Germania a renunțat la aroganță

În Brazilia, jucătorii germani au arătat că pot fi siguri pe ei fără a fi aroganți. Este o trăsătură comună națiunii germane, care demonstrează că nu este o întâmplare că economia germană este acolo sus. Secretul este: maturitate, liniște, flexibilitate și profesionalism, scrie Die Zeit, preluat de Courrier International.

Un mare bravo pentru noi

Însă, pentru ce? Care este legătura între Cupa Mondială – toate aceste meciuri jucate pe un alt continent – și noi telespectatorii de acasă. În realitate, niciuna. Timp de șapte meciuri ne-am înflăcărat în fața ecranelor. Însă cei care au jucat, au muncit și s-au bătut până la capăt sunt cei 23 de jucători și antrenorii lor. Ei sunt cei care au câștigat. Ei sunt campionii mondiali, nu noi. Nu e chiar așa.

Deși nu e evident, nu așa stă treaba cu fotbalul. Marile competiții sunt mereu momente intense de identificare. Sunt ca un film atât de emoționant, încât după ce părăsim obscuritatea sălii și ieșim la lumina soarelui suntem în același timp noi înșine și diferiți. Ceea ce am văzut ne-a mișcat și rămâne gravat în spiritul nostru.

Sfârșitul aroganței

A fost la fel și în 1954, când victoria echipei Germaniei Federale la Cupa Mondială (în Elveția) a permis refacerea, în inima germanilor, a legăturilor între state. Și la fel a fost în 2006, când germanii au descoperit că a agita drapelul țării lor nu este neapărat o formă de naționalism.

Dar anul acesta, în Brazilia? Acolo, germanii au arătat că pot să fie siguri pe ei fără a fi insolenți. Nu este nevoie să fii arogant când ești sigur pe calitățile tale.

Mannschaft-ul și Germania au acest lucru în comun azi. Nu este o întâlmplare că economia germană arată bine. În cursul ultimelor 15 ani, țara a reușit să iasă dintr-o paralizie internă și a înțeles care sunt beneficiile unei reforme judicioase. Germania a adoptat un salariu minim care demonstrează două lucruri: că o reformă bună este mereu una care este adaptată condițiilor de moment și că trebuie lăsate deoparte vechile ideologii.

Cumpătarea, ca filozofie națională

Fotbalul german a înțeles aceste lucruri de când Jurgen Klinsmann și Joachim Low antrenează echipa națională. A trecut ceva vreme deja de când Mannschaftul nu se mai arată atât de impetuos ca la Cupa Mondială din 2006. În Brazilia, unsprezecele german s-a arătat cald și natural, precum și profesionist. Rațiunea a triumfat în fața sentimentelor, cele pe care Luis Felipe Scolari vroia să le folosească ca motor al echipei braziliene. Poate că nu este mereu frumos, dar este eficace.

Această reținere este cea care caracterizează echipa și poporul german. Maturitate, liniște și flexibilitate. La Berlin spuneam că jucătorii personifică o forma de realpolitik: ei știu ce vor. Și știu că aceste obiective pot fi îndeplinite.

Din acest punct de vedere, echipa națională a avut un avantaj. Dezbaterile aprinse despre politica europeană, euro, relațiile cu Rusia, operațiunile Bundeswehr-ului în străinătate au arătat uneori lipsa de încredere a germanilor. În timp ce acela care face totul în cunoștita de cauză – și se comportă precum noii campioni mondiali – el nu va acționa superficial, ci ca un profesionist.

Mannschaft-ul ne-a arătat și o totală lipsă de agresivitate: ne putem felicita pentru că a câstigat fără să le facă rău altora, ca după victoria cu Brazilia. Fairplay-ul duce la victorie. În cele din urmă, Germania a pus capăt defetismului. Nu toate se întâmplă așa cum era prevăzut. Sami Khedira nu a jucat finala. Dar mereu sunt ocazii de care să profiți.