Dudești, cartierul bucureștean cu sute de ani de istorie, șters de buldozere în 1987

Povestea începe cu mult înaintea Bucureștiului, la așezarea preistorică de la Dudești-Malu Roșu, cercetată inițial de Dinu V. Rosetti în 1931 și reluată de Eugen Comșa în 1954.

Satul boierilor Dudescu  

Prima mențiune documentară a Dudeștilor datează din 29 aprilie 1577. În secolele următoare, satul și moșia s-au legat de familia boierească Dudescu, prezentă în viața politică a Țării Românești încă din vremea lui Mihai Viteazul. Spre oraș s-a format drumul care avea să devină Calea Dudești, scrie bucuresti.ro.

Satul și moșia Dudești-Cioplea se aflau mai spre sud-est, pe teritoriul ocupat astăzi în bună parte de Titan și Balta Albă, în timp ce mahalaua și Calea Dudești au crescut dinspre oraș către acea moșie, numele migrând treptat de-a lungul drumului. Biserica Dudești-Cioplea I care păstrează una dintre ancorele vechii așezări apare pe o hartă rusă din 1770 și într-o catagrafie din 1810. Ea a fost avariată de cutremurele din 1802 și 1804, iar actuala clădire a fost ridicată în 1820 de bancherul Ștefanache Hagi-Moscu.

Arteră comercială

La începutul secolului al XIX-lea, potrivit studiului Eleonorei Cofas, „Destinul dramatic al unei străzi – Calea Dudești”, publicat în 1997 de Muzeul de Istorie și Artă al Municipiului București, zona păstra încă aerul unei periferii rurale, mahalaua bisericii Sfânta Treime numărând 67 de case și 231 de locuitori. Planul Borroczyn din 1852 mai arăta grădini, vii și livezi de-a lungul drumului.

Schimbarea s-a produs în a doua jumătate a secolului, când au început să apară casele cu parter comercial și locuințe la etaj, aproape toate cele 58 de imobile cercetate de echipa muzeului în 1987 fiind construite între 1880 și 1940. Calea Dudești a devenit ulterior o arteră comercială și meșteșugărească vie, cu farmacii, măcelării, brutării, croitorii, ateliere, cafenele, restaurante și cinematografe.

Dudeștiul se afla în continuitate cu marea zonă evreiască formată în jurul Căii Văcărești, unde locuiau negustori, meseriași, medici și familii cu venituri foarte diferite.

Crucea de Piatră 

Numele „Crucea de Piatră” a rămas asociat în memoria populară cu zona caselor de toleranță. La originea numelui se află însă un reper concret: biserica Sfânta Treime de pe Calea Dudești nr. 81-83, zidită înainte de 1804 de Păun Plugarul împreună cu familia sa, și crucea din curtea ei, datată 22 aprilie 1842. În curtea bisericii a funcționat un cimitir până în 1890, iar Barbu Ștefănescu Delavrancea a introdus lăcașul în nuvela „Hagi Tudose”.

Ianuarie 1941, o ruptură violentă

Cartierul a fost lovit în timpul rebeliunii legionare și al pogromului de la București, între 21 și 23 ianuarie 1941, când zonele Dudești și Văcărești, unde trăiau numeroși evrei, au devenit ținte ale jafurilor, incendierilor, arestărilor și crimelor.

După 1948, proprietățile comerciale și locuințele au intrat masiv în patrimoniul statului. Restaurantul familiei Mitroi a fost rechiziționat în octombrie 1948, iar locuința familiei a fost naționalizată în aprilie 1950. Fenomenul s-a repetat de-a lungul arterei.

 În vara anului 1987, o echipă a Muzeului de Istorie și Artă al Municipiului București a documentat primul tronson al Căii Dudești și străzile învecinate înaintea demolării, fotografiind casele, completând fișe de imobil și intervievând locuitori, în timp ce buldozerele înaintau. Zona urma să lase loc ansamblului „Victoria Socialismului III”. Proiectul prevedea păstrarea bisericii Sfânta Treime, însă lăcașul a fost demolat la 9 octombrie 1987.

Ce a mai rămas din Dudești

Calea Dudești supraviețuiește la est de zona demolată, prin legătura cu bulevardul Octavian Goga către Șoseaua Mihai Bravu și, mai departe, bulevardul Camil Ressu. Străzi precum Maximilian Popper, clădirile fostului Spital Caritas, câteva case și parcele mai păstrează fragmente din cartierul istoric, iar biserica Sfânta Treime a fost reconstruită, într-o altă formă, pe bulevardul Burebista.

Citește și: Cum a evoluat Bucureștiul în perioada interbelică