Zilele trecute fabrica Zahărul Oradea a intrat în faliment. Privatizată la începutul anilor 2000, către un concern german, fabrica își închide porțile. Peste 200 de angajați vor fi lăsați pe drumuri, în condițiile în care de anul trecut s-a liberalizat piața zahărului în Uniunea Europeană, iar fabricile nu mai aveau o cotă maximă de producție.
La sfârșitul anului 1989, în România, cele 34 de fabrici de zahăr produceau anual 400.000 tone de zahăr și aveau 51.000 de angajați. Doar șase județe nu aveau fabrică de zahăr – Prahova, Caraș-Severin, Harghita, Covasna și Mehedinți.
În momentul de față, doar patru fabrici de zahăr mai funcționează, în afară de cea de la Oradea, care este pe cale de a-și da obștescul sfârșit. Este vorba de cele de la Buzău, Roman, Luduș și Bod (lângă Brașov), primele trei fiind deținute de multinaționale (Tereo și Agrana), iar ultima de un investitor român. În treacăt fie spus, prima care a fost închisă și tăiată pentru a fi vândută pe bucăți a fost chiar cea care acum 28 de ani era cea mai nouă și cea mai modernă – unitatea de la Năvodari, care nu ar fi avut niciun motiv temeinic să dea faliment, din moment ce avea portul la câțiva pași.
„Jonglerii financiare“
Falimentarea Diamant Oradea, deținută de concernul german Pfeifer&Langen, pute de la o poștă. În România cererea de zahăr pe piață este de 600.000 de tone. Asta o face foarte atractivă pe piață. Liderii sindicali spun că falimentul a fost pus la cale minuțios, sub atenta supraveghere a serviciilor de informații, mult mai preocupate de funcționarea Binomului decât de protecția economiei.
Cel care a fost pus să ducă la bun sfârșit planul a fost directorul fabricii, Janos Takacs, care la un moment dat a cochetat și cu politica, fiind în cărți pentru preluarea funcției de premier a guvernului de la Budapesta, pe vremea când se afla la conducerea Electrolux din Ungaria. Președintele Federației, Dragoș Frumosu, și liderul sindical de la Oradea, Horia Ursu, chiar au acuzat patronatul german că a recurs la „jonglerii financiare“ și „evaziune fiscală“.
Împrumut de 200 milioane euro
În urmă cu câțiva ani, fabrica orădeană s-a împrumutat de la firma-mamă din Germania cu 200 milioane euro, la o dobândă mult mai mare decât dacă ar fi apelat la un credit bancar. Colac peste pupăză, susțin sindicaliștii, fabrica Diamant primise o cotă de zahăr, potrivit înțelegerii cu UE, mult mai mare decât putea produce.
Concernul a renunțat la mare parte din ea, în loc s-o cedeze altor fabrici de profil din România. „Firma germană a vândut Comisiei Europene mare parte din cotă, iar țara a fost văduvită de acea cantitate“, a spus Dragoș Frumosu. Este vorba de o cantitate considerabilă de 4.475 tone din cota primită. Exact aici ar fi vorba de „jonglerii financiare“ și evaziune fiscală, pentru că, susțin sindicaliștii, în acest mod ar fi fost scoase din țară sume decloc neglijabile, printr-o manevră nu tocmai ortodoxă.
Falimentul fermierilor
Auzind de intrarea în faliment a fabricii, producătorii de sfeclă de zahăr și-au văzut pusă în pericol afacerea. Atunci s-au asociat și au făcut o ofertă pentru ca aceasta să își poată continua activitatea. Numai că decizia mai-marilor din Germania era cu totul alta. Fabrica trebuie închisă, să nu reprezinte pentru concern un concurent serios pe piața din Est. Astfel, fabricile deținute în Germania vor vinde mai mult, iar banii vor circula în economia germană. Pentru fermieri, falimentul fabricii de zahăr de la Oradea reprezintă și falimentul lor, în condițiile în care cele mai apropiate fabrici de prelucrare a sfeclei de zahăr se află la Luduș, care este mult prea departe. În plus, această fabrică are furnizorii ei din zona județului Mureș, iar costurile de transport pentru cei din vestul țării ar crește prețul materiei prime. Ca să nu mai punem la socoteală faptul că statul german acordă subvenții substanțiale fermierilor față de cât poate oferi statul român agricultorilor noștri. Liderul sindical Horia Ursu a declarat că patronatul german a declarat fabrica de zahăr ca nerentabilă deoarece sfecla cumpărată de pe piaţa locală era la un preţ de 516 euro, în timp ce preţul pe tonă în Germania şi Polonia este de 320 euro.
La fel s-a întâmplat și în Ucraina
România nu este singura țară unde Pfeifer & Langen a acționat în acest fel. Nemții au procedat în același mod și în Ucraina, unde au cumpărat șase fabrici de zahăr. Ulterior, patru au fost închise, tăiate și date la fier vechi. Sindicaliștii, autoritățile statului, recte ministerele Finanțelor și Mediului, dar și autoritatea de privatizare, verifică dacă acționarul majoritar de la Oradea și-a respectat angajamentele luate în urmă cu aproape 11 ani. „Nu putem impune acționarului majoritar al companiei să nu închidă fabrica, însă putem să cerem ca acest lucru să se facă cu respectarea legilor în vigoare“, a mai spus Dragoș Frumosu (foto).
„La Oradea se produce zahăr din septembrie până în ianuarie din producţia internă de sfeclă, iar alte câteva luni fabrica procesează zahăr brut adus din Germania, pe care este obligată să-l cumpere la preţuri foarte mari, peste preţul pieţei. În felul acesta, fabrica din Oradea a fost băgată pe pierderi cu bună ştiinţă, iar profitul, exportat în Germania“, a spus sindicalistul. Anul trecut Zahărul Oradea a declarat o cifră de afaceri de 351,7 milioane lei şi pierderi de 28,6 milioane lei.
Cum s-a dizolvat industria zahărului
România rămâne, dacă nu o mare producătoare de zahăr, o mare consumatoare de zahăr. Pe piaţa internă se vând anual 600.000 de tone de zahăr, cu 200.000 mai mult decât se procesa la începutul anului 1990. Pe piață mai sunt active fabricile de la Luduș (acționar majoritar concernul britanic MAN), Bucecea (capital de stat), Pașcani (proprietar European Drinks), Liești (capital de stat), Călărași (proprietar Argirom) și Corabia. Ioan Gherman (foto), preşedintele Federaţiei Cultivatorilor de sfeclă de zahăr, spune că sunt din ce în ce mai puțini cultivatori: „Noi aveam în ţară 235.000 de cultivatori de sfeclă de zahăr pe o suprafaţă de circa 100.020 de hectare. Știți câţi cultivatori mai avem acum? Circa 1.600! Suprafeţele de sfeclă au scăzut, am ajuns la un moment dat să avem circa 10.000 de hectare cultivate“.
Daea se implică în negocieri
Ministrul Daea a subliniat că fabrica va fi transformată în depozit pentru zahărul pe care actualii proprietari îl vor importa. Importul de zahăr nu ar face decât să dezechilibreze balanţa importurilor şi a exporturilor, adăugând zahărul pe lista importurilor alimentare pe care ţara noastră le face deja. „Vreau să vedem dacă reuşim să aducem, să angrenam, să construim un interes între fermierii care produc sfeclă, pentru că nu toţi au cuplat la această situaţie, să găsim o soluţie în aşa fel încât fabrica aceea să nu se desfiinţeze acolo. Proprietarul este din afara ţării, este străin. Decizia lui asta a fost. Nu ştiu unde vrea să se mute, am discutat doar cu managerul de acolo şi cu siguranţă mai discut într-un interes legitim pentru acest sector“, a declarat ministrul Petre Daea.
Datorii de aproape 50 milioane euro
Conform datelor de la Ministerul Finanțelor, la nivelul anului 2016, Zahăr Oradea SA, cu cei 262 de angajați, avea active imobilizate de 126.524.417 lei, stocuri în valoare de 200.390.627 lei, creanțe în valoare de 92.457.180 lei, iar în contul de casă și bănci fabrica avea 3.147.172 lei. Societatea avea datorii de 224.149.353 lei la o cifră de afaceri netă de 351.771.374 lei. A avut venituri totale de 348.790.612 lei și cheltuieli totale de 377.429.228 lei, astfel că societatea a avut o pierdere netă de 28.638.616 lei.
Zaharul ala brun din Germania e de fapt zahar adus din China, a fost si un scandal acum cativa ani cu fabrica de la Oradea si zaharul vandut in magazinele lidl, au vandut zahar in reteaua de magazine fara acte, evaziune fiscala in toata regula, au plimbat zaharul in hartii. A auzit cineva de vreo sanctiune, un control ceva? Nimic. Doar firme straine. Daca erau romani aveau pus sechestru si pe apa de la wc. Cand e vorba de firme straine, toate institutiile statului au un singur scop, sa protejeze acele firma sa faca evaziune in continuare, ANAF face spume cu declaratia 600, de cate ori a fost la fabrica respectiva sa vada ce mizerii sunt acolo. Pe viitor nu ar mai trebui vandute firme de stat decat cu garantie bancara egala cu valoarea fabricii, daca dai faliment sa se execute garantia bancara. Sa vezi ce repede dispar excrocii nemti care au ca singur scop sa distruga economia tarilor in care isi desfasoara activitatea, bine ca Romania lupta impotriva coruptiei romanilor, coruptii straini stau linistiti, DNA vegheaza sa nu fie deranjati.