Nu puțini sunt părinții care se plâng că nu mai știu cum să-și scoată copiii din fața televizorului ori să le ia din mână telefoanele mobile și tabletele. Tot mai mulți medici de diferite specializări trag semnale de alarmă că timpul petrecut foarte mult în fața ecranelor dăunează grav sănătății copiilor. Însă, acum este un moment foarte potrivit pentru ca părinții să se roage de copii să nu plece din fața televizorului, însă doar a unui televizor fixat pe posturile care transmit competițiile de la Jocurile Olimpice de la Paris.
Este aproape imposibil ca un copil să nu fie impresionat de un voleibalist care face un blocaj la o înălțime de 3 metri în fața unei mingi care vine cu o viteză de 116 km/h, de o aeriană la handbal, de un procedeu spectaculos făcut de un judoka, de agilitatea unor fete care trimit de colo-colo mingea de tenis de tenis de masă cu o viteză pe care o ating doar mașinile de Formula 1, de sincronizarea perfectă a sportivilor din barca de 8 plus 1, de vârful degetelor care ating marginea bazinului pentru un nou record mondial ori de plutirea sportivilor care fac tot posibilul să nu atingă ștacheta de la concursul de săritură înălțime.
Este aproape imposibil ca un copil să nu fie impresionat de lacrimile care-și fac drum spre bărbia sportivilor care au câștigat o medalie la scrimă ori de lacrimile care joacă pe ochii sportivului pe care munca și talentul l-au urcat pe cea mai înaltă treaptă a podiumului de premiere și pentru care cântă imnul țării sale.
Nu cred că există om care în copilărie să nu fi urmărit un meci memorabil de fotbal ori de tenis de câmp, un campionat de gimnastică sau o partidă de handbal, după care, până să se scufunde adânc în lumea viselor, să nu se fi visat Simona Halep, Nadia Comăneci, Ilie Năstase, Gică Hagi, Rafael Nadal, Nikola Karabatic, Mikkel Hansen sau mai știu eu ce mare sportiv. Și să nu fi cerut a doua zi părinților să-i cumpere o minge de fotbal, o rachetă de tenis ori o minge de handbal.
Copiii nu doar că trebuie lăsați să se uite mult la televizor în această perioadă, însă numai la Jocurile Olimpice, ci ar trebui încurajați să o facă, pentru că așa problema statului pe calculator, pe telefon și în fața televizorului va fi rezolvată, fiindcă după aceea acești copii vor fi preocupați să ”bată mingea”, generic vorbind. Nu vor ajunge cu toții campioni în sport, însă sportul îi va ajuta să se dezvolte și fizic, și psihic, astfel încât să devină un fel de campioni în domeniile de activitate pe care le vor îmbrățișa cu putere atunci când vor crește.
la Spice Platinum
nu e cine stie ce….
La televizor, recomandare sau obligați? Nu recomand sub nicio forma! Sunt emisiuni de toată jena care manipulează și se minte în stil barbar. Mai bine direct la sala de sport, la locuri de joaca, sunt enorm de multe activități colective(mă refer in străinătate) în care, copii pot să învețe să comunice, sa colaboreze, sa învețe, să își formeze creativitatea personala, sa se cunoască pe ei în sine, sa iasă la drumeții în pădure, etc. În Romania exista doar ce se dorește știut, aflat, relaxant, piata educației e limitată dar și cu părți înspăimântătoare(drumeții în parcuri si pădure unde mai peste tot întâlnești animale sălbatice, bețivi și drogați)
In romînica, copii nu au voie sa „bata mingea”, curtea scolii e închisa. Pe ce lume traiesti Sorine?
Da, lasati copiii la televizor, mai ales la festivitatile de deschidere! Au ce invata, egalitate, incluziune…nu?
România avea mai multi și mai buni sportivi pe vremea lu’ răposatu’ în ciuda faptului ca la TV nu erau decât 2 ore de program pe zi.
Mai demlt asa era. Am trait si eu imboldul asta. Obisnuiam sa ma uit de fiecare data.
Dar acum, de cand atletii sunt admisi sau respinsi pe criterii politice si etnice, nu ma mai uit. Mi-e scarba.
Sa vada ce? Sa invete ce ?
Pervertirea sensul vietii, a lucrurilor normale firesti….impuse de iudeomasonii globalisti, satanisti, neomarxisti, antihristi !
Cum un barbat bate o femeie pentru ca el in mintea lui bolnava se considera barbat….
Solutia : boicot total fata de „valorile” occidentului iudeomason globalist neomarxist !
Încurajați copiii să se joace, sa bata mingea, sa inoate, sa mearga pe bicicleta, dar mai ales sa CITEASCA! Moi Avrum, da tu sfaturi la Ierushalaim, nu la noi.
„E aproape imposibil…” Pe bune, Sorine? Pe ce lume trăieşti? Unui copil PUȚIN Îi PASĂ de rezultatele sau emoțiile altcuiva. Copiii internetului au devenit total insensibili şi imuni la aşa ceva şi singurele socoteli pe care şi le fac în viață pornesc de la întrebarea: „pe mine cu ce mă afectează asta?” Dacă le mor părinții într-un accident singurul sentiment pe care íl simt e nesiguranța cu privire la cine le va plăti abonamentul la telefon ca să nu rămână fără instagram. Părinții care se amăgesc că ar fi altfel sunt naivi.
Asta e viața, Sorine!