Haga: Daddy Trump și copiii speriați ai unui imperiu care nu mai este

Vorba lungă, sărăcia omului. Însă la Summitul NATO de la Haga nu a fost așa. Summitul s-a încheiat cu cea mai scurtă declarație din istoria acestor summituri – puțin peste 400 de cuvinte în cinci mici paragrafe, cât o coală A4 cu tot cu antet, față de 5.400 de cuvinte în 44 de paragrafe la precedentul Summit de la Washington. Summitul a fost zgârcit și în discuții față în față. Însă a fost cel mai scump summit NATO din istorie – 183 de milioane de euro au trebuit să cheltuiască organizatorii olandezi. The Times scrie că, având în vedere cât de scurtă a fost reuniunea NATO, fiecare minut al summitului a costat circa un milion de euro. Nota de plată ar însemna 10 euro pentru fiecare cetățean olandez.

Primul paragraf al scurtei declarații vrea să reducă din confuzia creată de Donald Trump în zborul său spre Haga, când, întrebat dacă SUA vor respecta principiul apărării colective, a declarat că există mai multe definiții ale apărării. În Declarație, aliații își reafirmă angajamentul pentru apărarea colectivă, așa cum este expusă in Articolul 5 al Tratatului de la Washington”. Or, Articolul 5 spune ca, în cazul unui atac asupra unui membru NATO: ”va sprijini partea sau părțile atacate, prin realizarea imediată, individual și împreună cu celelalte părți, a oricărei acțiuni pe care o consideră necesară…”.

La precedentele două summituri, în timpul războiului din Ucraina, declarațiile finale au căutat cu atenție termenii care să apropie Ucraina de NATO, fără însă a aduce în discuție aderarea propriu-zisă. Se vorbea despre ”punți” și căi ”ireversibile”. De data aceasta, la Haga, termenul ”ireversibil” a fost folosit de secretarul general NATO, însă Declarația nu mai pomenește nimic despre vreo cale sau o punte spre NATO a Ucrainei. Aderarea Ucrainei a ieșit din cărți. Singura referire la Ucraina este legată de angajamentul ”suveran” al aliaților pentru a oferi susținere apărării ucrainene și industriei de apărare din Ucraina.

Premierul Viktor Orban a avut câștig de cauză. ”NATO nu are treabă în Ucraina. Ucraina nu este membră NATO. Treaba mea este să țin lucrurile așa cum sunt acum”, a scris Orban pe Twitter, în prima zi a summitului. Si aceasta a fost și treaba lui Donald Trump. La conferință de presă a președintelui Ucrainei cu președinta Comisiei Europene și șeful Consiliului European, cei din urmă nu au făcut nici cea mai mică aluzie la vreo cale spre NATO a Ucrainei.

Cea mai scurtă declarație finală din istoria summiturilor NATO pomenește o singură data de ”amenințarea pe termen lung a Rusiei asupra securității euroatlantice” și „amenințarea persistentă a terorismului”.

Iar cel mai dezvoltat aspect al declarației este cel al cheltuielilor pentru apărare. Aliații se obligă să investească 5% din PIB în apărare până în 2035. Mai jos, declarația arată că 1,5% din totalul de 5% pot merge către protecția infrastructurii critice, inovație, baza industrială. În 2029 va fi evaluată respectarea angajamentului. Aliații se angajează să elimine barierele comerciale pentru armament și să extindă cooperarea în noile tehnologii.

Va putea fi respectat angajamentul? În 2014, la Summitul din Țara Galilor, cu Rusia anexând Crimeea, aliații au decis să investească 2% din PIB pentru apărare până în 2024. Angajamentul a fost respectat parțial și de fațadă de unii aliați, în ultimul moment, cu trucuri contabile, înainte de Summitul de la Haga, cu un an întârziere, chiar și cu războiul deschis din Ucraina.  Dar oare termenul 2035, chira si 2029,  nu condamna Europa sa devina gubernie ruseasca? Pentru că analiștii de mainstream din Europa, cu toții neoconservatori radicali formați la școala americană a anilor 1990-2010, arată că Rusia va ataca aliați NATO din Europa în următorii 2-3-5 ani. Să se fi predat NATO Rusiei la Haga, stabilind un termen atât de îndepărtat să fi ”amânat”  Kremlinul data atacului? Sau să se fi refăcut planurile pentru relansarea economiei vestice pe baza industriei militare și a războiului?

O declarație scurtă ascunde neînțelegeri. Cu cât ceea ce trebuie convenit este mai succint și limitat, cu atât se reduce riscul disputelor și probabilitatea prelungirii summitului și a iritării președintelui SUA, cel in jurul căruia au gravitat presa și liderii prezenți la summit.

A fost mai puțin un Summit NATO și mai mult summitul ”tăticului” Donald Trump și al loviturii sale militare în Iran, summitul încetării focului între Israel și Iran, summitul lingușelilor la adresa lui Donald Trump și al angajamentului că aliații europeni vor scoate sute de miliarde de dolari anual din buzunar pentru a investi arme americane, reducând și barierele comerciale.

”Domnule președinte, dragă Donald. Felicitări și mulțumiri pentru acțiunea ta decisivă în Iran, care a fost cu adevărat extraordinară și ceva ce nimeni nu a mai îndrăznit. Ne face mai siguri. Te îndrepți acum spre un alt succes mare la Haga, în seara asta. Nu a fost ușor, dar i-am convins pe toți să semneze pentru 5%! Donald, ne-ai adus într-un moment cu adevărat important pentru America, Europa și lume. Vei reuși ceva ce niciun președinte nu a reușit în ultimele decenii. Europa va plăti mult, așa cum și trebuie, și va fi victoria ta. Drum bun și să ne vedem la cina Majestății Sale”, i-a scris Rutte lui Donald Trump, pe 24 iunie. Iar, o zi mai târziu, a glumit adresându-i-se lui Trump cu ”tati”, în fața presei. Acum, secretarul general NATO a învățat că, dacă nu vrea ca un mesaj privat să fie aflat de întreaga lume, acel mesaj nu trebuie să-i fie trimis președintelui Trump. (Putea Klaus Iohannis, care i-a fost contracandidat, să lingușească mai mult decât Rutte?)

Spania, cu un guvern de stânga progresist, s-a opus majorării la 5% a cheltuielilor de aparare. S-a angajat să investească doar 2,1% din PIB. ”Spania este singura țară care refuză să plătească. Prin urmare, o vom face să plătească. Cred că vom dubla tarifele comerciale pentru Spania. Va vom face să plătiți”, a spus Donald Trump.

Declarația laconică, referirile la angajamentele „suverane” față de Ucraina pot sugera că avem de-a face cu începutul decuplării SUA de Europa. Chiar și procentul de 5% din PIB pentru apărare, aproape imposibil de atins în actuala condiție în care se află nu numai economia, dar mai cu seamă potențialul de raliere în jurul unei cauze naționale sau a unor lideri în Europa, poate să fi fost introdus ca viitor pretext al rupturii dintre SUA și Europa. Poate că, în curând va urma un nou ”summit NATO” doar cu Marea Britanie, Franța și Germania plus o „coaliție de voință” a aliaților est-europeni.

Donald Trump vine dintr-o America pe care liderii europeni nu o cunosc. Ei speră că America pe care o știu ei poate va reveni la alegerile pentru Congres din 2026, poate printr-o încheiere înainte de termen a mandatului lui Trump. Ei cunosc America care, sub masca NATO, a făcut și desfăcut guverne în Europa de Vest in anii Războiului Rece și America școlilor care pregătesc președinții și premierii europeni pentru a duce mai departe ideea hegemoniei. Aproape toți liderii europeni prezenți la Haga, alături de cei care le aduc osanale în presa, sunt copiii unei Americi pe care nu o mai recunosc în administrația Trump, dar pe care vor să o perpetueze cu, toate riscurile, acasă în Europa.