La 30 de ani de când capitala Banatului a devenit primul oraș liber, din România, după 45 de ani de comunism, încercăm să răspundem la întrebarea: de ce Timișoara? De ce flacăra Revoluției din 1989, aprinsă pe malurile Begăi, nu a putut fi stinsă de puterea comunistă așa cum s-a întâmplat cu mișcările de protest din 1977, din Valea Jiului și cu revolta muncitorilor din Brașov, din 1987?
Răspunsul vine din partea istoricilor. Într-un extras din cartea ”The Banat of Timișoara (Banatul Timișoarei). A European Melting Pot (Civilitate Interculturală Europeană)”, apărută la Londra în 2019, istoricul Victor Neumann, editor și coautor al cărții, pornește de la ideea că la baza declanșării revoltei de la Timișoara, dar și a rezistenței locuitorilor săi față de atrocitățile comise de către regimul comunist a stat fizionomia multiculturală și multiconfesională a orașului. Societatea civilă a conștientizat necesitatea schimbării sistemului politic, de tip totalitar și nu s-a dat bătută cu toate jertfele umane pe care Timișoara le-a plătit pentru libertatea cetățenilor săi. Peste 100 de morți, aproape 400 de răniți și 900 de arestați.
”Reședință regională cu tradiție, apreciată de toți locuitorii Banatului, Timișoara era puțin compatibilă cu alte orașe din România. În timpul regimului național-comunist fusese singura urbe din România care se remarcase prin civismul multi și intercultural al cetățenilor săi. N-a fost vorba de un mediu social în care se manifesta toleranța unei majorități față de minorități, ci de coabitare pașnică în care identitatea urbană, timișoreană, fusese mai presus de apartenența la o comunitate lingvistică sau religioasă.
”Îndepărtarea antenelor de televiziune de pe case”
Orientarea celui mai numeros segment al populației orașului a fost acela de a trăi liber, de a face comerț, de a circula fără restricții în țară și în lume și de a avea acces la informație. Interesul pentru o situație materială stabilă făcea parte din concepția de viață a timișoreanului. Preocuparea pentru câștigul bănesc, pentru gospodărie și achiziționarea de valori materiale n-a fost neglijată nici în ultimii ani ai regimului Nicolae Ceaușescu. Cât privește nevoia de informare și cunoaștere a cetățenilor, ea a fost una reală. Televiziunile de la Belgrad, Novi-Sad și Budapesta au fost urmărite frecvent de către timișoreni. Din acest motiv, un înalt funcționar comunist, apropiat cuplului dictatorial – e vorba de Eugen Florescu – fusese trimis de la București la Timișoara spre a propaga naționalismul românesc, amalganat cu idei comuniste rudimentare și totalitare. Una din măsurile pe care intenționa să le ia era îndepărtarea antenelor de televiziune de pe acoperișul caselor pe motivul că informația din presa audio-vizuală străină contravenea ideologiei României .
”Teama față de un alt mod de a gândi”
Intelectualii din Banat au continuat să se formeze în spiritul vechii Timișoare și a vechiului Banat cosmopolit, adoptând gândirea și cultura comportamentală europeană. Ei nu au fost idolatrizați de mase și nici nu au încercat să impună modele. Aerul lor de normalitate era surprinzător în raport cu al multor intelectuali din celelalte centre urbane ale României. Purtau trăsăturile intelighenției formată în spiritul Europei Centrale. Tocmai de aceea, valorile lor fuseseră adesea respinse ori neînțelese la București. Atitudinea aceasta a continuat să se manifeste și în timpul marilor manifestații anticeaușiste și anticomuniste din 1989. Teama față de un alt mod de a gândi decât acela al regimului național-comunist era evidentă și ea se datora faptului că Banatul reprezenta regiunea cea mai de vest a statului român. La fel de adevărat este că nemulțumirea dintotdeauna a oficialităților românești față de Timișoara avea legătură, în primul rând, cu faptul că o parte importantă a populației orașului vorbea mai multe limbi, având o comunicare nemijlocită cu lumea Europei. Aflat la polul opus, comunismul din România a fost unul antiliberal, preocupat excesiv de identitatea etno-culturală sau etno-națională a fiecărui locuitor, de politicile etnonaționaliste sau de modelul social organic. Partidul comunist român avea o ideologie conservatoare și care, periodic, aidoma acelei a lui Stalin, se transforma într-una xenofobă și antisemită.
”Fiecare în parte și toate la un loc”
Nu în ultimul rând, modalitățile de conservare a culturii civice au fost capabile să contribuie la transformarea politică din 1989. Astfel, la Timișoara, acțiunile culturale care s-au petrecut în oraș în anii național-comunismului au reprezentat o avangardă în sensul conținutului de idei politice. Ele purtau însemnele noncomformismului și al contestării regimului. Între altele, au excelat Grupul artistic Sigma, Aktiongruppe Banat al scriitorilor de limbă germană, Cercul de bionică al profesorului Eduard Pamfil, cenaclurile multilingve ale Uniunii Scriitorilor, reuniunile inter-confesionale, cinematecile, sau Formația Phoenix. Fiecare în parte și toate la un loc au demonstrat nemulțumirile populației și căutările intelectuale, refuzul limbii de lemn și al ideologiei totalitare”, spune istoricul Victor Neuman.
Au venit oltenii să ne bată cu bâte
Timp de 6 zile, din 16 și până în 21 decembrie 1989, Timișoara a fost izolată de restul României. Altor orașe, inclusiv capitalei București, le-au trebuit șase zile ca să urmeze exemplul Timișoarei. Merită consemnat un fapt petrecut în ziua de 21 decembrie, la o zi după ce capitala Banatului devenise primul oraș liber din România și intrase exclusiv în stăpânirea locuitorilor săi, iar în restul țării era o liniște de mormânt. În Gara de Est au oprit mai multe garnituri de tren în care se aflau peste 12.000 de olteni, îmbrăcați în uniforme de Gărzi patriotice și înarmați cu bâte. Ei proveneau din județele Olt, Gorj și Dolj și au fost trimiși la Timișoara de către puterea comunistă condusă de către Nicolae Ceaușescu să-i învețe minte pe timișoreni. Prezența lor în gară a fost adusă la cunoștința celor peste 100.000 de timișoreni aflați în Piața Operei în acea zi. Un grup de revoluționari, cei care asigurau, de la un microfon instalat în balconul Operei Române, legătura cu timișorenii din piață, au decis să trimită mai multe echipe în gările orașului. De aici, grupurile de revoluționari s-au întors cu câteva zeci de reprezentanți ai celor veniți să facă ordine în Timișoara. Oltenii au fost însoțiți în Piața Operei și au văzut, cu ochii lor, ce se întâmpla și ce anume cereau timișoreni : ”Libertate, Jos Ceaușescu, Să fie judecat aicea în Banat” etc. Tot în Piața Operei ei au primit pâini și îndemnuri :”Vedeți ce se întâmplă de Timișoara? E, așa să faceți și voi în orașele voastre”, a fost îndemnul timișorenilor. Ați auzit cumva de Revoluția de la Tg Jiu, Slatina sau Scornicești?
Foto. Timișoara, P-ța Operei în 20 decembrie 1989. Foto Constantin Duma
De ce Timisoara? Pentru ca e aproape de Serbia si Ungaria! Sarbii credeau ca se mai intoarce 1918, cind au ocupat si „administrat” Banatul! Iar ungurii visau Ungaria Mare!