Ieșirea de la guvernare se face în etape și are și privilegiații ei. Regulile se aplică doar unora. Iar întotdeauna șeful are dreptate. În acest caz, Sorin Grindeanu, șef de partid și președinte al Camerei Deputaților, o funcție de unde cu greu poți fi îndepărtat, dacă nu decizi de bunăvoie să-ți dai demisia.
Sorin Grindeanu a dat semnalul luni, iar din aceeași zi au început să vină demisiile. Ordinul: toți prefecții și secretarii de stat să-și dea demisia. Așadar, solidari cu miniștrii care, între noi fie vorba, oricum unii sunt parlamentari. Deci nu rămân pe drumuri.
În schimb, Grindeanu a spus răspicat: nu își dă demisia, dacă nu pleacă și alții, ca Bolojan (prim-ministru) sau Mircea Abrudean (președintele Senatului). Precizarea vine după ce Lia Olguța Vasilescu vorbise o demisie a acestuia, după cum a scris Cotidianul aici.
Spre deosebire de alte funcții, șefia Camerei Deputaților oferă celui care o deține, o siguranță mare. Un președinte de Cameră poate fi demis de o majoritate parlamentară, doar dacă solicitarea vine de la liderul de grup al partidului care l-a propus. Prin urmare, mazilirea lui Grindeanu ar veni doar dacă anonimul Ștefan Ovidiu Popa ar cere acest lucru.
Citește și: Celălalt „război” al PSD: cel intern. Jocurile de culise
De exemplu, la Senat schimbarea unui președinte care nu se mai bucură de susținerea majorității e mult mai simplă. Propunerea de revocare poate fi depusă minim o treime din totalul senatorilor, dar trebui un vot de 50% plus 1 din numărul total.
Sorin Grindeanu, care teoretic ar trebui să fie fericit de găsirea unor tovarăși de drum pentru demiterea lui Bolojan, a dat impresia unui om îngândurat marți, întrebat de plecarea sa de bunăvoie de la șefia Camerei Deputaților. Președintele PSD trecuse printr-o zi în care oscilat în barca AUR și păstrarea bunelor relații cu Bruxelles-ul. Însă pericolul e tot acolo. Gruparea suveranisto-peremistă e în plină ofensivă, iar scânteia internă poate deveni oricând foc.
Cazul Zgonea – cum să ții cu dinții de scaunul de șef
Așa că în toată această efervescență politică, funcția de președinte al Camerei Deputaților aduce siguranță. Până la proba contrară, când tot partidul tău (ca în 2017, iar Grindeanu știe) decide să te demită.
Holurile Camerei Deputaților au mai văzut episodul spumos al îndepărtării cu greu al unui președinte de for. Era anul 2016, iar deja disidentul Valeriu Zgonea (acum șef la ANCOM, pe unde a trecut și Grindeanu) era părăsit de partid, dar nu de funcție.
Citește și: ANALIZĂ „Crizatorii” roșii. Cum a modelat PSD cele mai mari crize politice ale ultimilor ani
Exclus din PSD, social-democrații s-au trezit într-o situație dificilă. Nu putea să-l schimbe din funcția de președinte pentru că prevederea era „propunerea de revocare se face în scris de către liderul grupului parlamentar căruia îi aparține președintele”. Zgonea, fiind independent exclus de PSD, nu mai avea șef. Așa că PSD-iștii au schimbat Regulamentul Camerei Deputaților și s-a ajuns la o altă formulă. Una prin care propunerea de revocare era făcută tot de liderul partidului care făcuse propunerea de numire.
Cu toate acestea, momentul a rămas memorabil: un (ex-)PSD-ist care ține cu dinții de funcție. Apoi, un an mai târziu, rolul a fost preluat Grindeanu, dar la Palatul Victoria. Zilele acestea vom vedea cine stă mai bine și cât pe fotoliul de șef: Bolojan sau Grindeanu.
