Rusia a devenit agresor ca să-și apere sfera de influență, spun unii. Alții spun că Rusia a fost provocată să devină agresor pentru ca, în viitor, rolul său în tratativele marilor puteri să fie slăbit. Nu va mai fi membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU? Pentru asta ar fi necesară mai întâi o reformare a Organizației. Europa nu va mai cumpăra gaz rusesc? Pentru asta ar fi necesară mai întâi o reformă drastică a aprovizionării cu gaz în UE. Occidentul nu va mai exporta tehnologie în Rusia? S-a mai întâmplat în vremea Războiului Rece acest fapt, dar nu a fost cauza crizei finale a Imperiului Sovietic.
Atunci, în criza finală a imperiului bolșevic, KGB-ul a crezut că forța nucleară a Rusiei poate fi anihilată printr-un sistem de sateliți pus la punct de SUA. KGB-ul a fost păcălit. Nici azi nu există acest sistem.
Acum, Rusia amenință că ar putea activa armele nucleare. Nu are alte argumente pentru a reveni în jocul marilor puteri. Au dreptate, așadar, cei care consideră că Rusia va ieși slăbită ca urmare a invaziei sale în Ucraina? Forța sa nucleară nu are a fi mai slabă. Dar dacă ar folosi-o? Abia atunci izolarea Rusiei pe scena mondială ar duce la slăbirea ei accelerată.
La ce e reductibil acest conflict militar Rusia-Ucraina, care e și un avertisment către NATO? La trasarea unor linii roșii peste care NATO are a se angaja că nu va trece. Aceste aranjamente ar fi trebuit să fie făcute la finele Războiului Rece. De ce nu au fost ele făcute atunci? Înclin să dau dreptate celor care, ca Henry Kissinger, consideră că atunci s-a petrecut o eroare strategică. Ea ar fi fost determinată, se pare, de lăcomia corporațiilor multinaționale, care au ales să pătrundă repede pe piața Rusiei, fără constrângerile ce ar fi rezultat dintr-o conferință de pace.
Ceea ce s-a întâmplat în ultimul deceniu al secolului trecut în Rusia, un veritabil capitalism de pradă, nu are echivalent de imagine decât într-un film în care vedem cursele din Vestul Sălbatic pentru a marca un teren ca proprietate personală… Tot zece ani i-au fost necesari Rusiei pentru a repune sub controlul statului ceea ce se liberalizase cu o viteză năucitoare. În Rusia, statul nu a fost o creație organică a societății. Acolo, statul este resimțit ca proprietar al cetățenilor și ca unicul capitalist legitim. De altfel, bolșevismul a fost doar un capitalism de stat împănat cu ideologie anticapitalistă.
La capătul celor zece ani de refacere a acestui capitalism etatist rămăsese o singură problemă majoră nereparată: leagănul istoric al statalității ruse, Kievul, dădea semne că vrea ieșirea din sfera de influență a Moscovei. Aceasta era, pentru Moscova, o linie roșie, indiferent spre ce sferă de influență ar fi ales Kievul să alunece. Sârbii n-au cedat leagănul statalității lor, Kosovo, decât după bombardamentele comandate de Bill Clinton. Vor ceda rușii „Ierusalimul” lor ca urmare a rezistenței ucrainenilor față de bombardamentele lui Putin?
Dar Elodia unde este Buduca ? Mergi de o cauta prin Rusia.