Gheorghe Piperea: Culmea penibilului (II)

La solicitarea Avocatului Poporului, Ministerul Sănătății răspunde, în două rânduri, în doi peri, că nu se impune să emită un alt ordin de ministru care să (de)reglementeze spitalizarea pacienților asimptomatici.

Aceste răspunsuri, care datează din 5 și, respectiv, 15 mai, se regăsesc pe pagină de internet a instituției Avocatului Poporului, putând fi consultate de oricine.

În răspunsul sau dată 7.05.2020, ministerul arată că reglementarea internării obligatorii a persoanelor (deci, nu a pacienților), “în cadrul situației epidemiologice deosebite date de covid-19” reprezintă nu numai cadrul legal al îngrijirii pacienților cu infecție cu SARS-Cov- 2, ci și “un sprijin pentru comisiile de politică ale (n.n. – corect, a) medicamentului din cadrul unităților sanitare privind utilizarea “off-label” a unor medicamente potențial active”.

Așadar, persoanele (aparent) sănătoase sunt subiectul unor experimente medicale. Substanțe active sau medicamente cu alte indicații terapeutice sunt încercate pe aceste persoane, care nu sunt nici măcar pacienți, în sensul legii. Evident, cei asupra cărora se efectuează aceste experimente nu știu nimic, pentru că nu li se spune nimc. Sunt niște simpli cobai

Notă bene – ordinul cu pricina are numărul 487/2020. Oricine îl poate citi ca să se lămurească.

La numai o sapraman distanță de acest prim răspuns, vine și cel de-al doilea răspuns, în care ministerul recită dintr-un ordin propriu, frecvent modificat, arătând că pacienții carantinati sunt testați de covid-19 numai dacă sunt simptomatici, pacienții testați pozitiv fiind spitalizați și izolați doar după definitivarea testării. De asemenea, citând din niște recomandări ale Centrului Național pentru Controlul Bolilor Transmisibile, ministerul arată că testarea se face numai persoanelor simptomatice, inclusiv personalului medical (cu unele excepții).

Așadar, asimptomaticii nu se testează și nu se internează în spital, chiar dacă vin din regiuni afectate de epidemie/pandemie.

Acest al doilea răspuns nu numai că este în contradicție cu primul (din care rezultă că asimptomaticii sunt internați obligatoriu, printre altele, pentru a se putea efectua teste clinic asupra lor), dar este și uluitor pentru toți cei care au fost obligați să treacă prin calvarul internării obligatorii în spital, în ciuda faptului că nu aveau nimic și că erau “tratați” cu paracetamol sau diverse medicamente cu destinație diferită pe eticheta (off-label). Sunt unele persoane care nu numai că au stat în pușcăria medicală mai mult de 14 zile (perioada “recomandată” de autoritatea medicală), ci sunt sia cum în aceeași stare de arrest spitalicesc, deși răspunsul al doilea al ministerului datează din 15 mai, adică de acum aproape o luna!

De altfel, coerentă și etică acestor măsuri de „sănătate” publică rezultă și din citirea în ordinea cronologică a art. 6 alin.1 din Ordinul MS nr.414/2020.

În formă să inițială, acest text sună așa: „La intrarea în carantină se efectuează un test pentru COVID-19 persoanelor asimptomatice venite din zonele afectate (zonele roșîi)”.

În formă dată de Ordinul MS nr.497/2020, acest text devine : „La persoanele aflate în carantină instituționalizată se efectuează un test pentru COVID-19 numai dacă devin simptomatice […]”.

Atrag atenția, în plus, asupra art. 1 pct. 1 din HG nr. 269 din 2 aprilie 2020 privind modificarea și completarea normelor metodologice pentru stabilirea cheltuielilor pentru carantină și luarea unor măsuri în domeniul sănătățîi, act normativ contrasemnat de ministrul sănătății, care face referire la „persoane confirmate COVID-19 asimptomatice sau cu forme ușoare pentru care nu este necesară internarea în unități sanitare pentru tratare”. Așadar, încă din 2 aprilie era înlăturată obligativitatea internării persoanei pozitive asimptomatice. Obligatorie era doar evaluarea clinică. Mai mult chiar, atât persoană cu simptome, cât și cea fără simptome are dreptul să refuze tratamentul și/sau internarea, așa cum rezultă clar, indubitabil, din art.13 din Legea drepturilor pacientului nr.46/2003. Față de acest drept legal, nicio amenințare cu dosar penal sau amendă pentru “zădărnicirea combaterii bolilor” nu poate stă în picioare.

Așadar, de ce lumea “știe” că asimptomaticii trebuie internați forțat și de ce lumea se supune acestei cutume care rezultă dintr-o fatală neînțelegere? De ce purtăm măști chiar și în spații libere, la volanul propriei mașini, pe bicicletă, în alergare etc., deși ne putem “trezi decedați” a două zi, că să preiau o zicere celebra a unei înalte figure guvernamentale?

Singurul răspuns posibil este acesta : “statuile” așa-zisului război cu covid-19 au insistat că asimptomaticii sunt periculoși. Una dintre aceste “statui” spunea prin martie că asimptomaticii nu necesită internarea, gripă lor fiind “autovindecabila”, în timp ce azi spune cu totul altceva și, în plus, da asigurări (nu se știe pe ce baze științifice) că prelungirea stării de alertă este “absolut necesară”.

Pentru o mai ușoară înțelegere a celor de mai sus, rezum principalele două idei :

-internarea asimptomaticilor se efectuează, printre altele, pentru a se putea face teste clinic asupra lor, fără consimțământul lor informat;

-internarea simptimaticilor sau a asimptomaticilor nu este obligatorie, putând fi refuzată de cel în cauza.

PS Cu titlu de oftica suplimentară, atrag atenția asupra art 8 alin. 5 din OUG nr. 11/2020, conform căruia “triajul epidemiologic din punctele de trecere a frontierei se asigură de către direcțiile de sănătate publică județene și/sau a municipiului București prin personalul propriu sau prin personal delegat/detașat din cadrul altor unități sanitare”. Asdar, acest triaj epidemiologic de la frontieră se face cu personal specializat. Triajul epidemiologic al tuturor celorlalți, la intrarea în mall, în instituții publice sau la terase, se face cu “badigarzi” de magazine, cu pândari și cu chelneri.