În luna septembrie, omenirea a fost marcată de o descoperire care a schimbat practic cursul medicinii, printr-o nouă șansă la viață – descoperirea penicilinei. Data la care sărbătorim descoperirea penicilinei, antibioticul care ne-a schimbat viețile, variază de la sursă la sursă. Unele surse dau ziua de 3, altele 28 septembrie 1928 ca dată la care suntem recunoscători întregii echipe de specialiști care a făcut posibilă minunea.
În anul 1928, într-o zi urâtă de septembrie, bacteriologul scoțian Sir Alexander Fleming (n. 6 august 1881 – d.11 martie 1955) se afla în laboratorul său din spitalul londonez Sainz Mary’s. Întors în laboratorul său, după ce petrecuse luna august în concediu cu familia. A găsit, într-una dintre cutiile ce conțineau culturi de stafilococi, care reprezentau obiectul studiului său la acel moment, ceva neobișnuit: pe suprafața mediului de cultură, printre coloniile de stafilococi, crescuse o ciudată colonie de microorganisme de culoare albăstrie, iar în jurul ei, pe o rază de câțiva milimetri, nu se putea observa nici o urmă de stafilococ.
Fleming era bacteriolog cu multă experiență și o minte ascuțită, acesta și-a dat seama imediat că fenomenul reprezintă ceva important. Era clar că acel mucegai albăstrui conținea ceva special care era capabil să distrugă stafilococii, adică bacteriile patogene care pot produce infecții destul de grave, care pot fi letale.
Acest mucegai, pe numele lui științific – penicillinium notatum – se dovedea un produs cu care se putea lupta împotriva infecțiilor. Dar observațiile geniale ale lui Fleming nu se transformară imediat în produsul medicamentos. Au trebuit să treacă mai bine de 12 ani pentru ca descoperirea lui Fleming să devină penicilina pe care o cunoaștem astăzi.
Cercetările au fost reluate în anul 1939 de un colectiv de la Oxford. În 1940, Fleming și doi biochimiști englezi – Ernest Boris Chain și Norman George Heatley – împreună cu medicul australian – Howard Walter Florey – au izolat și preparat în stare purificată și concentrată penicilina, una din marile realizări ale omenirii.
Pe data de 12 februarie 1941, Albert Alexander a fost primul pacient uman care a primit o doză de penicilină, din păcate, din cauza capabilităților reduse de a produce această substanță, el nu a reușit să facă faţă infecției sale și a murit.
Primul caz în care penicilina a fost folosită cu succes a fost cel al Annei Miller, care suferise un avort și dezvoltase ulterior o infecție. După administrarea penicilinei, ea a fost vindecată.
În timpul celui de al doilea război mondial, ei au folosit medicamentul pe scară mică, deoarece obținerea substanței era foarte costisitoare. În timpul atacurilor aeriene asupra Londrei, Florey și Chain au cultivat penicilina în toate vasele accesibile și i-au informat pe americani despre studiile efectuate și despre efectele penicilinei. Producția propriu-zisă, pe scară largă a penicilinei, a fost începută de către Statele Unite ale Americii.
Florey, Chain și Fleming au primit Premiul Nobel pentru Fiziologie și Medicină, pentru descoperirea penicilinei, în anul 1945.
De menţionat că mult înainte de Fleming, un român, savantul și bacteriologul de renume mondial Victor Babeş vorbea despre efectele benefice ale microorganismelor.
Primul care a semnalat, în 1885, acțiunea inhibantă a substanțelor elaborate de microorganisme a fost savantul român Victor Babeş. Tot el a sugerat că aceste substanțe ar putea fi utilizate în scop terapeutic pentru distrugerea agenților patogeni. Aceste fapte constituie o anticipație genială a savantului român care, cu 50 de ani înaintea descoperirii epocale a lui Fleming (obținerea penicilinei), a intuit efectele practice ce le-ar putea avea pentru terapeutică antagonismul microbian”.
Surse:
https://www.cdt-babes.ro/articole/antibioza-antibiograma-victor-babes.php;
https://www.reginamaria.ro/utile/dictionar-de-afectiuni/penicilina;
Sir Alexander Fleming – Părintele primului antibiotic: https://www.easistent.ro/?p=519.
Sursa foto: Wikipedia.org
De cinzeci de ani n-au mai făcut nimic, murikanii.Un chinez a găsit tehnologia crispr(editare genetică ,boli rare-orfane) care stă pe un preț catastrofal.Boala a devenit resursă financiara majora, ca atare s-a trecut la fabricarea ei.Elitele s-au scelerat.
Antibioticele…greacă ἀντί- contra, βίος- viață, adică anti-viață au fost impuse de industria chimică a vopselelor precu azi florul în pasta de dinți și, în unele părți ale lumii, în apa de băut este impus de industria aluminiului pt a scăpa de otravă.
Ciupercile fac otravă, antibiotic, doar în condiții de stres.
Dar, desigur, anti-viața, luată sub formă de pilulă sau injectată, ocolește orice în afara bacterilor ce trebuie să le omaore, merge direct a țintă.
Au salvat totuși, câteva vieți, Călin.În schimb fluorul prostește, nitritul de sodiu dă demență,neonicotinoidele(insecticid)autism iar glifosatul(roud-up, ierbicid), cancer.Eliții vor Pământul doar pentru ei și o rasa de lachei pe care o vor crea că pe o rasa de câini după ce wokeșala va pustii pământul.