Cândva se vorbea, la noi, despre încremenirea în proiect. Sintagma făcea referire la proiectul comunist și păcătuia prin sugestia că acest proiect ar fi fost pozitiv dacă n-ar fi încremenit în cursul derulării sale.
Azi, putem constata un alt fel de încremenire: persistența unei părți a populației în ura față de PSD, ca și cum alte partide ar fi dovedit performanțe mai bune la guvernare. Ura față de guvernările PSD are rădăcini în anii mineriadelor. Azi, ura aceasta produce efecte iraționale. Cât este de rațional să spui că ai votat Rezoluția contra României a Parlamentului European pentru că ea ar fi, de fapt, una contra PSD? Când a aderat acest partid la UE? Nu cumva România este aceea care a aderat?
PNL înțelesese că un vot de aprobare a Rezoluției ar fi un vot anti-România și a promis că europarlamentarii săi nu vor da un asemenea vot. În ultima clipă, PNL și-a lăsat europarlamentarii să voteze cum vor. Și mulți au votat împotriva României, declarând apoi că au votat contra coaliției PSD-ALDE, de parcă ar fi votat în Parlamentul național.
Din ură față de PSD, discernământul multora a pierdut sensul patriotic din vorba faimoasă a britanicilor: „wrong or right, my country is my country”. Ura a îmbolnăvit grav simțul patriotismului românesc în ultimi ani.
Încă există prea mulți români care cred că e bine să spele rufele politicii interne la Stambul (la Moscova ori la Bruxelles) și ori sunt ticăloși, ori habar n-au că acest gen de export de zoaie dă o mare vulnerabilitate pentru țară. Pur și simplu, cei care se plângeau de țara lor la Berlin, de pildă, au devenit agenți ai coloanei a cincea, iar cei care s-au plâns la Moscova – agenți ai stalinismului. Cei care se plâng la Bruxelles, cum-necum, se bucură, azi, de simpatia (și banii) sorosismului. În cele din urmă, ei vor spune că sorosismul e mai bun decât patriotismul.
Ura față de PSD nu poate fi o scuză în condițiile în care acești „patrioți” nu sunt capabili să concureze pesedismul pe teren propriu.
Ura, în genere, este o patologie a discernământului. Un caz nu tocmai izolat: dacă eu aș vedea extremism politic în acțiunile jandarmilor, legea m-ar pedepsi? Nu. Dar ceva n-ar prea fi în regulă cu discernământul meu.
Ei bine, dar dacă m-aș bucura (pe Facebook, așadar în spațiul public) că o jandarmeriță a murit într-un accident, lovită pe trecerea de pietoni de o mașină? Patologia asta ce spune despre mine?
Dar dacă eu aș fi un lider al mișcării Rezist? Ei bine, un lider Rezist vede stalini și benladeni în orice jandarm. De aceea, se bucură când moare unul într-un accident.
Vă dați seama ce-ar păți un asemenea… om dacă ar fi călcat Dragnea pe trecerea de pietoni? Apoplexie de bucurie.
Gresit sau drept, tara mea este tara mea !
Minunate vorbe ale britanicilor, ce denota un fapt simplu ca ei au discernamantul necesar de a face distinctie intre gresit si drept cand este vorba de tara lor! Ei pun tara lor mai presus de orice si aceasta forta morala a facut un popor insular o mare natiune si o mare putere. NOI, traim un timp trist in care -desi avem exemple, din Istorie, eroi ,domnitori,savanti, scriitori, poeti care au avut tara lor care a ramas tara lor fie ca a fost gresit sau drept.La inceput, ne-am vazut tara tarata de par, legata si predata, saracita ,desi era infloritoare, fara datorii si obligatii,cerand ajutor ca o slujnica sa fie „aparata”desi avea Armata si sistem de forta si securitate..Nu le-a fost de ajuns, imaginea i-a fost deformata,schimonosita cu PSAL I,PSAL II,cu banci si finanta internationala, dezvelita si evacuata din propriul lacas sa dea si mai mult din snaga ei.Azi, vedem ca nu mai exista nici-un deiscernamant in din partea „liberalilor”adica din partea acelora ce se ocupa cu „libertatea ” si tot ce au votat a fost dovada lipsei ca „gresit sau drept tara mea e tara mea”era de fapt gandul la halca lor !Isi exporta, vand tara si aici ,in tara ura viscerala, inumana nu este decat lipsa orbilor de a avea o tara,pt.ca ei sunt „infiati”de bani si alte tari.O spun sincer si imi pare rau,nu sunt decat niste asasini platiti pt.ca a te bucura de moartea cuiva, a dori moartea cuiva adica intentia gandului echivaleaza cu actiunea.Doresc sa-si recapete tara, care gresit sau rau ramane tara noastra adica si a lor.