Teoretic, cobaii ar avea aceleași drepturi cu al celorlalte ființe, de care însă nu se pot bucura pentru că, fiind doar niște mici mamifere rozătoare, nu le cere nimeni părerea și acordul de a fi supuși experimentelor de tot soiul. Necesitatea identificării de soluții pentru prevenirea sau rezolvarea diverselor probleme ce afectează viața oamenilor a impus efectuarea de experiențe și pe alte animale, nu numai asupra micului mamifer rozător Cavia porcellus, extinzând generic accepțiunea termenului asupra oricărui subiect de experimentare. Singurele ființe asupra cărora nu se pot face experiențe – exceptând cazurile în care acceptă conștient și responsabil acest lucru – sunt oamenii. Din păcate, ceea ce ar trebui să fie o axiomă se dovedește o iluzie deșartă…
Tocmai când răsuflau ușurați crezând că au scăpat de experimentul ce viza ridicarea României pe culmi tot mai înalte de progres și civilizație, românii au pășit cu încredere nețărmurită în trecerea experimentală de la comunism la capitalism, o premieră absolută în întreaga istorie a societății umane! Neavând cunoștință despre calea aleasă de Republica populară Chineză și neconvinși de ideile lui Deng Xiaoping, oficialii Băncii Mondiale sau ai altor instituții occidentale au formulat strategii de nerefuzat, a căror succesiune era impusă de eșecul celor precedente.
Entuziasmul românilor a fost atât de mare încât refuzau să vadă schimbarea de paradigmă de la egalitarism cu orice preț la redistribuirea avuției naționale de la Stat către puținii aleși, beneficiari direcți sau doar ai comisioanelor de înstrăinare. BANCOREX, restituirea proprietăților, inter-schimbările de terenuri, ignorarea obligațiilor investitorilor de către autoritățile românești, etc. au facilitat României actuala configurație capitalistă în care nu există capital românesc!
Alternanța partidelor la conducerea țării a permis initierea de noi si noi experimente, cu consecințe agravate de consensul politicienilor de a le blama și invalida pe cele ale predecesorilor. Educația este dovada perfectă care a compromis aproape irecuperabil două-trei generații de cobai umani și una din explicațiile locului codaș ocupat de România în UE în clasamentul dezvoltării economice!
Ultimii doi ani pot fi înscriși, sub denumirea Experimentul F.V.C. (Florin Vasile Cîțu!) în categoria celor celebre: Philadelphia, Stanford, Pavlov ș.a.m.d. Ca să ajungi ministru de finanțe, președinte al unui partid de guvernământ, președinte al senatului, etc. la baza fiecărei decizii de selecție sau numire există obligatoriu un dosar de personal! Cele mai importante instituții ale statului și partidului din care face parte persoana vizată și persoanele care avizează sau aprobă numirea au obligațiile legală și morală de a o trece conform unei vechi zicale românești prin ciur și prin dârmon! Este imposibil ca intr-un dosar personal al unui demnitar de acest nivel să nu se regăsească toate informațiile și aprecierile necesare unei evaluări corespunzătoare: performanța școlară, sursele sprijinului financiar de-a lungul procesului educațional, contravenții și infracțiuni, realizări profesionale și intelectuale, etc.
Consecințele experimentului F.V.C. nu trebuie inventariate, fiind general resimțite: liberalizarea pieței energiei în condițiile în care pentru cetățenii obișnuiți orice ofertă ar face furnizorii de energie este de nerefuzat, compensarea eficienței negative a economiei prin împrumuturi care vor greva nivelul vieții următoarelor două-trei generații nu prin strategii viabile, secretomania elaborării PNRR tardiv și zadarnic făcut public…
Cum a fost posibilă ascensiunea sa fulgerătoare dacă întreaga ierarhie care l-a promovat, susținut și numit cunoștea fiecare rând din dosarul său personal și trebuia să anticipeze rezultatele prestațiilor sale? Cetățenii nu au nevoie de răspuns pentru că ei știu cine! Dar dacă se așteaptă la scuze, la asumarea greșelii sau la… un pas înapoi, se înșeală amarnic. Responsabilii aplică consecvent principul olimpic: “Ai greșit, continuă, ai greșit din nou, continuă!”
Confirmarea este dată de un nou experiment. Puține state sunt conduse de generali (odată general, un general este general toată viața!) și niciunul dintre ele nu este o democrație reală. Tradițional, generalii sunt aduși la putere, sau și-o asumă (nu este cazul!) în momente de criză politică prelungită pentru a pregăti prin impunerea unei discipline severe, următoarele alegeri sau… dictatura proprie! Cine și de ce se așteaptă ca domnul general să reușească acolo unde predecesorii săi au eșuat? Doar colegii din PNL alături de care, în urma discuției și analizei (?!) generalul a decis să își depună “moțiunea de candidatură pentru funcția de președinte al partidului”? Fără a explica în ce constă “complexul complicat” pe care-l traversează țara, își înștiințează colegii, care probabil uitaseră, că, pentru a-l depăși “PNL are datoria să asigure stabilitatea țării, să guverneze eficient și să ofere românilor siguranța de care au nevoie”! Cum anume? Consolidând armonia în interiorul partidului și concentrându-se asupra obiectivelor asumate. Totul condiționat de stabilitatea coaliției pentru rezolvarea prin dialog a diferențelor ideologice. Faptul că rezolvarea diferențelor ideologice rezultă în compromisuri față de voința și interesele alegătorilor care au votat partide și nu coaliții sunt ignorate.
Poate că participarea (combatant?) la războaiele din Iraq și Afganistan să contrabalanseze o altă participare, la campania către titlul de doctor în științe militare, documentată de jurnalista Emilia Șercan…
Remarcabil faptul că nimeni nu crede în reușita acestui experiment pentru că între timp, a fost anunțat următorul experiment: președintele PSD, Marcel Ciolacu ne anunță ferm că daca Nicolae Ciucă va fi ales președinte al PNL, atunci cu siguranță domnia-sa va fi noul prim-ministru al României în 2023! Acesta este mecanismul prestabilit al “rotativei” iar deocamdată dumnealui a fost desemnat de PSD să fie prim-ministru, postul de președinte al României neinteresându-l. “E dreptul PNL să-și desemneze candidat la prezidențiale!” Afirmația sună ca o indiscreție voluntară despre existența unui alt experiment cu termen de implementare 2024…
În ceea ce privește răspunderea celor care inițiază și pun în practică astfel de experimente, nu are cine să o sancționeze, pentru că excesul de dialog al politicienilor pentru rezolvarea divergențelor ideologice pare a fi instituit temeinic vechiul principiu atât de inspirat formulat de Caragiale: „Pupat toti piata endependenti”!
Cu stoicismul care le-a asigurat continuitatea milenară, românii așteaptă încrezători noi și noi experimente, predispoziția lor de a le suporta fiind frumos sintetizată de proverbul conform căruia “să nu-i dai românului cât poate duce”, proverb pe care politicienii îl percep nu ca pe o negație, ci ca pe un îndemn de a verifica practic cât pot duce românii și care este limita credulității lor.
Foarte corect, domnule Buduca.