Motto: „Depresia lovește la întâmplare: e o boală, nu o stare de spirit“.
– Tahar Ben Jelloumin, scriitor marocan
Specialiștii o numesc boala secolului, iar reprezentanții Organizației Mondiale a Sănătății avertizează că numărul deceselor cauzate de depresie este în creștere alarmantă. Potrivit estimărilor, unul din 10 români suferă de depresie, astfel încât aproximativ două milioane de români sunt afectați de această boală. Mai mult de jumătate din aceștia nici nu știu că suferă de depresie, iar din cei care știu, numai jumătate merg la psihiatru sau psiholog pentru tratament.
Se estimează că în anul 2020 depresia va fi prima afecțiune care provoacă decesul la nivel mondial, după bolile vasculare. „Depresia rămâne o boală subdiagnosticată. Oamenii nu merg la medic. Cam 50% din totalul pacienților cu depresie este diagnosticat, iar din cei diagnosticați, aproape 50% nu urmează un tratament corespunzător. Deci ajungem practic să tratăm cam un sfert din cei care ar avea nevoie de tratament de specialitate“, explică Mihai Bran, medic psihiatru, fondator depresiv.ro și ATLAS.
„Oamenii nu o acceptă ca pe o boală“
În lume sunt peste 300 de milioane de oameni care suferă de depresie sau tulburare bipolară. Adică mai bine de 4% din populația globală. Bogați sau săraci, anonimi sau faimoși, cu toții pot fi afectați de boala secolului și prea puțini apelează la un psiholog, de teamă sau de rușine. „E stigmatizant să mergi la psihiatru sau la psiholog. Dar este o problemă de cultură și o problemă de educație. Și nu e doar a românilor. Despre stigmatizarea bolilor psihice s-a scris și se va mai scrie și în Statele Unite, și în România, și în India, și oriunde. Oamenii nu acceptă boala psihică ca fiind pur și simplu o boală. E ușor să vorbim despre diabet, despre bolile cardiovasculare, dar nu ne este la fel de ușor să vorbim despre depresie sau despre schizofrenie“, spune medicul psihiatru.
Deși nu se cunosc cauzele exacte care produc depresia, există factori cunoscuți ce duc la declanșarea acesteia. Astfel, spun specialiștii, depresia survine ca urmare a unei combinații de evenimente recente și alți factori care acționează pe termen lung. „Depresia este definită ca o boală bio-psiho-socială. Există o componentă biologică și aici sunt mai multe teorii despre cum apare depresia. În mare, este vorba despre un deficit la nivelul anumitor neurotransmițători, care poate fi provocat de mai mulți factori. Există și o susceptibilitate genetică. A fot dovedit faptul că în anumite familii incidența depresiei este mai mare decât în altele“, explică Mihai Bran.
„Mi s-a desfăcut contractul de muncă“
Cătălina Constantinescu are 59 de ani. A fost diagnosticată cu depresie de tânără. Nici ei și nici celor din jur nu le-a fost ușor să accepte boala. A fost internată și după ce a părăsit spitalul a avut de înfruntat alte obstacole. „Am fost diagnosticată în copilărie cu nevroză astenică, așa-i zicea pe vremea aia. După aceea, în facultate, un nou diagnostic, de psihopatie polimorfă. După ce am terminat facultatea și am început serviciul au apărut problemele de depresie și am fost diagnosticată cu depresie recurentă, adică apare când și cum vrea ea.“
A durat 6-7 luni, apoi, fiind o fire puternică, a reușit să iasă din acea stare. A mers la doctor, a început să-și umple timpul cu tot felul de lucruri care-i făceau plăcere și care o puteau scoate din starea de depresie. „Până la Revoluție a fost o depresie ușoară, fără mari probleme. Stăteam o săptămână în butoiul cu melancolie și apoi reușeam să-mi revin. Și făceam activități care-mi plăceau, altfel nu reușeam să ies. Să fac ceva sau schimb mediul.“ După Revoluție, stresul unei vieți în care îți puteai pierde locul de muncă i-a accentuat starea. „Am avut un șef narcisist care mi-a mâncat sufletul vreo trei ani, până când am clacat. Atunci am stat vreo patru luni în ritm de spital și de concediu medical. Când am reușit să ajung cât de cât pe linia de plutire, m-am întors la serviciu, dar a doua zi mi s-a pus în brațe hârtia cu desfacerea contractului de muncă din motive economice.“
„A lupta cu un cancer mi se pare mai ușor“
Pentru mulți, lupta interioară este cruntă, iar pierderea controlului asupra propriei vieți și povara purtată în cârcă sunt copleșitoare. De multe ori, grea nu este acceptarea diagnosticului, ci a tratamentului. „În octombrie 2016 am decis, în urma unui episod depresiv puternic, să mă internez voluntar. Am mai avut episoade, am mai avut alte patru diagnostice, dar acceptarea a venit abia în 2016. Cu tratament, cu internare. A accepta că nu mai pot eu controla totul, pentru mine, a fost foarte dificil“, spune Sorina, o altă pacientă.
Cătălina Constantinescu este o fire luptătoare, dar de parcă nu ar fi fost de ajuns, o altă boală cruntă și-a pus amprenta pe destinul ei, în mintea și pe corpul său. „Am fost diagnosticată cu cancer la sân. Am făcut citostatice și 6 luni m-am luptat cu citostaticele și depresia. Au apărut dureri, sensibilități.“ Nu poate spune dacă i-a fost mai ușor să primească diagnosticul unei boli mintale sau pe cel al unei boli oncologice. Depresia a fost acceptată, iar cancerul a fost un episod dureros. Dar care a întărit-o și mai mult, nelăsându-se doborâtă de boală. „Am aflat, m-am internat, m-am operat. După aceea însă, a urmat episodul de depresie. Pentru că sunt citostaticele și durează și vindecarea operației în sine. În episoadele de depresie plângeam. Și nu erau două-trei lacrimi. Era un plâns în hohote.“
Pentru unii, un diagnostic de cancer ar putea fi privit mai ușor. Indiferent însă de cum privim lucrurile, și boala cronică, fie ea cancer sau afecțiune cardiovasculară, şi boala mintală îți bulversează viața și pe aceea a celor din jur. „Depinde de la persoană la persoană, dar mie mi se pare că este mai greu să accepți un diagnostic din domeniul psihiatriei. Pentru că e vorba despre creier. Percepi tulburarea psihică drept o incapacitate a creierului tău, a personajului pe care îl reprezinți, de a lupta cu ceva. Se pare că îți este luat tocmai elementul esențial, care te face să mergi mai departe. A lupta cu un cancer mi se pare mai ușor decât acceptarea unui diagnostic de genul acesta“, ne explică Sorina.
„Pacientul nu vrea să fie așa. Dar nu are ce să facă“
Sărăcia, boala sau lipsa unui loc de muncă sunt numai câțiva factori care pot duce la depresie. Și alcoolul deprimă. Deși cei mai mulți consideră că își pot îneca necazurile în băutură.
Depresia poate apărea și ca urmare a schimbării țării de rezidență. Specialiștii estimează că tot mai mulți români din diaspora suferă de o formă mai ușoară sau mai gravă de depresie. „Mulți pleacă din țară, lucrează în condiții de stres şi sunt și mult mai predispuși la depresie“, spune medicul psihiatru. Pentru cei plecați, depresia poate să-i sece de energie, afectându-le munca, relațiile cu cei apropiați și, în general, orice aspect al vieții. Se manifestă de cele mai multe ori prin apatie, lipsă de energie, pierderea interesului pentru orice activitate, de la orele de lucru până la hobby, și incapacitatea de face lucruri în viața de zi cu zi, ceea ce duce la însingurare. În aceste situații, membrii familiei au un rol esențial în vindecare. „Rolul lor este major în tot contextul ăsta. Ei pot fi un sprijin, Sunt pacienți cu depresie care au perioade când nu mai vor să se dea jos din pat, nu mai vor să facă nimic. Atunci trebuie să te mobilizezi, ca prieten, membru al familiei sau cunoscut, și să încerci să-l iei de acolo și să-l duci la un medic. Trebuie să le accepți boala, să nu crezi că este un ifos, că nu vrea să facă nimic. Trebuie să accepți că este boală, că nu vrea să fie în starea asta. Pacientul nu vrea să fie așa. Dar nu are ce să facă“, explică medicul psihiatru. „Familia mea nu a știut și nu a înțeles niciodată ce-i cu mine. Eu nu am avut sprijin în familie. A trebuit să-mi gestionez boala singură“, spune Cătălina Constantinescu. Nici pentru Sorina nu a fost ușor. „Lumea s-a îndepărtat, într-adevăr, dar pe undeva este și normal. Pentru că nu mai răspunzi unei etichete. Un astfel de diagnostic de boli mintale poate aduce și o pierdere la nivelul prietenilor.“
Psihologii avertizează că și adolescenții și minorii sub 14 ani pot suferi episoade de depresie. Tocmai pentru că termenul de depresie se referă la o stare de tristețe intensă, de amărăciune pentru lungi perioade, și, astfel, boala secolului nu are vârstă.
„Depresia nu are vârstă. Există depresie la copii, la adult, la vârstnic. Ar putea fi declanșată de un factor psiho-traumatizant. Divorțul părinților, moartea cuiva apropiat. În mare, se manifestă similar depresiei de la adulți, dar există și depresii unde copilul să fie doar iritabil, irascibil, să nu aibă răbdare, mai retras. Cei care au copii cu astfel de probleme, sau care observă astfel de probleme ale copiilor în zona asta a afectivității, ar fi bine să consulte un specialist“, este de părere psihiatrul.
Ajutor pentru cei care au nevoie
Andrei Nistor a fost diagnosticat acum cinci ani cu tulburare bipolară, o formă înrudită a depresiei. A fost internat și și-a păstrat în permanență dorința de a afla cât mai mult despre boala care începuse să pună stăpânire pe viața sa. A trecut cu brio testul destinului cu ajutorul familiei și al celor dragi. Și a vrut să-i ajute și pe alții care au trecut prin aceeași situație. Așa s-a născut Asociația Equilibrium, singura din țară care a luat sub aripa sa bolnavi de depresie și tulburare bipolară, fără a le cere vreun ban. O dată pe săptămână se fac ședințe de psihoterapie de grup, iar cei care au nevoie de orice ajutor beneficiază de sprijin la orice oră din zi și din noapte. „Ea a apărut din nevoia de a face cumva să existe și la noi, în România, o asociație pentru pacienți care să ofere suport pe acest segment de tulburare bipolară și depresie. În mai puțin de un an şi jumătate avem aproape 200 de persoane care au trecut pe aici“, spune Andrei Nistor, fondatorul Asociației Equilibrium. „Întâlnirile de aici au făcut diferența dintre a fi sau a nu mai fi aici, sau a fi mai puțin decât sunt în momentul de față. Este suficient să spui câteva cuvinte și ești perfect înțeles“, spune Sorina. „Ei simt cumva că aparțin unei comunități, că nu ești singurul cu respectiva problemă și poate că în acel grup reușești să-ți răspunzi la niște întrebări“, explică și medicul psihiatru. „Îmi place că pot să mă deschid și pot să vorbesc despre probleme mele fără a-mi fi teamă de vreo etichetare. Îmi oferă o alternativă și mă simt mai aproape de o viață normală. Grupul este ca o exteriorizare. De fiecare dată plec foarte liniștită, obosită pentru că stau foarte concentrată, pentru că nu vreau să pierd nimic, dar ușurată. Ușurată pentru că am putut să-mi descarc sufletul. Contează enorm“, consideră Cătălina Constantinescu.
„Este o chestie de educație și de acceptare“
Din păcate, Internetul este plin de informații și sfaturi, de cele mai multe ori, neavizate, venite din partea unor amatori. Și pentru că nu se poate să mergi la tomograf sau RMN ca să afli dacă ai depresie, este nevoie de unele instrumente la îndemână care să te ajute să înțelegi boala și să o tratezi. Din acest motiv, medicul psihiatru Mihai Bran, împreună cu alți specialiști, a creat în urmă cu patru ani platforma online depresiv.ro, care se adresează celor ce suferă de depresie și anxietate. Până acum, 60.000 de persoane au completat un test HADS care ajută la depistarea eventualelor probleme de depresie și anxietate. „Depresiv.ro s-a născut din nevoia de a oferi informație de calitate. Și ce putea fi mai simplu decât să folosim Internetul pentru a educa și a informa oamenii despre aceste probleme? Prin această platformă HADS pe care am pus-o pe site, îndemnăm cumva oamenii să se autodiagnosticheze. Dar nu ca să ia tratament de capul lor, ci să conștientizeze că au o problemă și să meargă la un specialist.“ Următorul pas după depresiv.ro, pentru că educarea și informarea nu erau suficiente, a fost ATLAS – cea mai mare platformă de psihoterapie online din România. Prin intermediul acesteia se creează o legătură directă și solidă între pacient și unul dintre cei 90 de psihoterapeuți înscriși. „O astfel de platformă vine cu un mediu securizat. Toate datele sunt securizate, videoconferințele respectă niște standarde, așa cum se fac în ședințele de telemedicină. Mulţi tineri folosesc chatul și am testat și această variantă a terapiei prin chat.“
Este societatea românească pregătită să-și depășească prejudecățile și ideile preconcepute legate de bolnavii cu afecțiuni mintale? Depresia este o boală pe care cei care au trăit-o o descriu ca paralizantă. În următorii ani, dacă ritmul nostru de viață nu se schimbă, depresia va deveni principala cauză de mortalitate în întreaga lume, iar celor din jur le va fi tot mai greu să o înțeleagă. „Poate că ar trebui ca la orele de dirigenție, în școală, să învățăm și despre bolile psihice. Să învățăm să nu mai arătăm cu degetul, să nu-i mai numim nebuni pe cei care au o problemă psihică și să învățăm să-i acceptăm. Este o chestie de educație și de acceptare“, conchide medicul psihiatru.
Da, exact, numai ca boala nu-i noua si, actualmente, se trateaza. Ludwig al II lea al Bavariei si Sissi, vara lui, ambii din familia de Wittelsbach, au avut-o. Henry al VIII lea al Marii Britanii. Lista este enorma. Citez, mai jos, câteva personalitati ale secolelor al XIX lea-XX lea: Patricia Cornwell, scriitoare. Richard Dreyfuss, actor. Carrie Fisher, actrita. Larry Flynt. Connie Francis, cântareata. Mel Gibson. Jesse Jackson, pionier american al drepturilor civice. Tulburare bipolara II. Otto Klemperer, dirijor. Vivien Leigh (Scarlet O’Hara din Pe Aripile Vântului). Marilyn Monroe. Friedrich Nietzsche.Florence Nightingale, celebra infirmiera. Fernando Pessoa. William Pitt, om de stat britanic. Edgar Allan Poe. Richard Rossi, cineast, muzician si ministru. John Ruskin, critic de arta si acuarelist. Robert Schumann, compozitor romantic german. Frank Sinatra. Britney Spears. Ted Turner, om de afaceri, fondatorul CNN. Jean-Claude Van Damme, actor. Vincent van Gogh. Robin Williams, actor. Amy Winehouse. Virginia Woolf. Catherine Zeta-Jones (tulburare de personalitate de tip II)
Nic un ortodox.
„Inventatorul” bipolarismului a recunoscut ca nu exista asa ca citezi in eroare o falsa afectiune.
Este naturtal ca omul sa poata trai stari diferite emotionale, de spirit,…. si uneori sa aiba aceasta abilitate de trecere rapid de la una la alta.
Despre cei care erau de fapt putrezi datorita patimilor/viciilor…. nu e cazul sa ii consideram depresivi ca era altceva, o cadere morala sinucigasa, indusa de poftele/placerile lor care nu le-au adus – cum au cresut prosteste – fericirea.
dragi copii, învăţaţi de la marii înţelepţi: să-i înţelegeţi, dar să nu aveţi mari aşteptări de la cei din jur, să vă respectaţi părinţii, să vă clădiţi un cămin durabil şi o familie la care să ţineţi ca la ochii din cap, pentru că în lumea dementă şi periculoasă în care trăiţi, este singurul loc în care găsiţi tot ce aveţi nevoie, să ascultaţi muzica anilor 50-80, să nu vă legaţi sub nicio formă de bunuri materiale, cu excepţia cărţilor şi, vorba filmului, să mâncaţi, să iubiţi şi să vă rugaţi…
Pai, de exemplu, in Romanica de azi, cand vezi ce motostivuitoare „guverneaza” tara, cand vezi ce nulitati, ce penali stau pe locul unor Bratieni, de pilda, cred c-o sa ia mare avant maladia asta.
Depresia poate apărea și ca urmare a schimbării țării de rezidență… , iar compresia (boală noua a democratiei multilateral dezvoltate) poate apărea ca urmare a „neschimbării” țării de rezidență! Bartolomeu