Echilibrul Euro-Atlantic

O foarte simbolică imagine a fanfaronadei franțuzești este minunat ilustrată în filmul din 2004, „Ike: countdown to D-day”, interpret principal Tom Selleck.

Este vorba de secvența în care comandantul suprem al forțelor aliate, generalul Eisenhower, îi prezintă „aliatului”, De Gaulle, planul invaziei în Normandia.

Cei doi sunt filmați de la distanță fără să se audă discuția, dar imaginile vorbesc de la sine.

Plin de morgă, De Gaulle punctează nervos harta cu degetul și explică cât de greșit este planul conceput de comandamentul aliat.

Aceeași atitudine o regăsim astăzi la un Macron, mereu îmbufnat, arțăgos, pus pe harță și rățoindu-se la americani.

Este un cocoșel care suit pe gard cucurigește despre puterea militară a unei Franțe care iese mereu umilită de prin țărișoarele africane pe care încă vrea să le controleze.

În schimb, găsește admiratori pe la periferia estică a Europei.

Și de pe ulucile gardului, cocoșelul galic își afirmă, cui vrea să-l audă, „dreptul” de a fi nucleul viitoarei armate europene, cu un Macron-Napoleon conducător.

Faptul că atât Putin, care-l ține la depărtarea unei mese de 10 metri lungime în cadrul unui surogat de convorbiri de complezență, cât și Trump, care abia dacă îi acordă puțină atenție protocolară, nu fac această caricatură a lui Napoleon să simtă ridicolul situației în care este pusă Franța.

În schimb, pigmeii politici ai Bucureștiului, cei mai mulți veniți de prin Transilvania, i se închină slugarnici pentru vreun caftan bine remunerat.

Nici măcar cei de prin Africa care vorbesc franceza, nu au ajuns la nivelul acesta de lingușeală și umilință pentru țările lor.

Și ca urmare, pentru a cânta după cum le dictează Parisul, la București, „le petit Paris”, hahalerele politice dâmbovițene ciripesc molâu denigrând America.

Aceeași Americă admonestată pentru incapacitate militară și tot felul de metehne de „părintele” De Gaulle și de următorii „părinți” ai Republicii Franceze.

Dar corul cotcodăcitor al găinilor de pe Dâmbovița este dublat de alergatul după grațiile și mălaiul militar al americanilor fără de care atât cocoșul, cât și găinile nu se simt în siguranță.

Să fie ipocrizie, să fie prostie, să fie tembelism, sau toate la un loc?

Da, așa cum mi-a replicat dl. Adrian Năstase, nu orice țară poate să aibă pretenții de hegemonie, dar măcar de demnitate în afirmarea intereselor sale regionale este obligată s-o facă.

Iar dacă nu se simte capabilă la mai mult, măcar să aibă înțelepciunea să nu se rățoiască la hegemon. Că nu-i folosește.

Și nici pescuitul în ape tulburi.

Desigur, o diplomație a „gravitației” în jurul hegemonului, a unui centru de putere stabil, este utilă pentru atingerea obiectivelor naționale.

Dar oare Europa în particular și lumea occidentală, respectiv întreg spațiul euro-atlantic, și-au găsit un centru de gravitație?

Pendularea între diverse centre de putere mai mult sau mai puțin stabile nu face decât să conducă la amplificarea forțelor centrifuge și la rupturi în cadrul societății și chiar a națiunilor.

În societatea occidentală are loc o luptă deschisă între o Americă ce încearcă să se întoarcă, paradoxal, la baza valorilor culturale europene și o Europă aflată într-un proces de transformare și renunțare la valorile sale culturale.

De aceea, poate este momentul ca România să aibă curajul să-și definească drumul și interesele pe termen lung.

Cu alte cuvinte, să-și realizeze un nou Proiect de Țară, așa cum au fost cele două mari reușite: NATO și UE.

Oare România va alege ca partener și sponsor al proiectului America reîntoarsă la tradiție, valori, principii sau se va arunca în brațele unei UE imperiale via Franța megalomană?

Este o Franță cu tendințe de revoluționare a tuturor valorilor umane în urma mixării propriei populații printr-un multiculturalism demolator prost înțeles.

Nucleul de gravitație al Europei a fost constituit de valorile sale culturale care au stat la baza stabilizării continentului chiar și în urma catastrofelor și tragediilor care l-au zguduit.

Dar stabilizarea Europei s-a făcut ÎNTOTDEAUNA cu ajutorul Americii.