Foreign Affairs: Nu primiți Ucraina în NATO

În zilele premergătoare summitului NATO de la Vilnius, o serie de publicații americane de prestigiu au adoptat o poziție de neconceput în urmă cu nici măcar un an. O mulțime de analiști, mulți având legături puternice cu establishmentul american, s-au exprimat categoric împotriva aderării Ucrainei la NATO, cel puțin în actualul context al conflictului cu Rusia. Nu există o opinie unanimă în această privință; unanimitatea apare când vine vorba despre cheltuielile militare ale statelor europene membre NATO – toata presa occidentală anunță că europenii vor trebui să bage mâna adânc în buzunar.

”Nu primiți Ucraina în NATO”, scrie revista Foreign Affairs, publicată de influentul think tank Council on Foreign Relations, unul dintre laboratoarele politicii externe americane. ”Mulți participanți la summitul NATO de la Vilnius le cer celor 31 de membri să invite Ucraina să adere la Alianța. Este puțin probabil să se întâmple așa ceva. Apartanența la NATO se decide prin consens, iar mai multe state membre, inclusiv SUA, nu sunt pregătite să susțină o mișcare imediată”, scrie, pentru Project Syndicate, Richard Haas, până de curând președinte al Council on Foreign Relations. Remarca aceasta este făcută după ce Haas, împreună cu alți doi membri ai think tankului, Charsles Kupchan și Thomas Graham (foști oficiali ai Casei Albe și Departamentului de Stat), au discutat față în față cu ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, în luna aprilie, la New York.

”Ucraina nu trebuie primită în NATO, iar acest lucru trebuie spus clar de președintele Joe Biden. Rezistența Kievului în fața agresiunii ruse a fost eroică, însă statele membre fac ceea ce este în interesul lor. Beneficiile de Securitate aduse SUA de aderarea Ucrainei pălesc pe lângă riscurile aderării. Primirea Ucrainei ar crea perspectiva unui război între Alianță și Rusia, dar și perspectiva reducerii garanțiilor de securitate ale NATO pentru întreaga Alianță”, se arată în articolul publicat de Foreign Affairs.

Iar președintele Biden tocmai a făcut limpede că Ucraina nu va adera la NATO. ”Nu cred că este unanimitate în NATO în legătură cu primirea Ucrainei în familia NATO, în acest moment, în toiul unui război. De exemplu, dacă facem asta, vom fi hotărâți să apărăm fiecare centimetru din teritoriul NATO. Este un angajament pe care ni-l luăm indiferent ce se întâmplă. Dacă avem un război în desfășurare, atunci vom fi în război. Vom fi în război cu Rusia, dacă Ucraina va adera”, a spus președitele Joe Biden, în avionul care îl ducea spre Vilnius. ”Cred că este prematur să recurgem acum la un vot, pentru că sunt alte criterii care trebuie îndeplinite, inclusiv democratizarea și alte chestiuni”, a mai spus Biden.

Treptat, Foreign Affairs începe să îmbrățișeze viziunea profesorului John J. Mearsheimer cum că deschiderea ușii NATO pentru Ucraina, la Summitul NATO de la București, în 2008, a dus la conflictul din 2014 dintre Rusia și Ucraina și apoi la războiul de acum. De unde, până în urmă cu câteva luni, presa americana de mainstream critica poziția Franței și Germaniei din 2008, împotriva aderării Ucrainei la NATO, acum aceasta opoziție este considerată înțeleaptă.

Până și Robert Kagan, soțul Victoriei Nuland, a scris, la începutul acestui an că ”ocuparea Ucrainei de către Putin nu poate să aibă un efect imediat și nici chiar unul distant asupra securității Americii”. ”Daca Rusia ar anexa întreaga Ucraină fără a trage un foc de arma, PIB-ul Rusiei ar fi crește cu 10%, depășindu-l pe cel al Italiei. Rusia ar dobândi și niște porturi la Marea Neagra, însă ar rămâne mai slabă decât membrii europeni ai NATO”.

Argumentele pro-Ucraina ale est-europenilor

Doar statele est-europene din NATO sunt cu adevărat avocați ai aderării Ucrainei. Dincolo de marota războiului dintre ”democrație” și ”autocrație”, viziunea în această parte a Europei este că aderarea Ucrainei este absolut necesara pentru stabilitatea pe continent. ”În această logică, dacă Putin nu este oprit în Ucraina, va încerca să-și extindă obiectivele în alte state NATO. Un al doilea raționament se axează strict pe Ucraina și arată că aderarea la NATO este singura cale de protejare a Ucrainei în fața Rusiei. În cele din urmă, există argumentul că Ucraina a ”câștigat” statutul de membru NATO luptând împotriva unui adversar al Alianței. Aprofundarea cooperării Ucraina-NATO ar fi un soi de premiere a eroismului Ucrainei și un nou nivel al descurajării Rusiei”, scrie Foreign Affairs.

La aceste argumente se mai adaugă unul adus de fostul premier ucrainean Iulia Timoșenko (transformată de presa vestică în ”prințesa” coruptă a gazelor, apoi într-un simbol în scaun cu rotile și mari dureri de spate al luptei pentru democrație, iar apoi aruncată ca o măsea stricată de aceleași publicații, care i-au preferat ”lupii tineri” din garda Iațeniuk și apoi Zelenski, Podoliak, etc.). Într-un articol publicat de Project Syndicate înainte Summitului NATO de la Vilnius, Timoșenko scrie că aderarea Ucrainei la NATO va constitui un mare avantaj odată ce războiul se va încheia. ”Nu am un glob de cristal, și nu știu cine va ajunge sa guverneze Rusia; dar știu că rușii de rând – care au îndurat decenii de despotism și au pierdut peste 100.000 de fii în războiul de agresiune – vor căuta un exemplu de societate către care să se îndrepte”, scrie Timoșenko, pentru care o Ucraină în NATO și UE, cu o economie total privatizată și reconstruită de băncile și corporațiile vestice ar fi modelul pe care rușii îl vor îmbrățișa.

Toate argumentele de mai sus sunt de înțeles, însă sunt greșite. ”Rezistența Ucrainei în fața Rusiei este nobilă, însă acțiunile nobile și autoapărarea nu justifică riscurile aduse de garanțiile de securitate oferite de NATO. Mizele jocului de acum nu garantează aderarea Ucrainei la NATO. (…) Strategia ține de opțiuni, iar opțiunile SUA sunt sumbre. În perioada Războiului Rece SUA au putut să-și extindă angajamentele internaționale fără costuri prea mari. Însă acest context nu mai există. Cu presiunile fiscale din țară și cu provocările din Asia, cu perspectiva escaladării și a reducerii și mai mari a încrederii în relația cu Moscova, interesul SUA  este de a tine Ucraina în afara NATO. În loc să facă promisiuni chestionabile si care creează mari pericole, oferind foarte puțin în schimb, SUA ar trebui să accepte că este timpul să închidă ușa NATO în fața Ucrainei”, scrie Foreign Affairs.

Ucraina ar crea o criză de credibilitate a NATO

Foreign Affairs arată că unul dintre cele mai grave efecte ale aderării Ucrainei ar fi subminarea credibilității Articolului 5 din Tratatul NATO. Ucraina va avea pe mai departe dispute nerezolvate cu Rusia in interiorul propriilor granițe. În plus, ascensiunea naționalismului din Rusia si Ucraina, din cauza actualului război, ar lăsa mult mai puțin loc căilor diplomatice de rezolvare a disputelor. Spectrul războiului va plana mai mult timp, iar aderarea Ucrainei la NATO ar pune Alianța în fața unor decizii dificile. ”Angajamentul american față de Ucraina ar fi sub semnul întrebării. Rusia ar putea testa acest angajament prin provocarea de noi crize. SUA ar putea ajunge să-și dilueze aceste asigurări, lăsând Ucraina fără apărarea promisa. Dacă SUA ar face un pas în spate când Ucraina ar fi atacată, atunci alte țări vulnerabile din NATO, precum statele baltice, s-ar întreba care sunt cu adevărat angajamentele de securitate ale SUA și NATO. Ar rezulta o adevărata criză de credibilitate a NATO”, scrie Foreign Affairs.

Articolul citat mai arată că aderarea Ucrainei ar putea duce la transformarea NATO într-o organizație cu mai multe ”viteze”, așa cum este și cazul UE. Unii membri (Germania, Franța) vor avea încredere că SUA îi vor ajuta, în timp ce alți membri nu vor avea aceasta siguranță. ”Asta ar putea duce la dispute interne în NATO privind Articolul 5”.

Un alt argument pentru neprimirea Ucrainei in NATO ține de ”motivele perverse” pe care Alianța i le-ar Rusiei pentru a se înarma excesiv și a continua conflictul. ”O invitație de a adera la NATO promite prelungirea actualei vărsări de sânge și face mai puțin probabilă reglementarea diplomatică a conflictului. Pe de altă parte, dacă actualul război s-ar stinge și Ucraina ar începe procesul de aderare, Moscova ar fi încurajată să împiedice acest proces. În afară de situația în care aderarea la NATO ar fi un fait accompli – ceea ce este puțin proabil, pentru că decizia se ia în unanimitate – un plan pe termen lung pentru aderarea Ucrainei ar crește probabilitatea unei noi agresiuni ruse. Costurile apărării Ucrainei ar crește in ambele cazuri”, scrie Foreign Afairs.

Plătiți pentru apărare!

Există însă un punct în care se intersectează toate analizele în favoarea aderării Ucrainei la NATO și cele împotriva aderării – înarmarea, creșterea masivă a cheltuielilor militare, în special în cazul aliaților europeni din NATO. Până și controversata livrare de bombe cu fragmentare pentru Ucraina (în condițiile în care cea mai mare parte a țărilor NATO au interzis aceste arme) este pusă pe seama deficiențelor mari ale industriei de apărare, stocurile de arme convenționale epuizându-se și țările NATO părând incapabile să țină pasul cu războiul prin procură din Ucraina. ”Este limpede că războiul a fost o mană cerească pentru interesele transnaționale militaro-industriale reprezentate de NATO. Și de aceea interesul Washingtonului este de a ține Europa într-o stare de instabilitate. Ne putem aștepta ca, la Vilnius, NATO să continue să escaladeze conflictul. De ce să riște încheierea războiului când poate obține beneficii financiare si diplomatice vreme de luni sau ani de acum înainte?”, scrie Thomas Fazi, într-un articol publicat de UnHerd.

La Summitul de la Vilnius, Alianța nu trebuie doar să clarifice cat de neclar și de interpretabil trebuie să fie limbajul garanțiilor pregătite pentru Ucraina, ci și să consolideze extinderea recentă, cu Finlanda și Suedia (după ce Turcia a ținut pe jar până în ultimul moment guvernul de la Stockholm cu refuzul de a ratifica aderarea Suediei).

Apoi, este necesară sporirea bugetelor pentru apărare și o eficiența mai mare a investițiilor în apărare, în special în ce-i privește pe membri europeni, scrie Richard Haas, președintele emerit al Council on Foreign Relations. ”Ceea ce contează mai mult nu este câte milioane de euro vor fi cheltuite, ci cum vor fi cheltuite. Sunt prea multe resurse care sunt folosite pentru a dubla, mai degrabă decât pentru a completa ceea ce alți aliați din NATO dețin deja”, scrie Haas.

Apoi, mai scrie Haas, pe agenda NATO ar trebui să se afle și China, nu doar Ucraina și Rusia. NATO trebuie să se pregătească pentru o agresiune chineză (cel mai probabil în Taiwan), iar cea mai importantă întrebare este ce vor putea face țările europene în Europa în timp ce SUA sunt preocupate de situația din Indo-Pacific.

Iar Richard Haas mai propune o temă pentru summitul NATO: ”Europenii trebuie să discute și să se pregătească pentru posibilitatea unei a doua președinții Trump. Nu prezic ce se va întâmpla, însă nu poate fi exclusă. Pentru NATO, cea mai supărătoare situație, în afară de cea în care Rusia este slabă, ar putea fi aceea în care Statele Unite sunt iresponsabile”, încheie Haas.