Democrația prostocratică: toți președinții României au încălcat Constituția

După mai bine de 30 de ani de la Revoluție (o revoluție anticomunistă cum i se mai spune) te-ai fi așteptat ca, tîrîș-grăpiș, să intrăm și noi pe o cale dreaptă cu societatea, orientînd-o spre esența statului de drept și a democrației: RESPECTAREA CONSTITUȚIEI.

Din păcate, nu este așa. Din contră, arhiva de știri reține un lucru incredibil care poate explica haosul pe care-l trăim acum: ABSOLUT TOȚI PREȘEDINȚII ȚĂRII AU ÎNCĂLCAT CONSTITUȚIA! Chiar și Emil Constantinescu, cel căruia hlamida de președinte parcă i se potrivea cel mai bine, ajungîndu-se acum, cu Klaus Iohannis, la un adevărat sport național.

ION ILIESCU ȘI PROPRIETATEA PRIVATĂ

ION ILIESCU a fost, cu voia dumneavoastră, primul pe listă. Din actele sale publice referitoare la încălcarea Constituției va rămîne, desigur, ca emblematică poziția sa față de PROPRIETATEA PRIVATĂ. Constituția din 1991 prevedea la art. 41 următoarele:

Din punct de vedere logic, textul ar fi trebuit să fie suficient pentru ca proprietatea privată să beneficieze de protecția legii, numai că Ion Iliescu, deși vedea bine că art. 41, al. 1 GARANTA dreptul de proprietate, a interpretat după mintea lui de comunist înrăit al. 2, în care se spunea că „proprietatea privată este OCROTITĂ în mod egal de lege”. Adică, deși dreptul de proprietate era garantat de lege, proprietatea privată era doar ocrotită! Din acest motiv, avea să facă această declarație șocantă care nu reprezenta altceva decît încălcarea Constituției:

Datorită reacțiilor din țară și din străinătate, pentru ca nici unui președinte să nu-i mai treacă prin cap o asemenea interpretare aberantă care este contrară spiritului legii, Constituția a fost modificată în anul 2003, iar articolul 44 precizează acum că „Proprietatea privată este GARANTATĂ şi ocrotită în mod egal de lege”:

Era oare necesară modificarea Constituției pentru ca însuși Președintele țării să nu deformeze prin interpretare o noțiune atît de importantă, precum „proprietatea privată”? Nici vorbă! În opinia noastră, de la înălțimea funcției supreme, cel care se vrea „șeful statului” ar trebui să atragă atenția întregii societăți asupra respectării Constituției, nu să deschidă calea spre astfel de interpretări periculoase.

EMIL CONSTANTINESCU ȘI REVOCAREA LUI RADU VASILE

EMIL CONSTANTINESCU, al doilea președinte al României, nici el nu s-a putut abține și, sfătuit de consilierii săi, a încălcat și dumnealui Constituția, forțînd un text ambiguu, e drept, și L-A REVOCAT PE PRIM-MINISTRU, pe atunci Radu Vasile! Iată textul Decretului prezidențial nr. 426 din 13 decembrie 1999:

După cum vedeți, Emil Constantinescu în acest Decret a invocat art. 105 și 106, al. 2 din Constituție. Să vedem ce conțineau acestea:

Ambiguitatea textului rezidă din faptul că art. 106, al. 2 face trimitere la situațiile în care încetează funcția de MEMBRU AL GUVERNULUI, prevăzute de art. 105: „în urma demisiei, a REVOCĂRII, a pierderii drepturilor electorale, a stării de incompatibilitate, a decesului”, fără să se țină cont de faptul că Primul-ministru este învestit de Parlament și, pe cale de consecință, tot Parlamentul, prin moțiune de cenzură, îl poate revoca.

Pentru că atunci Primul ministru Radu Vasile, deși i se retrăsese sprijinul politic al CDR, nu voia să demisioneaze, Emil Constantinescu a interpretat conținutul art. 106, al. 2 din Constituție în interesul de atunci al coaliției de guvernare, în loc să țină cont de intenția legiuitorului, chiar dacă acesta a omis să excepteze din art. 106, al. 2 mențiunea referitoare la revocare.

Această ambiguitate a textului Constituției din 1991 a fost îndreptată în Constituția din 2003, cînd nu numai că s-a introdus un nou alineat care spune explicit: „Preşedintele României nu îl poate revoca pe primul-ministru”, ci s-a și precizat că REVOCAREA Premierului de către Președinte este exceptată dintre motivele pentru care acesta își poate pierde funcția:

Și în cazul lui Emil Constantinescu se pune întrebarea: era necesar ca Președintele să forțeze textul Constituției doar pentru că avea un interes personal și de partid în revocarea lui Radu Vasile? Evident, nu! Totuși, așa s-a întîmplat, fiind necesar ca, ulterior, textul Constituției să fie modificat pentru ca o acțiune ca a lui Emil Constantinescu să nu mai fie posibilă prin invocarea Constituției.

TRAIAN BĂSESCU: „VĂ CONSULT. V-AM CONSULTAT”

TRAIAN BĂSESCU a fost al treilea președinte post-revoluționar. După alegerile din 2004, el a inventat „soluția imorală”, implicîndu-se direct în formarea unei majorități, deși Constituția nu-i permite acest lucru, președintele fiind obligat doar să cheme la CONSULTĂRI partidele, nu să poarte negocieri cu acestea, așa cum s-a întîmplat la Grivco, după cum avea să recunoască însuși Traian Băsescu:

Probabil că și azi Traian Băsescu crede că a procedat corect chiar dacă a încălcat Constituția, căci una este să chemi partidele la consultări pentru a afla dacă vreunul are negociată o majoritate parlamentară și alta este să implici funcția de Președinte al României în favoarea unui partid sau al unei alianțe care să formeze Guvernul!

De altfel, încălcarea Constituției de către Traian Băsescu a fost invocată și în cele două suspendări pe care le-a suportat în cele două mandate. Astfel, la cea de-a doua suspendare, cea din 2012, în materialul care a fost înaintat CCR, din cele șapte motive invocate de parlamentari, șase motive se referă tocmai la încălcarea Constituției! Iată-le:

1. A instigat la nerespectarea deciziilor Curţii Constituţionale

2. A încălcat repetat separaţia puterilor în stat şi independenţa justiţiei

3. A uzurpat rolul premierului şi s-a substituit în atribuţiile Guvernului

4. A încălcat în mod repetat drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor

5. A abandonat rolul constituţional de mediator în stat şi în societate

6. A încălcat Constituţia spunând că nu numeşte premier USL chiar dacă obţine majoritate.

Tot în perioada mandatului lui Traian Băsescu a fost inventată AMNISTIA GENERALĂ a președintelui țării, ceea ce iarăși înseamnă încălcarea Constituției. Autorul acestei prostii a fost Daniel Morar, nimeni altul decît actualul judecător la Curtea Constituțională, pe atunci șeful DNA! Acesta a respins plîngerea formulată de avocatul Dan Chitic printr-o Rezoluție motivată astfel: „Referitor la răspunderea penală a Președintelui României, conform dispozițiilor constituționale, pe perioada mandatului, acesta poate fi cercetat doar în cazul în care ar comite infracțiunea de înaltă trădare”:

De atunci, toată lumea a acceptat tacit că Daniel Morar are dreptate și astfel s-a ajuns în mod inexplicabil la ideea că Președintele României are imunitate pe perioada mandatului, deși Constituția spune cu totul altceva, adică faptul că imunitatea unui Președinte este identică cu aceea a parlamentarilor, adică doar pentru declarațiile politice, cum prevede Constituția la art. 84, coroborat cu art 72, al. 1:

Pentru această invenție constituțională, Daniel Morar a fost răsplătit de Traian Băsescu cu numirea acestuia ca judecător la CCR.

Încurajat de faptul că întregul sistem juridic de la noi a acceptat tîmpenia lui Daniel Morar, președintele Băsescu a considerat că poate să-și bată joc de Constituție oricînd și n-a ezitat s-o facă inclusiv în fața plenului Parlamentului. Astfel, în 2012, atunci cînd a cerut organizarea Referendumului pentru 300 de parlamentari, s-a prezentat în fața aleșilor și, de la microfonul Parlamentului, a spus cu emfază: „Intenționez să convoc un referendum și, potrivit Constituției, trebuie să consult în prealabil Parlamentul. Considerați că v-am consultat”! O bătaie de joc mai mare împotriva parlamentarilor din partea Președintelui nu a mai existat, căci iată ce prevede Constituția României:

Așadar, Traian Băsescu a sugerat că dacă a spus „v-am consultat” a îndeplinit cerința constituțională prevăzută de art. 90! Cu toată batjocura sa la adresa aleșilor, nimeni n-a protestat, iar poporul s-a prezentat la Referendum și a votat propunerea Președintelui fără să ia în considerare încălcarea Constituției!

KLAUS IOHANNIS, GEACA ROȘIE ȘI LIVIA STANCIU

KLAUS IOHANNIS a preluat funcția de Președinte al țării de la Traian Băsescu și parcă i-ar fi promis că va duce pe cele mai înalte culmi încălcarea Constituției! În cazul lui Iohannis, Constituția a fost încălcată chiar din timpul campaniei electorale din 2014, cînd era subiectul unui dosar de incompatibilitate. Atunci, Livia Stanciu, președinta Înaltei Curți de Casației și Justiție, cea care a fost implicată direct în Cazul Rarinca, a decis ca dosarul de incompatibilitate să fie „rezolvat” după alegerile din 2014 și a dat termen de judecată 15 ianuarie 2015, cînd Iohannis era deja Președinte!

Ne-a spus chiar Traian Băsescu ce s-a întîmplat și, mai ales, care a fost motivația numirii Liviei Stanciu ca judecător la CCR la propunerea lui Iohannis (așa făcuse și el cu Daniel Morar): „Dînsa a fost numită în primul rînd pentru că i-a făcut două servicii majore lu Iohannis. Unu – nu l-a declarat incompatibil înainte de campania electorală sau chiar în timpul campaniei.”

Dar, episodul care va rămîne în arhiva istoriei ca una dintre cele mai mari încălcări a Constituției este cel cunoscut sub numele „Geaca roșie” din ianuarie 2017, cînd a apărut la un miting împotriva PSD:

Cu acest prilej, Klaus Iohannis avea să declare în fața camerelor de luat vederi: „Am venit în Piața Universității ca și miile de români, ca să-mi arăt indignarea. O gașcă de oameni politici cu probleme penale vrea săschimbe legislația din România, vrea să slăbească statul de drept. Așa ceva nu se poate admite”.

Despre acest episod și despre legalitatea lui, îl cităm pe Cristian Tudor Popescu, unul dintre susținătorii lui Iohannis: „Nu s-a dus acolo decât pentru a cîștiga niște capital politic, niște încredere populară în zona aceasta a opoziției față de PSD. Dînsul poate să facă conferințe de presă la Cotroceni, poate să facă interviuri televizate, în care să își exprime poziția față de aceste ordonanțe. Mi se pare corectă această poziție, faptul că a cerut guvernului să renunțe la ordonanțe. Dar faptul că a venit și s-a frecat de mulțime îmbrăcat în geacă roșie, în seara asta, este un gest politicianist ieftin”.

De atunci, Iohannis n-a încetat să încalce Constituția prin numeroase declarații halucinante împotriva unui partid politic, deși textul constituțional îl obligă la echidistanță. Iată doar un exemplu, din declarația lui Iohannis de la Cotroceni din 24 noiembrie 2020, deci în campania electorală pentru alegerile din 6 decembrie 2020:

Iar aceasta este doar una dintre zecile de intervenții directe în viața partidelor, în care Iohannis s-a situat fățiș de partea unui partid, aruncînd invective împotriva altuia, ceea ce este contrar atribuțiilor sale constituționale!

În ciuda partizanatului evident al lui Iohannis, manifestat față de PNL, alegerile ce au urmat au dus la următorul scor: PSD – 28,9%, PNL – 25%, USR PLUS – 15%, AUR 9%. Potrivit Constituției, pentru că nici un partid nu a obținut majoritate absolută, Iohannis trebuia să desemneze candidatul pentru Prim-ministru în urma consultării cu toate partidele parlamentare:

Chiar dacă în Constituție nu se spune explicit că Președintele va nominaliza propunerea partidului clasat pe primul loc, este de bun simț interpretarea care spune că ar fi trebuit să încredințeze prima nominalizare pentru PSD, care a cîștigat aceste alegeri, și abia după ce acesta, în termen de 10 zile, n-ar fi demonstrat că are întrunită o majoritate care să susțină guvernul, putea să desemneze candidatul PNL!

Încălcarea repetată a Constituției de către toți președinții României a dus la încălcarea acestei legi supreme într-un stat de drept de către oricine. Așa s-a ajuns la situația de acum, cînd două partide, AUR și USRPLUS au depus o moțiune de cenzură împotriva guvernului Cîțu.

În acest caz, al moțiunii de cenzură, Constituția a fost realmente călcată în picioare, așa cum noi, în „Cotidianul”, am demonstrat din primul moment (https://www.cotidianul.ro/parlamentul-la-un-pas-de-incalcarea-constitutiei-si-a-propriului-regulament/). Iată prevederile Constituției și ale Regulamentului camerelor reunite:

Potrivit acestor două documente, calendarul moțiunii ar fi trebuit să fie următorul:

– vineri, 3 septembrie: depunerea moțiunii de cenzură

– miercuri, 8 septembrie: data limită la care moțiunea se prezintă în plenul reunit al celor două Camere ale Parlamentului

– sîmbătă, 11 septembrie: data limită la care moțiunea de cenzură se dezbate și se votează în Parlament.

Cu toate acestea, nici astăzi moțiunea nu a fost votată în Parlament și asta dintr-un motiv care aruncă în aer ideea de constituționalitate: Congresul PNL! Foarte grav este faptul că președintele Iohannis n-a intervenit pentru respectarea Constituției. Din contră, pentru că dorește ca Florin Cîțu să fie ales președinte PNL fiind și Prim-ministru, a acceptat să fie implicată în această mînărie chiar și Curtea Constituțională, cu Livia Stanciu și Daniel Morar, despre care am scris mai sus, amînîndu-se astfel decizia CCR pînă după Congresul PNL!

Este de-a dreptul penibil ca un text constituțional să fie călcat în picioare de partidul de guvernămînt prin interpretarea hazlie a sintagmei „după trei zile” ca fiind și după zece ani, deși este clar că înseamnă „a treia zi”, adică după consumarea timpului necesar formulării punctelor de vedere pentru dezbatere!

CE SURPRIZE NE MAI POT OFERI PREȘEDINȚII ÎN MATERIE DE ÎNCĂLCAREA CONSTITUȚIEI?

După trecerea în revistă a acestor grave încălcări ale Constituției chiar de către toți președinții pe care i-a avut România după Revoluție, ați putea crede că nimic nu se mai poate întîmpla. Vă înșelați!

Mai este încă o prevedere constituțională care este la cheremul oricărui președinte al țării, una care a fost încercată, dar n-a fost niciodată dusă la capăt, deși toate partidele parcă se roagă de fiecare șef al statului s-o acceseze. Este vorba despre art. 89 din Constituție, care are titlul „DIZOLVAREA PARLAMENTULUI”:

Nu vă vine să credeți ce probleme constituționale pot izbucni din acest nefericit cuvînt „POATE”! În mod cert, legiuitorul a evitat să-i dicteze imperativ unui președinte să dizolve Parlamentul dacă două guverne nu pot fi învestite timp de 60 de zile, lăsîndu-i posibilitatea să mai încerce, astfel încît să evite cît poate alegerile anticipate și o criză de proporții.

Numai că, după buna noastră orînduială, oricînd, un președinte poate folosi sintagma „POATE” ca șantaj pentru parlamentari, amenințîndu-i că dacă nu votează al doilea guvern pe care și-l dorește, oricît de fantezist ar fi, el va dizolva Parlamentul. În acest fel, mulți dintre cei care abia au reușit să obțină mandatul de parlamentar nu vor risca să se întoarcă acasă, pierzînd banii investiți în campania electorală!

Pe baza acestui „POATE”, unui președinte i-ar putea trece prin cap să nominalizeze un cal, după modelul lui Caligula, care și-a făcut armăsarul senator! Nu rîdeți, că nu știți de ce este în stare un om ajuns în cea mai înaltă funcție în stat!

Și așa, e destul de trist că, din cei patru președinți pe care i-am avut, nici măcar unuia nu i-a trecut prin cap să respecte întru totul Constituția, ci toți au făcut tot ce le-a stat în putință să găsească vreo chichiță care să le permită s-o încalce.

Trist, dar adevărat: trăim de ani de zile într-o adevărată democrație prostocratică!