
„Moldova s-a confruntat azi și în ultimele luni cu un atac fără precedent asupra libertăţii şi democraţiei din ţara noastră”, declara președinta Maia Sandu, în urmă cu o săptămână, după rezultatele preliminare ale alegerilor prezidențiale și ale referendumului pentru modificarea Constituției, în vederea aderării la UE. Ea dădea vina pe un atac al ”grupărilor criminale, împreună cu forțe ostile intereselor noastre”, care ar fi urmărit să cumpere 300.000 de voturi.
La distanță de o săptămână, după alegerile parlamentare din Georgia, președinta de la Tblisi, Salome Zurabișvili, a fost și mai dură: ”Aceste alegeri nu pot fi recunoscute, pentru că ar fi o recunoaștere a intruziunii Rusiei aici, a subordonării Georgiei față de Rusia”. Ea le-a cerut georgienilor să iasă în stradă și să protesteze împotriva victoriei partidului Visul Georgian (54%, după numărarea a 99% din voturi), spunând că a fost ”o falsificare totală, un furt total al voturilor voastre”.
Candidatura președintei Zurabisvili a fost susținută tocmai de Visul Georgian, partidul aflat la guvernare, condus de Bidzina Ivanisvili, oligarh care a făcut avere în Rusia, considerat liderul de facto al țării. Acum, poziția președintei este identică cu cea a opoziției. ”Georgienilor le-a fost furată victoria. Nu vom accepta rezultatele acestor alegeri falsificate”, a spus Tinatin Bokuchava, lidera celui mai important partid din opoziție, Mișcarea Națională Unită, partidul fostului președinte Mikheil Saakașvili.
Protestele prelungite, uneori pe durata unui an, au devenit un fenomen obișnuit în Georgia. Numai că valurile de proteste din cei 12 ani de guvernare de până acum ai partidului Visul Georgian au fost tratate pozitiv în Vest, în vreme ce protestele ce pot izbucni la Chișinău (în contextul trecerii la limita a referendumului pentru UE și al unei victorii pe muchie de cuțit a președintei Maia Sandu) sunt un fenomen destabilizator.
În decurs de o săptămână am avut de-a face cu alegeri în două mici republici ex-sovietice – una cu o populație majoritar pro-occidentală si un guvern înclinat spre Rusia (în cazul Georgiei) și una cu o populație majoritar eurosceptică, nedoritoare de NATO, dar condusă de un guvern pro-occidental (Republica Moldova). Exista și o mare asemănare: în ambele state, partidele pro-occidentale cu pedigri pro-occidental, presa vestică și oficialii din SUA și Europa au tratat aceste alegeri ca fiind hotărâtoare pentru viitorul extinderii UE, pentru viitorul Occidentului chiar, le-au prezentat ca pe niște alegeri în care poporul se confruntă cu forțele răului, cu dictatura și fundul Siberiei.
Totul a fost prezentat ca un joc de sumă nulă între Rusia și Occident, nemaiținându-se cont că este vorba despre votul unor oameni care vor să vadă întâmplându-se ceva în viețile lor obișnuite, că vor o creștere economică care să se simtă în buzunar (or, ritmul creșterii economice în Republica Moldova a scăzut în ultimul deceniu, comerțul cu UE a crescut mult, însă asta datorită importurilor din Vest, nu neapărat exporturilor). Încă din vara acestui an, analiștii georgieni anticipau o victorie a guvernului considerat pro-rus în fața unei opoziții incapabile să se coalizeze și anticipau și apelul la nerecunoașterea rezultatului și la proteste masive.
Relatările standard ale presei occidentale despre situația politică din Georgia prezintă partidul Visul Georgian (deseori numit Coșmarul Georgian) ca pe o formațiune pro-rusă, care se opune partidelor cu adevărat ”democrate” și pro-occidentale. Aceleași relatări nu contenesc să prezinte pe larg, în contextul electoral, legea ”pro-rusă” care obligă ONG-urile cu peste 20% finanțare străină să se înregistreze ca ”agenți străini”. Aproape că performanța slabă a opoziției la alegerile din 2024 este pusă pe seama acestei legi.
Realitatea este însă mai complexă. Mulți dintre membrii activi ai Partidului Visul Georgian sunt tineri care au experiență în mediul ONG, în agențiile ONU, în companii private. Profilul politicienilor aflați acum la putere nu este atât de diferit de cel al subalternilor fostului președinte Saakașvili. Legea pentru transparența ONG-urilor este numită de opoziție și presa vestică „legea rusească”, dar la fel de bine poate fi numită și ”legea americana”, câtă vreme în SUA există o lege a ”agenților străini”, câtă vreme în Europa au început să fie eliminate orice finanțări din Rusia, Partidul Republican și Partidul Democrat din SUA au cerut deja investigarea activității Institutelor Confucius finanțate de China.
Mai grav decât această ”lege rusească” este că Vestul a arătat destul de limpede până acum că, în cazul unei victorii a Visului Georgian în octombrie 2014, susținerea economică și politică pentru Georgia va fi înghețată. Asta ar avea un efect devastator asupra situației cetățenilor săraci – majoritatea populației. Prosperitatea cetățenilor din clasa de mijloc (adică cei mai bogați 10% dintre georgieni) depinde cel mai mult de situația ONG-urilor; un articol publicat, anul acesta, de două activiste pentru drepturile femeilor din spațiul ex-sovietic – Almut Rochowanski și Sopo Japaridze arată că a lucra într-un ONG georgian este calea către venituri bune, către călătorii in Vest, recepții la ambasade și intrarea în categoria elitei georgiene. Pe de alta parte ONG-iștilor georgieni nu le pasa prea mult de rezultatele activității lor, câtă vreme nu trebuie să raspundă în fața cetățenilor, ci să bifeze acțiunile solicitate de finanțatorii străini. Uneori, o postare neinspirată pe o rețea sociala atrage mai multe penalizări pentru un ONG decât eșecul unui program într-o localitate.
Georgia a obținut statutul de candidat la aderare la UE în decembrie 2023, doar pentru ca sprijinul financiar și procesul de negocieri să fie înghețat în vara anului curent, pe lângă înghețarea unor ajutoare de milioane de dolari din SUA și sancțiuni impuse unor oficiali, totul pornind de la legea transparenței finanțării ONG-urilor – care primesc bani din străinatate în proporție de 90%.
Guvernul condus de Visul Georgian nu a renunțat, oficial, la vechile obiective de a adera la UE și NATO. Însă Georgia a fost teatrul războiului din august 2008, când a pierdut o parte însemnată a teritoriului și când republicile Abhazia și Osetia de Sud și-au proclamat independenta, un război care a fost socotit drept cel mai clar semnal al Rusiei că nu va accepta aderarea la NATO Ucrainei și Georgiei, după ce Alianța le deschisese ușa, la summitul din aprilie, la București.
Apoi, Georgia nu se învecinează cu aliați NATO precum Franța sau Germania, ci cu Turcia, un stat care urmărește o politică de neutralitate activă în privința războiului din Ucraina, care speculează acest conflict pentru a-și întări poziția în Caucazul de Sud, în republicile central-asiatice. Cât despre aderarea la UE, Turcia vecină este, din nou, exemplu care poate descuraja clasa politică georgiană – Ankara a așteptat vreme de decenii, fără succes, admiterea in UE.
Guvernul Visul Georgian a căutat să ducă o politică echilibrată și pragmatică, ținând cont de realitățile geopolitice, de necesitatea ridicării nivelului de trai și de faptul că pe teritoriul recunoscut internațional al țării sunt trupe ruse. Guvernul condus din umbră de pro-rusul Bidzina Ivanișvili nu a renunțat la restabilirea integrității teritoriale a Georgiei, pierdută sub președintele pro-occidental Mikheiul Saakașvili.
Guvernul actual știe că acest lucru nu se va putea realiza prin forța armelor, ci pe cale diplomatică și îmbunătățirea relațiilor cu republicile separatiste. Acestea sunt câteva din rațiunile pentru care guvernul georgian a condamnat agresiunea rusă în Ucraina, însă a refuzat să adopte setul european de sancțiuni împotriva Rusiei, a refuzat să trimită arme în Ucraina (dar a închis ochii în cazul voluntarilor georgieni plecați să lupte in Ucraina, unde sunt cel mai important contingent străin), a reluat zborurile comerciale către Rusia, a deschis porțile turiștilor rusi. După cum observă nu puține analize, georgienii consideră că Rusia este un stat agresor, însă vor banii rușilor și caută să facă afaceri cu companiile ruse.
Acest lucru este și mai vizibil în cazul Chinei. Mulți georgieni își doresc ca țara lor să fi fost în sudul Europei, nu în sudul Caucazului, însă poziția geografică aduce și avantaje. Unul dintre ele ține de rutele comerciale majore ale Chinei și de rutele de transport al petrolului și gazelor din Azerbaidjan și Asia Centrala. Partidul lui Bidzina Ivanișvili a recurs deseori la un discurs în care a prezentat situația economică dificilă a Europei în contrast cu ascensiunea Chinei, ca argument pentru o cooperare extinsă cu Beijingul – investiții masive în mari lucrări de infrastructură, de la poduri și soșele, până la un port nou la Marea Neagra, la Anaklia, un avanpost chinez pentru comerțul cu UE.
În acest context ar trebui privit mesajul de felicitare adresat de premierul Ungariei Partidului Visul Georgian, având în vedere că Budapesta urmărește apropierea de Caucazul de Sud și republicile central-asiatice (Turcia a invitat Ungaria să se alăture Organizației Statelor Turcice), totul pentru a obține o poziție mai bună într-o zonă ce va deveni critică pentru alimentarea Europei cu energie.
Alegerile parlamentare din Georgia a fost pierdute de opoziția pro-occidentală, referendumul din Republica Moldova a trecut la câteva zecimi de procent, iar președinta Maia Sandu, dată câștigătoare chiar din primul tur în multe sondaje, tremură în turul al doilea (iar la alegerile parlamentare din 2025 va fi și mai greu).
În ambele cazuri sunt subliniate corect mașinațiunile Rusiei, cumpărarea voturilor. Însă puțin se vorbește despre faptul că tabăra pro-occidentală din Georgia și cea la de la Chișinău și-au chemat electoratul să voteze geopolitic, într-un joc în alb și negru, între Rusia imperială și Occidentul democratic, ca și cum nu ar fi știut că se adresează unora dintre cele mai sărace populații din Europa, pentru care, dincolo de războiul din Ucraina, grija pentru ziua de mâine este principala cauză a insecurității.
Ce a primit acest electorat? Geopolitică, vizitele Ursulei von der Leyen la Chișinău, medierile lui Charles Michel la Tbilisi, ajutoare pentru guvernul pro-Vest, înghețare de fonduri și negocieri pentru guvernul eurosceptic. Poate că Maia Sandu si Tinatin Bokuchava vor ajunge la concluzia că ar fi trebuit să facă o campanie electorală și despre Republica Moldova și Georgia și cetățenii lor de acum, nu doar despre coșmarul războiului și visul frumos al aderării la UE și NATO.
Spuneam ieri la 19:09 – Clona care se semneaza „jigodiile”, ca-s mai multe intr-una, are dreptate, conform rezultatului scrutinelor din „republica sovietica moldova” ROMANII au votat ca NU VOR cu Söros, miliardaru ROSU, cominternist rasputinist…
D-le Mark vicii, te-ai deconspirat shi nu vrei sa-mi publici comentariile facute de mine sau poate faci parte din raazboiul hibrid shi ziarul te-a angajat precum pe tov. Savarina, ce a vandut teritorii romaneshti ca de la khazar la khazar, fara frica de pushkarie, ca de… ave-m de aface cu „poporul” Alles Bulake, nu???
O zi buna.
Con
Democratie originala.Presedintele statului se plange presei ca cineva a furat alegerile.Halal presedinte de stat.E presedinte sau sefa de partid?Are Procuratura Generala,Birou Electoral?S-ar parea ca toate sunt la Washington.Acelasi lucru se intampla si in Moldova ba chiar si in US.Rusia fura tot.Bietii incapabili.
Ce inseamna sa te exprimi sac ca dat, treci cu brio de caudine dupa mai multe in cer cari…
In „republica sovietica georgia” „victoria” lu Ras putin s-a datorat falsificarii masive comisa de partidul de suflet si vis bolsevic georgian de la putere…Mama Liga georgiana nu se compara cu Mama Liga Mio rit Tica, la ei fiind necesare interventii armate oficiale,
nu prin cartitze…
Cu ochii pe rusismele lui Machievici, am gresit numele tarii: GEORGIA! GEORGIA IN MY MIND…..
GOERGIA IN NATO SI UCRAINA LA FEL, IN REST, AUFVIEDERSEHEN….
Lupta se da intre SUA si Rusia pentru resursele naturale ale lumii,in plus la granita imensa si necontrolata a Rusia aceasta are strategic nevoie de vecini fideli sau prietenosi,pe post de graniceri
In Ucraina terenuri agricole imense le-au cumparat nu numai americanii dar si chinezii, deci interesele sunt mari
Putin a cam rezolvat problema oligarhilor, in sensul ca a aprobat ‘saracirea’lor si nationalizarea sectoarelor economice controlate de acestia
dar Bidzina Ivanișvili care nu e khazar are si cetatenie franceza de 15 ani,interesant,nu?
@Marele Urs: Obama, care si-a datorat alegerea lobbyingului polonez din SUA, a „înnnoit” „doctrina” NATO, devenita prometeismul polonez.