„G.M. Cantacuzino – a Hybrid Modernist”

Institutul Cultural Român din Londra vernisează pe 12 iunie, în Galeria ”Brâncuşi” de la sediu, expoziţia cu titlul ”G.M. Cantacuzino – a Hybrid Modernist”, prima prezentare monografică a unui arhitect român în afara graniţelor ţării noastre. Această expoziţie itinerantă, oferind o privire transversală asupra operei arhitectului, pictorului şi intelectualului George Matei Cantacuzino, marchează cea de-a cincea participare a României la ”Festivalul de Arhitectură” din Londra, cea mai amplă manifestare de gen din Marea Britanie, dedicată anual celor mai interesante proiecte internaţionale de arhitectură, design şi urbanism din peste 40 de ţări.

Expoziţia include cărţi originale, macheta cunoscutului ”Hotel Belona” şi lucrări de pictură, acuarelă şi desen din călătoriile lui G.M. Cantacuzino, alături de o prezentare cronologică tripartită a proiectelor arhitecturale ale acestuia. Cu ocazia vernisajului va fi prezentată, în premieră, monografia ”George Matei Cantacuzino – a Hybrid Modernist”, a arhitectului Dan Teodorovici, publicată în ianuarie 2014 la renumita Editură ”Ernst Wasmuth” din Tübingen, Berlin. La finalul evenimentului, cei prezenţi vor putea achiziţiona volumul, recent recomandat de librăria ”Institutului Regal Britanic de Arhitectură” (RIBA) ca fiind o lectură esenţială pentru această vară.

Evenimentul va fi deschis de către ES dr Ion Jinga, Ambasadorul României în Marea Britanie, şi Dorian Branea, directorul ICR Londra. Şerban Cantacuzino (fiul lui G.M. Cantacuzino), critic şi istoric de arhitectură, specialist în conservarea patrimoniului, va adresa un cuvânt de bun-venit, iar Dan Teodorovici, curatorul expoziţiei, va introduce publicul britanic în universul artistic al acestei personalităţi marcante a culturii române.

Construcţie interbelică semnată de G.M. Cantacuzino

În perioada interbelică, diverşi arhitecţi s-au afirmat prin propria spiritualitate transpusă în arta lor. George Matei Cantacuzino, remarcabilul arhitect şi teoretician, scria că “nu putem nesocoti aceste mari curente de idei care înfrigurează lumea”.

În acea perioadă, în România pătrundeau noi curente artistice care definesc o arhitectură eterogenă, o combinaţie între stilurile neoclasice, bizantine sau eclectice, la care se adaugă stilul neoromânesc.

„Sunt tradiţionaliştii, moderniştii şi ceilalţi. În categoria din urmă se situează acei arhitecţi care cred că este necesar de găsit un echilibru pe bazele disciplinelor clasice, fără a nesocoti întru nimic nici una din temele moderne şi fără a întoarce spatele tradiţiei”, scria G.M. Cantacuzino, în 1947.

La prima vedere, atitudinea schiţată în acest citat pare banală. De fapt, este o provocare, fiind nu numai rezonabilă, dar şi greu de realizat. Această atitudine, numită de arhitectul şi intelectualul G.M. Cantacuzino atitudinea clasică, este unul din subiectele monografiei ”George Matei Cantacuzino – a Hybrid Modernist”, care a apărut în ianuarie 2014, cu sprijinul Uniunii Arhitecţilor din România, la Editura ”Ernst Wasmuth” din Tübingen/Berlin.

Cartea este prima monografie despre un arhitect român publicată de o editură de renume mondial. Fondată în 1872 la Berlin, Editura ”Ernst Wasmuth” a rămas una dintre cele mai importante edituri independente de arhitectură, artă, design şi arheologie din Germania. Printre publicaţiile remarcabile se află, de exemplu, portofoliul care l-a făcut celebru pe arhitectul american Frank Lloyd Wright în Europa (1910).

Pavilionul României la Expoziţia de la New York

Cartea prelucrează documente şi informaţii inedite provenind din arhive personale şi publice din Anglia şi România, din discuţii şi corespondenţa cu foşti studenţi sau prieteni ai arhitectului, precum şi corespondenţa sa personală. Acest aspect va interesa cu siguranţă nu numai publicul cultivat şi matur, ci şi pe cei care studiază arhitectura în România, care, până în prezent, cunosc opera lui Cantacuzino mai ales din monografia întocmită de istoricul de artă Mirela Duculescu în 2010 şi din biografia publicată în 2011 de Ion Mihai Cantacuzino. În afara ţării, G.M. Cantacuzino nu este cunoscut, din păcate, decât în restrânse cercuri de specialişti.

Monografia ”George Matei Cantacuzino – a Hybrid Modernist” este compusă din trei părţi: o biografie intelectuală, un studiu în teoria arhitecturii a atitudinei clasice şi addendum-ul. Acesta include, pe lângă aparatele bibliografice şi alte referinţe, o listă a proiectelor arhitectonice, eseuri traduse în engleză, reproduceri de acuarele şi tablouri, precum şi o biografie a arhitectului.

”«George Matei Cantacuzino – a Hybrid Modernist» caută să situeze opera şi atitudinea lui într-un larg context arhitectural, cultural, economic şi politic din România şi Europa. Acest studiu se străduieşte să descopere punctele de sprijin ale atitudinii sale culturale şi etice. Cartea arată cum atitudinea clasică se materializează, în cuvintele lui Gilles Deleuze, de-a lungul multiplelor «lines of actualization or of differentiation». Deleuze a folosit această metodă în studiul operei lui Henri Bergson (1859-1941), filosoful care a influenţat adânc gândirea arhitectului cosmopolit român.

Hotel Belona de pe coperta volumului

Pasionat de elanul vital descris de Bergson, Cantacuzino a privit cu scepticism orice etichetare a epocilor istorice, refuzând să aplice noţiunea de stil dinamismului creaţiei artistice. În propria sa operă arhitecturală, el a fost preocupat, pe de o parte, de palladianism şi, pe de altă parte, de încercări de sinteză între modernism, tradiţiile arhitecturii din România şi clasicism. Cheia interpretării acestei abordări – profund contemporană, de altfel – este poate atitudinea clasică, care penetrează şi uneşte întreaga sa operă arhitecturală şi eseistică”, după cum se specifică în revista ”Arhitectura”.

În fine, monografia propune o schiţă a familiei artistice şi intelectuale a arhitectului: de la Vitruviu via Andrea Palladio şi Karl Friedrich Schinkel la Auguste Perret şi Adolf Loos; de la Heinrich Wölfflin, Jean Cocteau şi Georges Gromort la Rudolf Wittkower şi Sir Ernst Gombrich; de la Plotin via Henri Bergson la Ludwig Wittgenstein şi Albert Camus; de la Michel de Montaigne via Johann Wolfgang von Goethe la Rainer Maria Rilke, Paul Valéry şi T.S. Eliot.

G.M. Cantacuzino (1899, Viena – 1960, Iaşi) a fost o personalitate complexă, în acelaşi timp artist, arhitect, scriitor, pictor, filozof şi profesor universitar. Prin filierele paternă şi maternă şi, mai târziu, din partea soţiei, s-a înrudit cu o serie de personalităţi marcante precum Martha Bibescu, domnitorul Barbu Dimitrie Ştirbey, Nicolae Ghika-Budeşti şi cu pictorii Theodor Pallady, Puvis de Chavannes şi Theodore Chasseriau. A proiectat câteva dintre cele mai semnificative edificii ale vremii – ”Banca Chrissoveloni” din Bucureşti, blocurile ”Kretzulescu” de pe Calea Victoriei.

Arhitectul la masa de lucru

Născut în 1899, el aparţine celei de-a doua generaţii de modernişti, care-i include pe Alvar Aalto, Josef Frank şi Mart Stam. Dotat cu un spirit independent, arhitectul nu s-a sfiit să critice unele aspecte extreme ale modernismului. A studiat arhitectura la École des Beaux-Arts în Paris (1920-’29), începând în atelierul lui Gustave Umbdenstock (1866-1940), unul dintre cei mai înverşunaţi inamici ai lui Le Corbusier. În 1923 optează pentru atelierul condus de doi profesori liberali, care vor deveni mentorii săi la École: istoricul de arhitectură Georges Gromort (1870-1961) şi arhitectul Roger-Henri Expert (1882-1955). Expert era şi membru al progresivului Groupe des Architectes Modernes, format în 1922 în jurul lui Tony Garnier, Auguste Perret şi Henri Sauvage. Este mult probabil ca ethosul acestui grup, de a îmbina modernismul cu clasicismul francez, să-l fi influenţat puternic pe tânărul G.M. Cantacuzino. În România el devine „[le] chef incontesté de la jeune école d’architecture”, un important om de cultură şi intelectual public. Până astăzi este considerat ca fiind cel mai important teoretician al arhitecturii din România. A fost şi pictor, arhitect-şef al CFR-ului, primul corespondent român al revistei ”L’Architecture d’Aujourd’hui”, membru corespondent onorific al Royal Institute of British Architects, cetăţean de onoare al oraşului New York (împreună cu Octav Doicescu) şi om politic liberal. Atitudinea sa liberală fiind dezavuată şi în perioada fascistă, şi în cea comunistă, Cantacuzino a suferit ani de închisoare, supravieţuind la marginea societăţii până la moartea prematură la Iaşi, în 1960.

Regimul comunist l-a condamnat la muncă silnică între 1948 şi 1953, şi i s-a interzis să părăsească ţara după ce a fost eliberat. În 1956, în sala de expoziţii din Parcul Herăstrău, s-a deschis o expoziţie de pictură G.M. Cantacuzino, cuprinzând 150 de tablouri. În cuvântul de deschidere, Tudor Arghezi a spus: “Mai-nainte de a fi cutezat să ies în public cu asemenea semne, notate pe o hârtie, venisem să văd ce a mai putut să izbutească, după atâţia ani de tăcere a paletei, arhitectul, şi am plecat din mijlocul tablourilor lui, concentrate ca nişte sonete, mai curat şi mai întinerit. Fiecare din poemele în culori, din jurul nostru, surprinde sensibilităţi şi rosteşte, parcă pe şoptite, farmecul pământului românesc”. Expoziţia a adunat atât de multă lume încât autorităţile suspicioase au închis-o după câteva zile. G.M. Cantacuzino s-a stins din viaţă la Iaşi în 1960, fiind înmormântat la cimitirul Eternitatea.

Casa Nae Ionescu, ce poartă semnătura lui G.M. Cantacuzino

Soţia şi copiii arhitectului au plecat din România în anul 1939. Fiul său Şerban Cantacuzino, care trăieşte în Marea Britanie, este el însuşi un arhitect şi scriitor extrem de apreciat, membru proeminent al Societăţii ”Enescu” din Londra şi membru fondator al organizaţiei ”Pro Patrimonio”.

Având în vedere epoca extremelor trăită de el, integritatea sa intelectuală este remarcabilă. Ea se bazează pe atitudinea clasică, cu care arhitectul a urmărit să lege modernismul de tradiţie şi estetica de etică.

Dan Teodorovici, născut la Braşov în 1972, este arhitect şi curator. Trăieşte şi lucrează în Stuttgart, Germania. A studiat arhitectura şi urbanismul la Universitatea din Stuttgart (1993-2000), unde a fost asistent la catedra de urbanism (2003-2009). În 2010 şi-a susţinut teza de doctorat despre G. M. Cantacuzino, care a fost apreciată cu calificativul ”Summa cum laude”.

Expoziţia ”G.M. Cantacuzino – un modern hibrid” a fost prezentată în premieră la Galeria de Arhitectură ”Weissenhof” din Stuttgart (9 februarie-8 aprilie 2012), apoi la Galeria Consulatului General al României din München (23 noiembrie 2012-24 ianuarie 2013) şi la Galeria ”Architekturschaufenster” din Karlsruhe (13 iunie-5 iulie 2013), urmând a fi deschisă în cadrul Muzeului de Arhitectură al Universităţii Tehnice din Berlin în toamna acestui an. La Londra, ea va putea fi vizitată la sediul Institutului Cultural Român până pe 29 august 2014.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.