Driftul dintre mit și realitate. Povestea unui pilot despre motorsport și tentația vitezei

Pentru a înțelege cum arată cu adevărat lumea celor pasionați de motorsport și ce îi atrage pe tineri către acest domeniu, am stat de vorbă Sorin Ene, pilot și primul antrenor de drifting acredidat din România, care a trecut prin toate etapele acestei pasiuni – de la fascinația adolescenței pentru viteză până la performanța în competițiile oficiale. Iar fiica sa, Alice Ene, dar și mulți alți copii au ajuns la rândul lor să facă performanță.

„În urmă cu 20 de ani era o lume complet diferită”

Discuția începe inevitabil cu subiectul care apare de fiecare dată când se vorbește despre drifting: fenomenul curselor ilegale, tema celui mai scump film independent lansat în România. Pilotul spune că imaginea de astăzi este foarte diferită de cea din urmă cu două decenii.

„Când eram adolescent, undeva între 18 și 21 de ani, fenomenul curselor ilegale era foarte răspândit. Nu vorbim doar despre București, ci despre toate orașele mari din țară. Era o perioadă în care motorsportul nu avea infrastructura pe care o are astăzi, nu existau circuite dedicate sau competiții accesibile pentru tineri, iar cei care aveau pasiune pentru mașini își găseau singuri locuri unde să își testeze limitele.

De obicei se întâmpla noaptea, în parcări mari sau pe drumuri de la marginea orașului. Era mai degrabă o cultură a curiozității și a adrenalinei decât o încercare de a face performanță. Mulți dintre cei care participau erau pur și simplu pasionați de mașini și voiau să vadă ce pot face.”

El spune că autoritățile aveau atunci mult mai puține instrumente pentru a controla fenomenul.

„Trebuie să ne amintim că tehnologia era complet diferită. Mașinile de poliție nu erau la fel de performante, nu existau camerele video și sistemele de monitorizare de astăzi, iar radarele erau mult mai rudimentare. În multe situații era foarte greu să demonstrezi că o cursă ilegală a avut loc.

În timp însă lucrurile s-au schimbat radical. Legislația s-a înăsprit foarte mult, iar aceste activități au trecut de la contravenții la infracțiuni. Astăzi poliția are tehnologie modernă și instrumente care fac aproape imposibilă organizarea unor astfel de evenimente fără consecințe.”

Orașele s-au schimbat

Pe lângă schimbările legislative, transformarea orașelor a avut și ea un rol important. E greu de crezut că, dacă nu am opri circulația am putea avea o “Cursă” reală în Capitală sau alt oraș mare.

„Dacă ne uităm la cum arătau orașele acum 20 de ani și cum arată astăzi, diferența este uriașă. Numărul de mașini a crescut enorm, au apărut trotinetele electrice, scuterele, motocicletele, iar traficul este mult mai dens.

În realitate nici nu mai există spațiu pentru astfel de activități. Drumurile sunt mult mai aglomerate, iar riscurile sunt incomparabil mai mari. Din punctul meu de vedere, este un lucru bun că fenomenul aproape a dispărut.”

El spune că tentația vitezei rămâne totuși o realitate pentru mulți tineri.

„Curiozitatea este normală la o anumită vârstă. Problema este unde și cum îți consumi această curiozitate. Dacă există alternative – circuite, competiții, școli de pilotaj – atunci energia aceea poate fi canalizată într-o direcție constructivă.”

„Driftingul din parcări nu are nicio legătură cu sportul”

Un alt subiect care apare frecvent este confuzia dintre driftingul profesionist și manevrele spectaculoase pe care unii șoferi le fac în parcări sau pe stradă.

„Este foarte important să facem o diferență clară între driftingul ca disciplină de motorsport și ceea ce vedem uneori în parcări sau pe drumurile publice. Driftingul adevărat se desfășoară pe circuit, într-un cadru organizat, cu reguli foarte stricte, arbitri și echipe medicale pregătite să intervină dacă este nevoie.

Mașinile sunt construite special pentru acest sport și trec prin verificări tehnice serioase. Există standarde de siguranță foarte clare, de la structura de protecție până la echipamentele pilotului.”

În schimb, ceea ce se întâmplă uneori în spațiul public este cu totul altceva.

„Majoritatea celor care încearcă astfel de manevre folosesc mașini de stradă și, de multe ori, nici măcar nu au tracțiune spate, ceea ce este esențial pentru drifting. De multe ori lipsesc complet pregătirea tehnică și experiența.

De aceea, astfel de situații se termină frecvent cu mașini lovite sau cu accidente. Este o diferență uriașă între spectacolul controlat de pe circuit și încercările improvizate din parcări.”

Filmul care a readus driftingul în atenție

Recent, interesul pentru drifting a fost alimentat și de apariția filmului în cinematografe și mai nou, Netflix. Sorin Ene a fost contactat la începutul proiectului.

„Am fost invitat la o discuție înainte de începerea filmărilor și mi-ar fi plăcut foarte mult să particip la proiect. Până la urmă nu s-a concretizat colaborarea, din motive legate de buget și de direcția în care a mers producția. Chiar și așa, cred că filmul are o valoare importantă pentru publicul tânăr. Este un mod de a aduce în discuție pasiunea pentru mașini și de a arăta că există și o dimensiune sportivă a acestei pasiuni.”

El spune însă că pasionații pot observa unele neconcordanțe tehnice.

„Există câteva scene în care se văd diferențe între sunetul motorului, viteza afișată sau modul în care se mișcă mașina. Sunt detalii pe care cineva pasionat de mașini le observă imediat.

Dar până la urmă este un film și trebuie privit ca o poveste cinematografică. Din punctul meu de vedere, mesajul este mai important decât exactitatea tehnică a fiecărei scene.”

„O mașină de competiție este complet diferită de una de stradă”

Un alt mit frecvent este acela că o mașină modificată pentru stradă poate deveni ușor o mașină de competiție. Celebra expresie de la “tuna” mașina încă persistă în vocabularul celor pasionați.

„Diferența dintre o mașină de stradă modificată și una de competiție este enormă. În motorsport, primul lucru despre care vorbim este siguranța. Mașina trebuie să aibă roll-cage, scaune speciale, centuri de competiție și o structură verificată care să protejeze pilotul în cazul unui accident. Abia după ce toate aceste lucruri sunt rezolvate începem să discutăm despre performanță: motor, suspensii, transmisie și restul componentelor.”

În drifting, performanța tehnică a crescut foarte mult în ultimii ani.

„Mașinile din competițiile moderne ajung la 600 sau chiar 700 de cai putere. Este un nivel de performanță foarte ridicat și presupune multă muncă din partea echipei tehnice. În spatele fiecărei mașini există mecanici, ingineri și oameni care lucrează constant pentru ca totul să funcționeze perfect.”

„Motorsportul nu este doar pentru copiii de bani gata”

Motorsportul este adesea perceput ca un sport exclusivist, accesibil doar celor cu resurse financiare considerabile.

„Este adevărat că motorsportul este un sport scump. Dacă vorbim despre performanță la nivel înalt, costurile pot ajunge la sute de mii de euro pe sezon. Dar asta nu înseamnă că este un sport rezervat doar copiilor de bani gata. În realitate, în motorsportul românesc sunt foarte mulți tineri din familii obișnuite. Părinții fac sacrificii mari pentru a-i susține, iar progresul vine în timp, cu multă muncă și perseverență.”

El spune că succesul în acest domeniu nu apare peste noapte.

„În sport nu există scurtături. Muncești ani de zile pentru un moment în care urci pe podium sau devii campion. Este un proces lung, care presupune disciplină și răbdare.În ultimii ani, interesul copiilor pentru motorsport a crescut vizibil.

Este foarte interesant să vezi cât de mulți copii se apropie astăzi de sporturile cu motor. Vorbim despre copii de 8 sau 10 ani care vin la antrenamente cu mult entuziasm și curiozitate. Pentru ei, experiența este mai mult decât o competiție. Este o formă de educație, o disciplină care îi ajută să își dezvolte concentrarea și încrederea în sine.”

Alice Ene, fiica lui Sorin Ene deține recordul Guinness pentru cel mai tânăr campion din Europa, obținut la doar 14 ani, dar nu este singurul copil antrenat de mic de fostul campion. Acesta povestește despre unul dintre elevii săi.

„Lucrez cu un copil extraordinar, Tudor, cu care am început pregătirea când avea 10 ani. La început a fost dificil pentru că era foarte mic de statură și a trebuit să adaptăm mașina pentru el. Am folosit pernițe pentru scaun, am ajustat pedalele și centurile astfel încât să fie complet în siguranță. Dar determinarea lui a fost incredibilă. Astăzi continuăm să lucrăm împreună, iar progresul lui este evident.”

Relația dintre antrenor și elev este esențială în motorsport.

„Un antrenor nu este doar cineva care explică lucruri tehnice. În multe situații trebuie să fii și mentor, și prieten, și persoana care îi ajută pe copii să își gestioneze emoțiile. Copiii sunt foarte sensibili și percep imediat dacă există o conexiune reală cu antrenorul. Dacă simt încredere și susținere, se dezvoltă mult mai repede. În momentul în care apare acea încredere reciprocă, lucrurile se schimbă complet. Copiii devin mai curajoși, mai concentrați și mai deschiși să învețe.

„Orice disciplină sportivă înseamnă educație și valori. Sportul te învață să respecți reguli, să ai un program și să îți asumi responsabilități.

Pentru copii, aceste lucruri sunt extrem de importante. Îi ajută să își dezvolte un caracter puternic și să învețe cum să gestioneze presiunea.”

Există și un efect interesant atunci când acești copii devin adulți.

„Mulți dintre cei care cresc în motorsport nu mai sunt tentați să experimenteze viteza pe stradă atunci când își iau permisul. Ei și-au consumat deja curiozitatea pe circuit și știu foarte bine care sunt riscurile.”

În final, povestea driftingului nu este doar despre mașini și viteză, ci despre oameni care își transformă pasiunea într-un mod de viață.

„Motorsportul nu este doar adrenalină și spectacol. Este muncă, disciplină și o echipă întreagă în spatele fiecărui rezultat. Dar pentru cei care iubesc cu adevărat acest domeniu, fiecare sacrificiu merită.”