Egalitate de lobby-uri

În justiție, este recunoscut principiul egalității de arme: avocatul apărării are dreptul să știe tot ce știe și procurorul. În politică, funcționează dreptul nescris al egalității de lobbyuri.

Până în prezent, lobbyul internațional al stângii din România a fost precar, ineficient, iar cel al dreptei extrem de influent. ONG-urile noastre lucrau pentru dreapta, aproape fără excepție, coordonate, uneori, de europarlamentarul Monica Macovei.

Cum-necum (n-are importanță cum), încep să se prezinte voci de lobbyiști cu mare prestigiu: Louis Freeh, fost șef al FBI, faimosul Rudolph Giuliani etc. Firma de avocatură a fostului șef FBI pare a fi lobbyistul-șef al guvernării pesediste actuale. Cu siguranță, dreapta va căuta să afle cât îi costă pe contribuabil operațiunile de lobby în favoarea intereselor pesediste. Ce-i drept, lobbyul de dreapta nu l-a costat mult pe contribuabil, dat fiind că ONG-urile noastre nu sunt finanțate decât în mică măsură din buget.
N-ar fi însă nimic ilegal în contractele de lobby ale actualei guvernări (dacă nu vrem să ne imaginăm, în stil românesc, că ar fi contracte cu paraîndărăt!!!).

Problema apare din alt loc: firma lui Louis Freeh este considerată foarte apropiată de anturajul personal al actualului președinte al SUA. De aici, temerile dreptei noastre că, la un moment dat, temele acestor lobbyiști ar putea fi îmbrățișate în politica oficială a Administrației Trump.
Ceea ce nu știe sigur dreapta noastră este dacă această firmă este plătită și în acest scop: să influențeze abordările oficiale ale președintelui SUA, dar presupune corect că doar așa s-ar justifica toată cheltuiala. Și are dreptate. Doar pentru chestiuni de imagine a țării ar fi imoral să internaționalizezi problema românească a protocoalelor secrete. Ce imagine iese de aici?!
Oportunitatea pentru acest lobby s-a ivit din faptul că anturajul lui Trump nu crede în imparțialitatea ONG-urilor sorosiste.