Invitaţie în lumea magică a Teatrului

Teatrul Metropolis

“Doi pe o bancă”, o întâlnire cu Florin Zamfirescu şi Tania Filip

Joi, 23 ianuarie, la ora 19.00, sunteţi invitaţi la premiera spectacolului cu piesa lui Aleksandr Ghelman, o poveste emoţionantă în care adevărurile se dezvăluie greu, dureros, cu intensitate.

Regizorul Emanuel Pârvu propune publicului de la “Metropolis” un alt spectacol – aceeaşi piesă, acelaşi decor, într-o distribuţie remarcabilă, doi mari actori ai scenei româneşti, Tania Filip şi Florin Zamfirescu, în „Doi pe-o bancă”, de Aleksandr Ghelman.

După succesul din anii trecuţi în care doi tineri şi foarte talentaţi actori, Adela Popescu şi Mihai Bendeac, au umplut sălile Teatrului “Metropolis”, propunându-ne o poveste ce a creionat universul emoţional al unei vârste la început de viaţă, Teatrul “Metropolis” vă invită să imaginăm împreună un arc peste timp, de această dată fiind martorii unui scenariu ce sintetizează, în aproximativ o oră şi jumătate, toată gama de emoţii pe care o traversează un cuplu ce face cunoştintă într-un parc.

Povestea capătă alte dimensiuni, personajele au altă vârstă, iar întâlnirea şi trăirea lor sunt expresia experienţei unui cuplu care a traversat deja o bună parte din viaţă.

Într-un mod subtil şi discret, mulţi dintre noi s-ar putea recunoaşte cel puţin într-una dintre situaţiile asemănătoare din viaţă. Căci „Doi pe-o bancă” e fărâma de adevăr al fiecăruia sau măcar rodul unui sensibil monolog interior pe care l-am imaginat cândva.

Scenografia: Bogdan Spătaru. Costume: Casandra Bodron.

Spectacolul se va juca şi în datele de 22 şi 24 ianuarie, de la ora 19.00.

Teatrul Naţional

“Năpasta”, marca Radu Afrim

Marius Manole în Năpasta

Radu Afrim a încheiat „Anul Caragiale” la TNB, cu spectacolul “Năpasta”, după piesa lui I.L. Caragiale. Prima întâlnire a inovatorului regizor cu clasicul autor va incita, va intriga, va irita, dar cu siguranţă nu va trece neobservată.

Singura dramă a lui I.L. Caragiale, istoria unei răzbunări feminine, “Năpasta”, în viziunea lui Afrim, declanşează emoţie şi suspans, într-un spectacol puternic senzorial, instinctual, expresiv. Actorii creează o lume efervescentă, căreia muzica îi aduce un fior straniu. Un decor al cotidianului citadin, dar încărcat cu detalii telurice, prelungit într-o paradă suprarealistă a costumelor, întregeşte atmosfera obsedantă a spectacolului.

„Am atentat rar la texte de patrimoniu, dar când am făcut-o, am simţit nevoia să rămână urme. Ar fi inutilă o lectură cuminte la «Năpasta» (…) M-am plimbat cu Lorca, m-am tutuit cu Cehov… crezi că o să mă refuze Caragiale?!”, întreba cu umor Radu Afrim.

“Pentru Marele Public surpriza principală rămâne îmbinarea armonioasă a acţiunii cu muzica mereu prezentă şi spectaculosul vizualizării fiecărei scene teatrale. Decorul, dominat de culoarea albă, creat de tânăra scenografă Vanda Maria Sturdza, serveşte admirabil intenţia imaginii de suprarealism a reprezentaţiei. (…) «Năpasta» în propunerea lui Radu Afrim devine … o tragedie antică adaptată zilelor noastre (…)

«Năpasta» lui Radu Afrim este un spectacol eveniment al vieţii teatrale, răscolitor, impecabil conceput, lipsit de artificii teatrale inutile, profund în transmiterea novatoare, actuală a mesajului piesei, cu real efect emoţional”, apreciază Ileana Lucaciu.

Regia: Radu Afrim. Decoruri: Vanda Maria Sturdza. Costume: Cosmin Florea. Muzică originală: Valentin Luca, Luiza Zan. Coregrafie: Silvia Călin. Lighting design: Georgiu Stan.

Cu: Marius Manole, Mihai Călin, Emilian Oprea, Crina Semciuc/ Simona Popescu, Alexandra Poiană, Andreea Perju-Dociu, Anamaria Olaş, Alina Badea, Cătălin Jugravu, Vlad Trifaş, Eduard Haris, Cezar Vlad.

Spectacolul poate fi vizionat în 22 şi 23 ianuarie, la ora 20.00.

Teatrul Foarte Mic

“Super-fericiţii”, o comedie spumoasă

Mihaela Rădescu şi Ruxandra Enescu, în Super fericiţi. Foto Steluţa Popescu

Sâmbătă, 25 ianuarie, la ora 19.00, sunteţi invitaţi la premiera oficială a spectacolului “Super-fericiţii” (comedie gri), pentru a descoperi reţeta fericirii. Lumea în care gravitează personajele închipuite de Catinca Drăgănescu e realitatea nostră cea de toate zilele, cu încă ceva în plus; absurdul, comicul şi concretul se întrepătrund, logica îşi reinventează legi noi, iar surprizele apar la tot pasul.

Cine sunt Super-Fericiţii? Patru oameni obişnuiţi (sau nu) în căutarea de armonie cu sine şi ceilalţi. Pretenţiile, doar, diferă: Doamna C – Ruxandra Enescu – vrea să cucerească lumea, Domnişoara D – Claudia Prec – vrea să calce pe urmele mamei sale şi să fie cool, Doamna B – Mihaela Rădescu – vrea să fie, unica, singura şi definitiva iubire a domnului B, iar Domnul B – Bogdan Talaşman – vrea pur şi simplu să fie lăsat în pace. Ce îi leagă pe cei patru? Economilul: calea cea mai sigură spre fericire. Şi ar mai fi şi Domnul A. Dar despre el nu se ştiu prea multe.

“Aceasta este viaţa mea. Plină de lumină şi libertate. Beau ceai. Citesc cărţi şi mănânc mâncare. Eu am spus nu substituenţilor alimentari şi am ales să trăiesc sănătos. Banii şi bunurile materiale nu aduc fericirea. Nimic nu se compară cu hrana sufletească. Puteţi găsi fericirea şi altfel, alegeţi calea Doamnei C! Spuneţi NU substituenţilor alimentari. Urmaţi calea celei supranumită «Regina fericirii»! Nu ezitaţi!

Aceasta este viaţa mea. Eu sunt super coooool! Mă îmbrac smart-casual iar apoi o zbughesc de acasă! Mă uit puţin prin vitrine apoi repede repede mă duc la lucru. Îmi place să muncesc. A doua zi o iau de la capăt. Nu am timp să mănânc. Sunt Domnişoara D şi iau substituenţi alimentari! Şi iată ce fericită sunt! Vrei să fii ca mine? Ia substituenţi alimentari. Substituenţi alimentari, o cale spre fericire şi venituri ridicate!”

A lua sau a nu lua Economil. Aceasta e întrebarea. Alege singur calea spre fericire!

Cei patru protagonişti ai spectacolului “Super-Fericiţii” ne arată că bucuria de trăi e la un Economil distanţă. O nouă zi de muncă, un nou motiv de fericire. Ei cuceresc lumea cu fiecare pilulă şi sunt fericiţi.

O comedie în care absurdul e la el acasă – într-un living în formă de stomac, unde se digeră Economil şi fericire.

Regia: Catinca Drăgănescu. Scenografia: arh. Gabriela Albu. Mişcarea scenică: Mihaela Culda. Light design: Iulian Bălţătescu.

Teatrul Odeon

“Când Isadora dansa”

Când Isadora dansa

„Piesa realizează un portret, deopotrivă emoţionant şi amuzant, al Isadorei Duncan din anul 1923, când se afla la Paris, falită, fără casă, într-o căsătorie tumultuoasă cu revoluţionarul poet rus Esenin, dar convinsă în continuare că poate oferi frumuseţe omenirii prin dans”, scria Michael Billington în „The Guardian”.

În rolul Isadorei, uimitoare această genială actriţă, Maia Morgenstern. Vocea Maiei cunoaşte inflexiuni nenumărate, de la şoaptă la tunet, de la plâns la râs, tonul imperativ şi rugăciune, scrâşnită, duioasă, împietrită, amară, snoabă şi sofisticată, smerită, triumfătoare, de platou deschis sau spovedanie. În plus, ca şi marea dansatoare Isadora, Maia Morgenstern se cunoaşte că a făcut balet, mişcându-se cu o graţie rar întâlnită.

„Când Isadora dansa” s-a jucat pentru prima oară la „Yvonne Arnaud Theatre”, Guildford, la 27 noiembrie 1985, în regia lui Robert Allan Ackerman. Premiera londoneză a avut loc în 19 septembrie 1988, la „King’s Head Theatre”, Islington, în regia lui Tim Luscombe. În 1991, Robert Allan Ackerman reia piesa la „The Globe Theatre” din Londra, cu Vanessa Redgrave şi Oleg Menshikov în rolurile principale. Premiera americană a avut loc la New York în 19 februarie 1990, la „Playwrights Horizon”.

Răzvan Mazilu a mai montat textul în 2009 la Teatrul „Meli” din Atena.

Charles Spencer nota în „The Daily Telegraph”: „Piesa fascinantă şi amuzantă a lui Martin Sherman… prezintă o imagine profundă şi adesea comică despre această căsnicie boemă şi, fără nicio urmă de solemnitate, dialogul său plin de vivacitate acoperă o mare varietate de subiecte: fiorul unei pasiuni distrugătoare (relaţia dintre Serghei şi Isadora este clar sortită eşecului); limbajul şi comunicarea (se folosesc cinci limbi străine pe parcursul piesei); natura evazivă a experienţei artistice; şi mai ales obsesia aproape copilărească a artistului pentru sine”.

Martin Sherman (născut la 22 decembrie 1938) este un apreciat dramaturg şi scenarist american, devenit celebru odată cu nominalizarea la „Premiul Pulitzer” şi „Premiul Tony” pentru piesa „Bent” (1979). Locuieşte în Londra din 1980. Dintre piesele sale cele mai cunoscute amintim: „Next Year in Jerusalem”, „Rose”, „The Night Before Paris”, „Passing By”, „Cracks”, „Rio Grande”, „Bent”, „Messiah” şi „A Madhouse in Goa”.

Distribuţia: Maia Morgenstern, Mihai Smarandache, Rodica Mandache, Oana Ştefănescu, Jeanine Stavarache, Monica Petrică, Mircea Constantinescu, Vlad Logigan/ Andrei Runcanu.

Regia, coregrafia şi costumele: Răzvan Mazilu. Decorul: Mihai Păcurar.

Light design: Lucian Moga. Traducerea: Ada Lupu.

Joi, 23 ianuarie, la ora 19.00.

“Contra democraţiei”, un spectacol în regia lui Alexandru Dabija

Contra democraţiei, în premieră la Odeon

Contra democraţiei, scrisă în 2010 de dramaturgul spaniol Esteve Soler (născut în 1976), face parte dintr-o trilogie care mai cuprinde piesele “Contra progresului” (2008) şi “Contra iubirii” (2009), fiecare dintre ele fiind formată din câte şapte texte scurte.

Trilogia a fost deja tradusă în numeroase limbi şi aproape 50 de regizori au montat-o în Germania, Anglia, Statele Unite, Franţa, Grecia, Venezuela, România, Elveţia, Italia, Austria şi Chile. “Contra democraţiei” a fost distinsă cu Premiul “Serra d’Or” (pentru cea mai bună piesă de teatru a anului), iar “Contra progresului” a primit în Franţa Premiul “Godot” (pentru cea mai bună piesă de teatru a anului).

„În această trilogie-oglindă, Soler reflectă monstruozităţile şi contradicţiile sinistre din vremurile în care trăim şi prezintă viziunea sa asupra omului şi a lumii contemporane în mici pastile gotice, şapte bomboane umplute cu acid sulfuric. O lume sumbră, care se înrudeşte cu Grand Guignol şi cu episoade din “Zona Crepusculară”; dar, de asemenea, moşteneşte cuvintele lui Ionesco sau Beckett, metodele lui Brossa şi Calders, imaginaţia lui Buñuel sau reaua-voinţă a lui Boadella. În acelaşi timp, vocea acestui tânăr dramaturg este extrem de personală şi sinceră, şi acest lucru face trilogia irezistibilă”, afirma Jordi Duran.

Distribuţia: Mugur Arvunescu, Oana Ştefănescu, Coca Zibilian, Dan Năstase, Silvian Vâlcu, Mihai Smarandache, Richard Bovnoczki, Alina Berzunţeanu.

Regia: Alexandru Dabija. Décor: Helmuth Stürmer. Costume: Corina Grămoşteanu. Video: Cinty Ionescu.

Vineri, 24 ianuarie, la ora 19:30, la Sala Studio.

Teatrul Nottara

“Panică”, o piesă despre neliniştea interioară, în premieră

Panică, pe scena de la Nottara

Teatrul Nottara prezintă joi, 30 ianuarie, de la ora 19.30, la Sala “George Constantin”, premiera oficială a spectacolului “Panică”, de Mika Myllyaho (traducerea: Cristina Toma), în regia lui Theodor-Cristian Popescu şi scenografia semnată de Cosmin Florea.

Protagonişti, în această montare plină de vitalitate şi consistenţă, sunt: Vlad Zamfirescu, Alexandru Jitea, Gabriel Răuţă, care fac din dialogul scenic un tur de forţă actoricească.

Cu subtitlul „trei bărbaţi pe punctul de a ceda psihic”, textul dramaturgului contemporan finlandez este o subtilă comedie psihologică, cu personaje foarte bine conturate. Trei bărbaţi, prieteni din copilărie, luptă cu criza vârstei mijlocii, cu problemele profesionale şi sentimentale care îi macină.

Timpul pe care îl petrec împreună îi ajută să se regăsească pe ei înşişi. Prietenia le oferă posibilitatea să-şi spună adevărul în faţă, fără menajamente. Panica este neliniştea lor interioară, care răbufneşte sub forma unor jocuri, dure la prima vedere, propuse în speranţa exorcizării tuturor fricilor şi neîmplinirilor. În ciuda titlului, montarea este încărcată cu umor, menit să îndemne publicul la o privire obiectivă asupra sinelui, printre zâmbete sau hohote de râs.

“Panică” a fost scrisă în 2005 şi montată chiar de autor, în calitate de regizor, la “GroupTheatre” din Helsinki. Din toamna anului 2010, Mika Myllyaho este Director general al “Teatrului Naţional” din capitala finlandeză, precum şi unul dintre cei mai importanţi regizori. Piesele sale sunt apreciate atât de specialişti, cât şi de public, pentru care sunt foarte atractive prin umorul pe care-l conţin, oferind totodată experienţe teatrale puternice şi complexe.

„Panică ne aruncă brusc în groapa cu cei trei lei, furioşi pe propriile lor slăbiciuni. Până ieşim, avem timp să râdem bine: de ei, dar şi de noi înşine”, afirmă regizorul Theodor-Cristian Popescu.

Iar actorul Vlad Zamfirescu mărturiseşte: „Am avut şansa ca până acum să nu intru în panică. În sensul de atacuri. Am intrat în spectacolul «Panică». Şi l-am cunoscut pe Cristi Popescu. M-am panicat. Trebuia să scoatem premiera în doar patru săptămâni!!!… Nu vă panicaţi. Am reuşit”.

Cum gândesc bărbaţii şi cum se luptă să supravieţuiască? Este curajul lor doar un mit sau poate fi dovedit prin fapte? Vă invităm să descoperiţi cu surprindere şi bună dispoziţie în acest nou spectacol.

Theodor Cristian Popescu s-a născut în 1967, la Turda. A copilărit şi a urmat liceul la Craiova, dar visa să trăiască într-un oraş mare. Şi s-a întâmplat… A ajuns la Bucureşti, unde a absolvit, în 1994, Academia de Teatru şi Film, la clasa profesor Valeriu Moisescu. Apoi, a urmat un master în regie, la “Universitatea Montana”, în Statele Unite ale Americii. Nu s-a ataşat, însă, de un loc. Îl găseşti peste tot în lume: conferenţiar la “Facultatea de Arte” din Târgu Mureş sau la “Şcoala Naţională de Teatru” a Canadei, lector la “Universitatea Québec” la Montréal sau asistent universitar la UNATC “I.L. Caragiale” din Bucureşti.

“Piesă cu repetiţii”, de Martin Crimp, a însemnat debutul său pe o scenă profesionistă. Se întâmpla în 1993, la Teatrul “Inoportun” şi “Teatrul Naţional” din Târgu Mureş. Au urmat zeci de spectacole la teatrele naţionale din Craiova, Cluj Napoca sau Sibiu, la Teatrul Maghiar “Szigligeti” din Oradea sau “Metropolis” şi “Bulandra” din Bucureşti. Ca să amintim doar parte dintre ele.

În 1997, a înfiinţat “Compania 777”. Aici a regizat patru coproducţii: cu Teatrul “Odeon” şi “Sounds of Progress” din Glasgow – “Copiii unui Dumnezeu mai mic”, de Mark Medoff; cu Teatrul “Nottara” şi Fundaţia “Soros pentru o Societate Deschisă” – “Îngeri în America”, de Tony Kushner; tot cu Teatrul “Nottara” – “DaDaDans” (coregrafia: Florin Fieroiu); cu Teatrul “Bulandra” – “Trilogie belgrădeană”, de Biljana Srbljanovič.

A trăit în Japonia şi în Thailanda, la New York, pentru ca, apoi, timp de şase ani, să locuiască la Montréal. Aici a înfiinţat, în 2004, propria sa companie, care i-a purtat numele. A lucrat cu studenţii de la “École Nationale de Théâtre” şi “École Supérieure de Théâtre de l’UQAM” din Canada pe texte din dramaturgia de ultimă oră.

Spectacolele sale au fost văzute în multe festivaluri din ţară (“Festivalul Naţional de Teatru”, “Festivalul Internaţional de Teatru” de la Sibiu, Festivalul de Teatru “Atelier” de la Sfântu Gheorghe) şi din străinătate (Ungaria, Bulgaria, Austria, Franţa, Germania, Marea Britanie).

În actuala stagiune, montări semnate de Theodor Cristian Popescu se regăsesc pe afişele multor teatre. La Naţionalul bucureştean, găsiţi “Băiatul din ultima bancă”, la “Nottara” se jocă “Metoda”, la Teatrul “Metropolis” vă aşteaptă “Femeia din trecut”, la Teatrul Naţional “Radu Stanca” din Sibiu vă puteţi întâlni cu “Absolventul”, iar la Teatrul “Toma Caragiu” din Ploieşti, “Văcuţele Domnului” se întorc pe pământ.

Teatrul Excelsior

“Degeţica”, în premieră oficială

Degeţica şi Prinţul

Joi 30 ianuarie, la ora 19.00, va avea loc premiera oficială a spectacolului “Degeţica”, care deschide în anul 2014 “Casa Poveştilor” de la Teatrul “Excelsior”. Premiera va fi prefaţată de alte trei reprezentaţii: marţi 28 ianuarie, la ora 10.00, miercuri, 29 ianuarie, la ora 10.00, şi la ora 19.00.

Teatrul “Excelsior” o aduce în “Casa Poveştilor” pe gingaşa şi fermecătoarea Degeţica.

Împreună cu personajul creat de genialul danez H.C.Andersen, micii pectatori vor cutreiera, purtaţi de-o frunză de nufăr, în ţara Sobolului, a Mătuşii Şoarece, în lumea Broscoiului, dar şi în Împărăţia Luminii, unde Prinţul Spiriduşilor o să vă înaripeze imaginaţia. Curiozitatea va fi stârnită de aventurile Degeţicăi şi ale prietenilor ei, Buburuza, Libelula, Fluturel şi Rândunica.

Timp de o oră, vor fi urmărite cu “sufletul la gură” toate peripeţiile Degeţicăi, copiii amuzându-se şi cântând alături de ea. Cum poate schimba lumea dorinţa unei Mame? Cum poate schimba lumea o făptură atât de mică, jucăuşă şi inocentă cum e Degeţica? La aceste întrebări vor răspunde împreună cu micii şi marii spectatori, actorii: Corina Dragomir (Degeţica), Annemary Ziegler (Mama Degeţicăi şi Mătuşa Şoarece), Ciprian Cojenel (Povestitorul), Veronica Popescu (Buburuza), Oana Tofan (Libelula), Stelian Milu (Fluturel), Bogdan Niţă (Domnul Broscoi), Marian Rădulescu (Domnul Sobol), Mihaela Coveşeanu (Rândunica) şi Ovidiu Uşvat (Prinţul).

Ţinutul copilăriei nu-şi pierde nicicând misterul, indiferent de vârstă. Trebuia să redescopere cineva povestea Degeţicăi şi s-o conjuge la timpul prezent. Din clasorul cu amintiri, Aurel Mitran a scos la lumină istorioara Degeţicăi. A şters-o puţin de pulberea timpului, a rescris-o şi a pus-o în scenă cu neastâmpăr, umor şi fantezie. Asistenţa de regie a fost pe deplin asigurată de Annemary Ziegler. Decorurile şi costumele au fost create inspirat de Ştefan Pârvulescu, iar muzica originală, “sarea şi piperul” acestei noi montări, îi aparţine lui Jolt Kerestely.

“Acum basmul s-a sfârşit. /Zău, n-a mai rămas nimica!/ De vreodată-ţi va fi greu,/ N-o uita pe Degeţica!” Veţi fredona la ieşirea din sala de spectacol, alături de trupa “Teatrului Excelsior”.

Teatrul ACT

“Orfani”

Orfani, pe scena Teatrului ACT. Foto Bogdan Bobocescu

Teatrul “ACT” şi “Asociaţia ProDrama” prezintă vineri, 24 ianuarie, la ora 19.00, spectacolul „Orfani”, de Dennis Kelly, în regia Elenei Morar. Din distribuţie fac parte Simona Cuciurianu, Ionuţ Grama şi Laurenţiu Bănescu. Un spectacol ce „naşte spectatori buni”

Cât de departe poţi merge pentru a-i proteja pe cei dragi?

Helen (Simona Cuciurianu) şi Danny (Ionuţ Grama) iau cina în apartamentul confortabil situat într-un cartier rău famat dintr-un oraş britanic. Dar seara le este dată peste cap de Liam (Laurenţiu Bănescu), fratele lui Helen, care apare brusc la uşă într-o ipostază surprinzătoare.

Cât de departe suntem dispuşi să mergem pentru a-i proteja pe cei dragi? Unde se termină grija legitimă şi unde începe panica? Cu ce preţ supravieţuim violenţelor mici, cotidiene, şi cum putem închide ochii la ceea ce se întâmplă în jurul nostru?

Un spectacol care promite să ţină publicul cu sufletul la gură, ridicând simultan probleme morale şi sociale relevante – loialitatea faţă de familie, responsabilitatea morală faţă de comunitate, răspunderea în faţa legii, discriminarea şi violenţa în mediul urban. Regia îi aparţine Elenei Morar, iar scenografia este semnată de Tudor Prodan.

Amintire, iubire şi… “LUT”

Lut, spectacolul studenţilor de la UNATC

În lunile ianuarie, februarie, martie şi aprilie, studenţii Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică “I.L Caragiale” îşi prezintă examenele de licenţă!

Spectacolul-licenţă “Lut”, de Marijke Schermer, în regia Irinei Slate, studentă la Regie Teatru anul III, a avut premiera pe data de 26 noiembrie, la Palatul Copiilor. Din distribuţie fac parte studenţii la actorie anul III: Ada Galeş, Călina Epuran, Cosmin Vîjeu, Marian Olteanu şi Cătălina Bălălău, iar scenografia este semnată de studenta Diana Nistor.

Spectacolul prezintă amintirea Dorei construită atât prin intermediul propriei memorii, dar şi prin memoriile subiective ale celorlalte personaje, un amalgam de sentimente diferite. Totul într-un deşert de lut care invadeză totul…

Sunteţi aşteptaţi la Palatul Copiilor, Sala Mică, la ora 18.30, 22 şi 23 ianuarie, 1 şi 20 februarie, 2 şi 6 martie, 3 aprilie!