Falimentul multipolarității în varianta Rusia-China

Iranul este membru la Organizației de Cooperare Shanghai începând din 2017. A fost membru observator începând din 2004. OSC este o organizație interguvernamentală regională cu o componentă de apărare și exerciții militare comune regulate. La crearea sa, în 2001 (cu Rusia, China și fostele republici sovietice central-asiatice), se considera că se dorea o replică asiatică a NATO.

Procentele nu înseamnă coerență și nici influență

Iranul este membru deplin al BRICS începând din 2023. Iranul este membru plin al BRICS din 2024.  BRICS este un grup interguvernamental informal, fără tratat fondator, fără o structură birocratică permanentă. Însă BRICS, de multe ori considerat drept nucleul Sudului Global, a fost frecvent văzut ca un pericol la adresa Vestului (a Nordului Global). De aici au pornit proiectele care să rivalizeze cu dolarul ca principală valută în schimburile internaționale. De aici au plecat și ambițioase proiecte de infrastructură, în general subsumate strategiei Noului Drum al Mătăsii.

În ianuarie 2025, Rusia și Iran semnau un parteneriat strategic pe 20 de ani. Avea și o componentă de securitate și cooperare militara. Cu patru ani înainte, China semna cu Iranul un acord de cooperare strategică, fără clauze militare specifice. Însă, în lunile care au precedat actualul război din Iran, în presa vestică au apărut informații despre contracte pentru sisteme de arme chinezești pentru Iran – radare împotriva avioanelor invizibile de ultimă generație și sisteme antiaeriene – inclusiv HQ-9B.

Ponderea BRICS în PIB-ul mondial a crescut uriaș în ultimele decenii. De la 15-20% în 2000, a ajuns la circa 41% in prezent. În același interval, PIB-ul Occidentului colectiv (cu Japonia, Coreea de Sud, Australia) a scăzut de la 60-65%, la 38-40% din PIB-ul mondial, judecând la paritatea puterii de cumpărare.

Himera BRICS

În februarie 2026, Iranul este atacat de Israel și Statele Unite. Liderul suprem, fiul său, capii Gărzilor Revoluției Islamice sunt eliminați în primele zile ale atacului. Unde a fost Rusia? Rusia duce un război în Ucraina, împotriva Kievului și a aliaților occidentali. Este un război intrat în cel de al cincilea an, în care Rusia a ocupat 27% din teritoriul Ucrainei în primele săptămâni, pentru ca acum să dețină 20%. Între timp, Rusia a renunțat sa mai susțină regimul Assad din Siria.

Unde a fost China? Diplomația chineză a condamnat încălcarea suveranității Iranului de către SUA și Israel. A făcut apel la încetarea atacurilor și a arătat că sprijină ”drepturile legitime și interesele” Iranului. Eficiența sistemului antirachetă chinez este pusă sub semnul întrebării. Antiaeriana iraniană a fost ineficientă în fața atacurilor americane și israeliene. În rest, China a luat masuri pentru evacuarea cetățenilor chinezi. China a subliniat implicit ceea ce purtătorul de cuvânt al Kremlinului a spus limpede: apartenenta la BRICS sau SCO nu presupune obligația ajutorului militar.

China nu a mișcat un deget, deși Iranul a devenit al doilea furnizor de petrol, după Rusia. China importa 15% din petrol din Iran, după înlăturarea de către SUA a regimului Maduro din Venezuela. Multe analize arată că o rațiune a atacării Iranului este privarea Chinei de petrolul iranian. De decenii, China nu a construit rute terestre pentru aprovizionarea cu hidrocarburi. Depinde de livrările pe mare, iar China nu controlează mările. China nu a făcut nimic pentru a avansa proiectul gazoductului Puterea Siberiei 2.

Organizații dezordonate care vor o nouă ordine globală

Războiul actual din Iran și operațiunea americană din Venezuela arată că forța militară contează mai mult decât materiile prime cruciale. Petrolul și mineralele critice își pierd forța de constrângere câtă vreme nu mai pot fi exploatate sau transportate. Ultimele evenimente arată că BRICS sau SCO nu valorează mult în geopolitica globală. Mai mult, aceste organizații sunt marcate de lupte intestine – la nivel strategic sau chiar militar. Arabia Saudită (în curs de aderare la ambele organizații) nu a fost străină de organizarea atacului israeliano-american împotriva Iranului. China și India (membră în ambele organizații) au avut confruntări cu morți și răniți în Himalaya, nu mai devreme de anul 2020, iar situația a rămas tensionata. Pakistanul și India (membre SCO) au avut un scurt război în 2025. În paralel cu actualul război din Iran, Pakistanul bombardează Kabulul, acuzând regimul taliban din Afganistan că a devenit un cap de pod al Indiei.

Nici India, nici Pakistan nu au realizat o analiză rece a eșecurilor din scurtul lor război. Nu există decât știri despre glorificarea unor piloți militari și a unor sisteme anti-rachetă. China este o necunoscută când vine vorba despre situații de lupta. Istoria arată că această mare putere a suferit multe înfrângeri în fața unor invadatori mai puțini numeric. Nici forțele chineze naționaliste, nici cele comuniste nu au reușit să împingă armata japoneză din țară decât după capitularea niponă în fața SUA. China a făcut pasul în spate în războiul cu Vietnamul, în 1979. Acum, ultimele informații despre armata chineză sunt cele despre ”decapitarea” sa – demiterea comandanților. În plus, rata natalității în China este similară cu cea din Ucraina aflată în plin război, sub un copil pe femeie. China are o armată în care moartea unui soldat lasă fără cap și baza materială nu una, ci două familii.

Rusia, singurul contestatar războinic al ordinii americane

Ultimele aventuri militare ale Americii lui Donald Trump au fost criticate în Statele Unite de către opoziție, dar și de aripa MAGA din Partidul Republican. Ele vor fi decontate la alegerile din toamnă. Însă toate aceste lovituri militare cu potențial de escaladare au demonstrat, până acum, că cooperarea militară în cadrul SCO, BRICS și în relația China-Rusia este mai degrabă o ficțiune. Narațiunea sudului global care va domina lumea s-a extins la fel de repede ca și narațiunea despre războiul hibrid al Rusiei care le ia vesticilor mințile. Și una, și alta au partea lor consistentă de mit.

Războiul din Iran pare să dea argumente pentru o continuare mascată a hegemoniei SUA sau pentru o ordine multipolară dominată de SUA, nu de China. Însă lucrurile nu se văd la fel în Rusia. Până la urmă, Rusia este singurul stat din ”Sudul Global”, din SCO sau BRICS care luptă efectiv cu Vestul colectiv. Iar ceea ce liderii politici, liderii de opinie și militarii ruși înrăiți de patru ani de război în Ucraina au văzut în Venezuela și văd acum în Iran nu îi sperie, ci îi revoltă. Își mușcă limba pentru a nu spune ceva ce-i poate pierde în Rusia lui Putin: Strategia lui Vladimir Putin in Ucraina a fost total greșită.

Turbo-patrioții din Rusia vor capul lui Zelenski

”Este limpede că SUA nici măcar nu vor mai încerca să negocieze cu cineva, ci vor ataca cu o forță și mai mare orice nou oponent. Trebuie opriți acum. Iranul trebuie ajutat cu arme, informații și tot ce este necesar pentru a putea opri această armada. Nu este rău să creăm o coaliție militară pentru această confruntare, altfel Vestul colectiv ne va lua pe rând”, a spus deputatul rus Alexei Juravlev.

Generalul rus Andrei Kartapolov, șeful Comisiei militare al Dumei de Stat de la Moscova, a lansat un atac dur la televiziunea publică. A întrebat cum toate ”lepădăturile” din Vest își permit să critice Rusia pentru atacarea Ucrainei, în vreme ce SUA au atacat în acest fel Iranul. El spune că supraviețuirea Rusiei depinde de adoptarea aceleiași linii ca și a Americii. Rusia ar trebui să elimine conducerea Ucrainei și o parte din elita politică ucraineană. Este limpede că acest lucru nu a făcut parte din strategia lui Vladimir Putin până acum.

”Dacă ezităm, putem fi următorii pe listă. Dar nu avem dreptul să ne prăbușim, să ezităm. Trebuie să presăm până la final în Ucraina. Vestul nu mai este un prădător, este răul absolut. Lipsit de orice umanitate. A negocia cu ei nu are sens și nu o vom face. Ne respectăm și ne respectăm interesele”.

Dughin: Este important pentru Rusia ca războiul din Iran să dureze mult

Aleksandr Dughin observă cum toți aliații Moscovei sunt ”distruși sistematic, unul câte unul”. ”Este limpede cine este următorul și este limpede ce înseamnă a negocia cu un asemenea inamic. Cel mai important lucru, pentru Iran, pentru Rusia, este un război cât mai lung în Orientul Mijlociu”. Iar realizatorul pro-Kremlin Vladimir Soloviov merge și mai departe și cere eliminarea rapidă a lui Volodimir Zelenski. ”Nu mai există legi: diplomația a fost distrusă de atacul SUA în Iran. Trebuie să înțelegem că am intrat în era marilor războaie. Aceste conflicte regionale nu pot duce decât la un conflict mai mare. De aceea, trebuie să distrugem conducerea militară și politică a Ucrainei, să lovim centrele de decizie din Ucraina”.

Vor reaplica SUA rețeta care a dus la regimul Putin?

Rusia este în cădere demografică, la fel ca și Europa. Însă, ca și Ucraina va avea, pentru o generație, cea mai puternică și mai experimentată armată din Europa. Industria rusă de război a readus o prosperitate relativă în păturile de jos ale societății. Chiar și în cazul unui acord de pace cu Kievul, acțiuni militare precum cele întreprinse de SUA in Venezuela si Iran, vor fi argumente pentru deschiderea unor noi fronturi pentru aceasta armată si economie de dependentă de război a Rusiei. BRICS și SCO pot fi niște himere, însă forța militară a Rusiei va fi o realitate pentru o generație. Vladimir Putin nu este etern, iar succesorii săi pot fi mai puțin prudenți.

Va avea America viziunea unei cooperări economice cu Rusia care sa reconvertească o armată de un milion de militari experimentați? Sau SUA vor alimenta pe mai departe ideea rusă a cetății asediate, lăsând Europa să meargă precum somnambulul pe calea relansării economice prin înarmare? În anii 1990, SUA au refuzat să ofere ajutor material, lăsând Rusia să se autodegradeze. Rezultatul a fost regimul Putin.