dezbatere a demonstarat inca odata, daca mai era nevoie, ca „istoria” depinde eminamente de politica si de interesele conjuncturale ale acesteia, fie ele germane, americane sau malgase. Si in acest carusel al intereselor intra si mult apreciatele de catre d-ta „cooperari care la noi nu exista”. O cooperare presupune minimum doi actanti. Unul care solicita ceva si altul care raspunde acelei solicitari. Pai, cum naiba sa cooperezi, cand tu soliciti ceva, iar celalalt nici macar nu te baga in seama? Si cam asa stau lucrurile in cazul nostru. Sau, poate, d-ta nu ai auzit de astfel de cazuri. Desi ele au fost si sunt si nu putine. Bun si indemnul final de a se evita confuzia intre incitari si adevaruri. Dar, din nou intreb: cui anume te adresezi? Mai ales ca, nu de putine ori, adevarul unuia reprezinta o incitare pentru celalalt. Cum faci sa eviti ambiguitatea? PS. La fel stau lucrurile si in privinta „argumentului” „documentare de arhiva solida”. Ca si cum documentele dintr-o arhiva ar fi sacrosante, ca nu ar putea fi mistificate, manipulate. Si asta ca sa nu mai vorbim de interpretarea lor. Imi pare, rau, stimabile B.U., dar replica d-tale ramane in domeniul de dorit-ului.

  24. „omul care trece”, ai reaccentuat ceea ce formulasem in fuga, faptul ca istoricii au servit intotdeauna comanditarii, dar in cazul de fatza monstruozitatea servirii „intereselor” consta in „recrutarea” istoricilor partii adverse pentru
    a-i determina sa scrie o istorie falsa si ca o culme a ticalosiei,indreptata impotriva propriei tari! Sa nu-mi spui ca
    inteleg gresit „notiunea” de ticalosie, asa cum strecori plin de subtilitate ca nu inteleg semnificatia reala a multor notiuni. E clar ca a intrat in lupta Proful care nu se fereste cu elogiile desantzate ale unei istoriografii germane
    vandute, invocand criterii care de fapt tradeaza falsificarea prin incercarea demonstrarii unui determinism istoric, acolo unde e comanda falsificarii pentru scaparea de responsabilitate a adevaratilor criminali. Despre ce documente de arhiva vorbeste „asistentul” cand avem DIRECTIVELE PAKTULUI ce suna precum Directivele Partidelor Bolsevice de trista amintire? Doi agresori isi imparte state si unul ii acopera spatele celuilalt pentru nimicirea dusmanului capitalist, Anglia si Franta, stiind ca aceste tari vor declara razboi Germaniei!!!

  25. #Charlie – Cred ca undeva s-a strecurat o eroare. Eu am abordat afirmatiile „asistentului” ca probleme de principiu, enunturi care, in cazul de fata, nu au obiect concret, ci mai curand caracter teoretic. Nici macar nu mi-a trecut prin minte ca formularea mea ar putea fi interpretata de tine ca fiind o aprobare a enunturilor si o critica, fie ea si subtila, desi, te asigur, nu este cazul, la adresa ta. Mai mult, pana una alta, sunt de acord cu afirmatia ta ca cele doua personalitati POLITICE germane fac, in fapt, o manevra dubioasa din punct de vedere al loialitaii si fata de poporul german si Germania, si fata de stiinta istoriei insasi, incercand sa altereze cumva adevarul. In opinia mea, jocul lor este: sa lasam trecutul in urma si sa nu-l mai luam in seama, pentru ca importante sunt prezentul si viitorul. Ce a fost a fost si nu se mai pune, iar ce este acum si ce va fi maine nu are nici o legatura cu ce a fost. E limpede ca Germania se pregateste sa-si ocupe formal, oficial, locul de lider continental, iar aceasta pozitie nu poate fi accesata daca hainele pe care le porti poarta pe ele pete si urme ale unor fapte reprobabile moral, dar nu numai. „Vestimentatia” trebuie mai intai curatata si abia apoi luata la purtat. P.S. Nu stiu daca in timp ai observat ca atunci cand nu sunt de acord cu ceva spun deschis acest lucru si incerc sa-mi si argumentez pozitia, iar la subiectele la care ma pricep mai putin sau de loc nu ma bag.

  26. Opinia mea că aceste comentarii au rost dacă se referă la articole. Multe sunt despre ce au în cap semnatarii. Toți avem multe în cap, dar lăsăm comentariile să fie la articole – la ce spun articolele, căci un autor își spune opinia în volume și nu poți aduce aici un volum.
    Dacă cineva vrea să doscute concepția domnului profesor Marga, este liber, numai că trebuie citit volume întregi. Cineva mă ia drept domnul profesor, dar trebuie să-l dezamăgesc – se înșeală. În principiu domnul Marga nu intervine în comentarii considerând că este treaba cititorilor să-și spună părerea, după ce un autor și-a spus-o. Iar dacă acest motiv nu este destul, profesorul Marga a fost prins în ultimele două luni cu încheierea cărții sale de Filosofia dreptului, care urmează să apară în librării. Nu cred că a avut timp să analizeze comentarii.
    Repet, însă, că dânsul nu scrie articole de opinie, ci analize ce fac parte dintr-o abordare sistematică. Orice filosof care se respectă tinde spre sistematizare conceptuală. Interesează nu incitările, ci argumentele într-o discuție de persoane mature. Adevărurile nu se stabilesc prin votul cuiva, ci în baza metodelor mai organizate și a probelor. În istorie nu poți proba fără arhive. O spun asta deoarece este în jur multă tevatură pe teme istorice ce se risipește de îndată ce se cer probe.
    În fața probelor orice minte rațională se înclină. Trebuie să și investim încredere – încredere în argumente și rațiune. Altfel, tot acolo, la acestea ajungem, dar pe parcurs pierdem toți.

  27. „omul care trece”,am fost derutat de faptul ca te-a preocupat detasarea de sustinerile mele,dar si „notiunea” „chitit”
    care putea sa fie „citit”, dar si moldovenescul „pitit”! Ca sunt singurul de aici care nu ma „pitesc” spunand nu numai lucrurilor pe nume, dar si dand detalii despre metoda mea logica de abordare, credeam ca s-a inteles. „Asistentul” s-a
    legitimat prin incapacitatea de a pricepe, istoria europeana de dupa 1933 are toate dovezile publice ca sa fie scrisa
    asa cum o infatisez si este totusi grosolan falsificata!!! Paktele, tratatele cu anexe secrete sau nu sunt in cartile de istorie, dar sunt rastalmacite, le este data alta interpretare decat aceea reala. Acesti indivizi invoca cu tupeu „probe” cand toate probele exista, probe oficiale, semnate si parafate si repet, „Paktul” Hitler-Stalin nu avea nevoie
    de dezvaluirea anexei secrete pentru a demasca jocul marsav al lui Stalin, punerea Europei la dispozitia lui Hitler!!!
    A fost sau nu Europa de Vest ocupata de Hitler prin razboi deschis, ca si ocuparea unei jumatati din Polonia? Paktul de neagresiune reciproca cu acoperirea spatelui/permisiunea data lui Hitler sa „agreseze” Europa de Vest, dupa ce a fost refuzat un tratat anglo-francezilor in cadrul negocierilor PARALELE din august 1939 de la Moscova. Cine refuza sa accepte aceasta logica a faptelor istorice o face pentru a acoperi faptasii, autorii genocidului bolsevic si de aceea
    ii cataloghez cu duritate, adica asa cum merita…

  28. #Charlie – E limpede ca avem de a face cu o eroare de interpretare si, ca sa nu mai continuam o dezbatere lipsita de obiect si sens, fac urmatoarea precizare, preluata ad-litteram din DEX Online: CHITÍ, chitesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz., intranz. si refl. A socoti, a chibzui; a crede, a gândi. ? Tranz. A pune la cale; a planui. 2. Tranz. A potrivi, a aranja, a rândui bine. – Din scr. kititi.
    Sursa: DEX ’98 (1998)

  29. „Omul care trece”, multumesc de precizare! Trecand peste faptul ca regionalismele/expresiile populare nu prea isi au locul in dezbateri geopolitice, iar fiica Moldovei care mi-a fost o perioada in gratii mi-a transmis convingerea ca e vorba de „pitit”, sunt de acord cu ruperea acestui contact spontan pe care nu mi l-am dorit,la fel de mult ca si tine!
    Problema a fost ca mi-ai pronuntat pseudonimul „Charlie”. Nu mi-am facut iluzii, de aceea am amintit frictiunile din trecut, dar si de „ambatz”ul unora dublat de adversitatea pe…viata! Ai dreptate am interpretat eronat interventia ta
    cu toate ca specificasem unilateralitatea ei, adica vizarea supralicitarii de catre „asistent” in consonanta cu Proful
    a calitatilor pseudoistoricilor germani. Dezbaterea era/este plina de sens si are ca obiect falsificarea istoriei…
    Adica mai mult decat „calificarea” istoriografiei germane traditional falsificatoare, inclusiv in privinta primului macel bolsevic mondial!!! „Obiect si sens” despre care nu ai scapat un cuvintzel acolo, eventual un regionalism…
    Of-ul tau cu evreii nu o sa-l inteleg niciodata! Fiind nevoiti sa emigreze pe toate continentele si fiind excelenti intreprinzatori era firesc sa provoace adversitatile popoarelor unde au incercat sa se integreze! Dar evreii au si alte calitati, dintre ei afirmandu-se oameni de stiinta, de cultura si arta de exceptie!!! Cum explici ca acest gen de evrei dintre care multi s-au bolsevizat, precum Einstein, nu-i bagi in „oala” evreilor pe care-i urasc multe popoare
    in multe continente si in diferite epoci, asa cum ai afirmat clar, fara posibilitatea unor erori de interpretare?
    Nu astept un raspuns si ai vazut ca nu-ti dadusem replica la comentariul din 30 iunie, orele 20:30…

  30. Charlie, lasa bai ca esti tu destept si te pricepi la toate. Eu raman la parerea mea, fara Hitler sovieticii puneau stapanire pe toata Europa si toata lumea. Si nu cu tancurile ci prin exportul galopant al revolutiei bolsevice. Demonstreaza ca nu ma dreptate. In rest securistii de ieri ca si cei de astazi sunt niste tradatori de tara si popor. Ca sa-ti aduc aminte de unde ti se trage anti-combatul tau vis-a-vis de ideile mele.

  31. „gelu”, tocmai am spus ca nu ma consider „priceput la toate”, fapt care nu poate influenta gradul de desteptaciune! Stiu ca asta va roade pe majoritatea, aceasta aparentza provocata de stilul premeditat…”patern” si „dur”! Ti-am mai spus ca indirect si poate fara sa-ti dai seama creezi impresia ca Hitler nu are nicio legatura cu Lenin, Stalin si Comintern, ba
    chiar ca a dat asa deodata…ghinionul porcesc peste Stalin si a aparut Hitler sa-l impiedice sa bolsevizeze Europa!?
    Tinere pe care l-am admirat pe vremuri, in Germania incepand cu 1918 au avut loc numeroase inscenari „revolutionare” cu „matrozi” si alti paramilitari bolsevici condusi de un Camiloi precum Kapo-ul SECU-i pe nume Noske, insasi trecerea
    la „republica” de la Weimar fiind produsul insumarii „revolutiilor” din Prusia si toate ducatele,principatele/regatele care constituiau Imperiul German!!! Dar mai mult nu a fost posibil decat o scurta „republica bolsevica” müncheneza ce a servit de model „republicii” lui Bela Kun din Ungaria. Marx-Lenin au identificat unica posibilitate de bolsevizare a
    unor tari, continente si a Planetei, RAZBOIUL MONDIAL transformat in RAZBOAIE CIVILE.Asa se preconizeaza transformarea actuala a CELUI DE-AL TREILEA MACEL BOLSEVIC MONDIAL in RAZBOAIE CIVILE in DEMOCRATIILE OCCIDENTALE bolsevizandu-le!
    Ai fost primul care m-ai inteles pe vremuri, dupa care ti-ai urmat drumul propriu si nu-mi fac iluzii ca ai inteles ceva mai mult acum, orgoliul si incapatanarea de care vorbesc aici cu talc punand stapanire pe tine definitiv. Vrei sa-ti spun ca esti mai destept si mai priceput ca mine, eu nefiind la toate, doar in materie de marxism/bolsevism, bine, uite ca o spun: „gelu” e mai destept si mai priceput la toate decat mine, singura problema fiind ca poti fi acuzat de prohitlerism, de adulator al lui Hitler si e pacat…

  32. „gelu”, v-am descris repetat si despre inscenarile de „revolutii bolsevice” din „republica” de la Weimar, in ianuarie 1919 „Spartakusaufstand” la Berlin sub comanda bolsevicilor Rosa Luksembourg si Karl Liebknecht, „republica sovietica”
    de la Bremen, apoi in aprilie 1919 „republica sovietelor” de la München care a rezistat o luna si a creat si o ARMATA ROSIE, rebeliuni bolsevice la Hamburg(Ordjonikidze!), in zona „demilitarizata Ruhr”, in 1921 si in 1923. Hitler a fost
    un PARTICIPANT LA REBELIUNEA DIN MÜNCHEN pentru crearea „republicii sovietice” din aprilie 1919 si in 1923 Ludendorff si Kapp i-au organizat propriul „puci” pentru „victimizare” ca „detinut politic”!? Te asigur, ca si pe toti aceia care
    vor sa ma infrunte/conteste ca „fac pe desteptul”,cunosc istoria adevarata a Germaniei chiar mai bine decat a Romaniei si de aceea Proful de Cluj s-a aventurat periculos elogiind falsificatorii acestei istorii, mai noi si mai vechi…
    „Republicile sovietice” si rebeliunile bolsevice au fost „pacificate” de BOLSEVICUL NOSKE artizanul transformarii tarii in republica Weimar devenit ministru de razboi si ale au servit ASASINARII anticomunistilor in gherile urbane si
    in…inchisori!!! Ghici de unde au invatat metoda asta legionarii, carlistii si antonestii? In geopolitica nu trebuie scapat…ansamblul!

  33. Andrei Marga
    „Arhivele vor face inca suprize” este afirmatia ce o faceti catre finalul articolului dvs. Aceasta impersonalizare, ce se vrea probabil rationala, imi aminteste „Mana invizibila a pietei” invocata de economistul Adam Smith…
    Sau scurs deja 75 de ani de cand istoricii germani si straini acced la arhivele lor nationale. Este accesul lor complet liber si neingradit? Se poate scrie ” istorie istorie” cand arhivele germane n-au fost studiate exhaustiv?
    Ce libertate poate exista in acest articol in conditiile in care Germania este ocupata de trupe yankee iar comandantul lor suprem actual a catalogat U.E. drept dusman al S.U.A.?
    De ce trecutul secretarului general al ONU Kurt Waldheim a fost tratat superficial pana la demascharea sa din anul 1991?

  34. Andrei Marga
    Erata: in loc de „articol” (german),
    evident „declaratia”…

Comentariile sunt închise.

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.