Gărzile socialiste venusiene au atacat palatul prezidențial

Parcă a fost azi-dimineață, palatul prezidențial a fost luat cu asalt de gărzile socialiștilor venusieni! Să fi fost o intrigă ţesută de un rebel din interiorul enciclopediei? Să fi fost o conspiraţie pusă la cale de augusta oficială din Calabra aflată mână-n mână cu spionii veniţi de dincolo de orizontul vizibil? Dar cum ar fi putut acţiona asemenea spioni de vreme ce eram o omogenitate informaţională şi stăpâneam secretul orizontalizării? Oare structurile narative şi descriptive ale enciclopediei fuseseră virusate în adâncime?

Analiza sociologică ne dezvăluia tendinţele? Bobolinele, hemolii, gunoierii din Guaribo, femeile de serviciu din Takla Makan, melisele şi eremeţii reformaţi din Ehren şi multe alte personaje fabulatorii erau suportul ideal pentru viruşii informaţionali folosiţi de serviciile secrete inamice? Să fi fost o stare de insurgenţă a structurilor imaginare libere pe care le-am descoperit în mişcarea noastră aparentă către sensul ultim? De ce nu am evitat bifurcaţia în cele din urmă? De ce ne-am lăsat atraşi de rotirea marilor molecule neluând în seamă mulţimea de celule care ţâşneau din vârtejurile virtuale căutându-şi fie o pereche, fie un punct de echilibru în care să pornească în marea lor aventură prin universul plin de universuri?

De ce am fi preferat abisul unei stări de acalmie informaţională? Reinterpretând structurile narative şi descriptive ne obligăm să reorganizăm instrucţiunile conţinute în inventarul nostru enciclopedic. Lumile din Molina Mar, din Burbansk, din Puerto Pico şi din Qiatotocoatl ne apar ca fiind imperfecte, actele economice, religioase, militare, culturale şi de orice altă natură fiind adesea fără substanţă. Imperfecţiunea nu este însă ţelul nostru ultim aşa cum spionii de dincolo de orizontul vizibil nu sunt adevăraţii noştri duşmani. Acţiunile de dezinformare puse la cale de serviciile secrete inamice ne-au ajutat însă să descoperim proprietăţile uluitoare ale orizontalităţii.

Am reuşit astfel să intuim strategicile câmpurilor magnetice şi am înţeles că alcătuirea lumilor nesfârşite se revendică a fi a codurilor constituite spre deliciul interpretării. Am aflat că maliţia sau aroganţa celui care intepretează sunt dovezi sigure de vulnerabilitate. Savanţii desueţi din Patola, din Beauburg şi din Gugumbe au preamărit tradiţia şi au luat cu asalt întemeierile forţelor de creştere lucrând în dauna lor şi spre binele spiritului conservator. Malagambiştii literari din Pântraşiva, din Kalombra şi Baha au ţinut prelegeri şi conferinţe despre marele nimic năucind masele largi şi vestind o ultimă apocalipsă pentru a fi pe placul augustei oficiale.

Toate aceste experienţe ne-au convins să pornim în căutarea miracolului şi au organizat ceea ce numim adeseori tendinţa. Experienţa însoţeşte sensul ascuns al misiunii noastre şi ne îndreptăţeşte să credem că, de cele mai multe ori, ignoranţa şi prostia sunt instituţionalizate cu bună ştiinţă în lumile enciclopediei. Ele sunt susţinute fie de propaganda în dauna binelui public, fie de monopolul pus pe nemurire. Ele au un efect devastator stârnind vârtejuri virtuale şi producând revoluţii pe care savanţii desueţi din Doga Noga şi Marsila Molé le confundă cu câte o bifurcaţie exemplară, tânjind după un eveniment cu efecte devastatoare.

Aşa stând lucrurile, imperfecţiunea nu vorbeşte despre sfârşitul istoriei. Lupta dintre periferie şi centru ascunde alte înţelesuri decât cele oficiale şi pune istoria sub semnul întrebării. În aparenta noastră mişcare prin universul plin de universuri, descoperim că sensurile înţepenite în stereotipii sunt mai mortale decât proiectilele sau forţele telurice sau valurile zbuciumatului ocean digital. Conspiratorii plini de tenacitate din Quanqo Koqué şi Togai caută în profunzimile enciclopediei formula magică prin care ar putea stăpâni mişcările tectonice şi vorbesc încifrat despre lipsirea de secret, taină şi miracol. Iminenta desecretizare arde formele şi produce evenimente în cascadă punând profeţiile de la Gumaba şi Tefalo în mare dificultate şi bagatelizând acţiunile secretoşilor din Guaribo, din Metembo şi Wole Wa.

Dezvăluirea nu este însă decăderea secretului. Războaiele informaţionale ne dezvăluie că evoluţia este a limitei iar organizarea superioară prin catastrofe e a vecinătăţii. Formele pornite spre sensul ultim al lucrurilor îşi pierd de cele mai multe ori supleţea genetică şi simţul interpretării. Tocmai de aceea luptăm cu fervoare în războaiele informaţionale urmărind transformările neaşteptate. Probabilitatea existenţei unei bifurcaţii în proximitatea noastră ne-a făcut să iniţiem procedurile de secretizare a universului plin de universuri şi să luăm aminte la sfârşitul naţiunilor, la sfârşitul imperiilor şi la vulgarizarea istoriei.

Ameninţarea imperiului ar putea fi bifurcaţia. Iar terorismul ar putea ascunde profunzimile formelor aduse de dincolo de orizontul vizibil de spionii enciclopediilor pe care nu le-am supus interpretării. Construit cu perversitate, terorismul e refuzul celuilalt. În aparenţă, terorismul asigură prezenţa diriguitoare. E prezenţa duşmanului. Prezenţa malefică. El nu anunţă noile războaie ci epoca imperială. Care va fi imperiul? Nu care va fi ci cum va funcţiona imperiul e important de ştiut. Noi am pornit însă în căutarea sensului ultim convinşi că, deşi pare finită, existenţa este o construcţie fără de capăt. Suntem prizonieri ai unor matrice informaţionale fundamentale dar încercăm să construim ceea ce pare de neconstruit.