"Domnişoara populară", o delicioasă comedie retro

„Populaire”, „Domnişoara populară”, cum a fost tradus titlul, comedia franţuzească în regia lui Régis Roinsard, va avea premieravineri, 20 decembrie. Plasat în anii ‘50, filmul spune povestea unei fete din provincie care, odată ajunsă la oraş, obţine primul ei job unde se dovedeşte a fi o secretară lamentabilă. Cu toate astea, în scurt timp, ea devine cea mai rapidă dactilografă din oraş. Ba chiar din ţară şi apoi din lume!

Titlul peliculei reia numele maşinii de scris „Populaire” a mărcii Japy, folosită în film. Un fermecător lungmetraj sub forma unei poveşti de dragoste filmată în stilul „Mad Men”. „Domnişoara populară”, cea mai rapidă dactilografă din lume, conduce spectatorul într-o Franţă a reconstrucţiei, în care tocmai apăreau rock-ul, rochiile-creion, iar bărbaţii erau eleganţi şi cu cravată. Régis Ronsard semnează o comedie în care combină cu abilitate câteva referiri la comedia romantică stil „My Fair Lady” sau „Umbrelele din Cherbourg”. Un basm în care secvenţele concursului de dactilografiat sunt filmate ca nişte dueluri din westernuri. O delicioasă comedie retro în care apar personaje şi cuvinte aproape uitate, cum ar fi „ingenua”, fermecător, epatant.

O nostalgică poveste de dragoste

„Să fii secretară este modern, înseamnă să întâlneşti o mulţime de oameni, să faci înconjurul lumii, să lucrezi pentru oameni importanţi”, afirmă entuziastă naiva Rose Pamphyle ajunsă la firma de asigurări „Echard & fils”.

Ea este încarnată de actriţa belgiană Déborah François („The Child”, „The Page Turner”, „The First Day of the Rest of Your Life”). Remarcată în „L’Enfant” al fraţilor Dardenne, filmul distins cu „Palme d’Or” în 2005, premiată cu „César” la categoria speranţă feminină în 2009 pentru rolul Fleur din „Le Premier Jour”, Deborah François, blondă, proaspătă, naivă s-a dovedit candidata ideală pentru filmul lui Regis.

Îi dă replica actorul francez Romain Duris, („L’Auberge Espagnole”, „Heartbreaker”, „Russian Dolls”, „Adventures of Arsene Lupin”, „Molière”) care debordează de farmec în rolul şefului ei.

Blonda, profesionistă si naivă

„Domnişoara populară” a fost nominalizat la „Premiile César 2013” în cadrul a cinci secţiuni: „Cel mai bun film de debut”: Régis Roinsard (regizor) şi Alain Attal (producător), „Cea mai bună imagine”, „Cea mai bună scenografie”, „Cea mai bună coloană sonoră originală”, „Cele mai bune costume”.
Régis Roinsard nu este un regizor foarte popular. „Domnişoara populară este primul său lungmetraj. Regizorul a mărturisit că şi-a dorit dintotdeauna să spună poveşti prin intermediul imaginilor: “În şcoală obişnuiam să fotografiez copii consideraţi ciudaţi. Ca să fiu foarte sincer, cred că şi eu eram unul dintre ei, asta pentru că petreceam tot timpul înregistrând filme de la televizor pentru ca să le pot diseca mai târziu.”

Régis Roinsard a studiat cinematografia, apoi a ocupat diferite funcții în echipa de filmare: tehnician de lumini, inginer de sunet, a lucrat pentru departamentul de decoruri etc. “Intenţionam să mă confrunt personal cu chestiunile tehnice reale din realizarea unui film”, explică regizorul. A filmat primul scurtmetraj, apoi următoarele trei. A mai făcut reclame, spoturi promoţionale şi documentare legate de muzică pentru solişti precum Jean-Louis Murat, Jane Birkin şi Luke. “Însă intenţia mea adevărată a fost dintotdeauna să fac un lungmetraj. Dacă a durat atât de mult până să-l şi fac a fost din cauză că am tot aşteptat să apară povestea potrivită”, spune regizorul francez.

O peliculă cu parfum de odinioară

Prin 2004, Régis Roinsard a dat peste un documentar despre istoria scrisului la maşină, care includea o secvenţă scurtă cu competiţii de dactilografiat viteză. “Acele treizeci de secunde au fost atât de fascinante pentru mine încât am văzut imediat potenţialul unui film. Am schiţat încă de atunci liniile principale. Această lume a scrisului la maşină mi s-a părut atât de excentrică! E incredibil cum a putut deveni un sport. Am fost, de asemenea, captivat de legătura dintre om şi maşină…, îşi aminteşte Roinsard. La început am avut doar personajul feminin, campioana la dactilografie viteză, personajul masculin nu exista. Dar pe ea mi-am imaginat-o ca provenind dintr-un sat micuţ şi i-am dat numele uneia dintre bunicile mele. Şi eu, ca şi Rose (personajul principal), vin dintr-un mic orăşel din Normandia. Pentru mine, Parisul reprezenta marea metropolă, total în afara posibilităţilor mele.”

Pentru Déborah François, actriţa din rolul principal, tema competiţiei de dactilografiat viteză este complet nouă. “Prima dată am crezut că este invenţia lui Regis, recunoaşte ea. Apoi, când mi-a spus că aceste competiţii chiar au existat, m-a acoperit cu tot felul de materiale documentare! De asemenea, mi-a dat manuale pentru învăţat dactilo şi tehnici de schimbat rapid hârtia din maşina de scris. Am văzut la un moment dat un filmuleţ despre o secretară din Armata marină a SUA arătând cum se schimbă hârtia în trei mişcări. Era extraordinar de rapid! Am petrecut cam două, trei ore pe zi, timp de trei luni, în timpul pregătirii pentru filmări şi chiar în timpul filmărilor”.

Rose, este un personaj inspirat din Audrey Hepburn. “Am văzut şi documentare despre cum era tineretul din anii ‘50. Am urmărit o serie de filme cu Audrey Hepburn, cum ar fi „Sabrina”, „Love in the Afternoon”, „Funny Face” şi „My Fair Lady”, de unde ne-am şi inspirat pentru personajul Rose.”

Plasată în anul 1958, acţiunea filmului o are ca protagonistă pe Rose Pamphy, în vârstă de 21 de ani, care trăieşte la ţară, împreună cu tatăl său, la a cărui băcănie este vânzătoare. Rose are deja o relaţie oficială cu fiul mecanicului local, iar cursul vieţii ei pare unul bine stabilit.

Dar asta nu prea se potriveşte cu planurile ei. Într-o bună zi îşi face bagajele şi, în ciuda opoziţiei tatălui său, pleacă la oraş, la Lisieux, Normandia, unde dă o probă pentru postul de secretară a unui avocat de succes. Interviul e un dezastru, însă este angajată datorită vitezei extraordinare cu care bate la maşină.
Surprinzător, talentul tinerei secretare stârneşte spiritul competitiv al şefului ei, el însuşi fost sportiv de performanţă. Acesta o convinge să participe la câteva concursuri de dactilografiere viteză, el erijându-se în antrenorul ei personal.

Numai că dragostea pentru sport nu se potriveşte tot timpul cu dragostea însăşi…

În spatele tramei aparent uşoare se află însă povestea emancipării femeii. Decorul joacă pe cartea nostalgiei. O plăcere vintage care împrumută candoarea şi pitorescul poveştilor de dragoste „populare”, din epocă, cum ar fi „Papa, maman, la bonne et moi”. O reîntoarcere la imaginar şi fantezie servită excelent de jocul actorilor.

”Domnişoara populară” este distribuit în România de „Independenţa Film”. În prima săptămână, filmul va rula în Bucureşti la Hollywood Multiplex, Grand Cinema Digiplex (Băneasa), Muzeul Ţăranului Român, Cinemateca Union, Cityplex din Braşov şi Constanţa, Victoria şi Florin Piersic din Cluj, Arta 3D din Târgu Mureş.