Invitaţie în lumea Thaliei

Spectacole captivante la TNB

Paula Seling, invitat special în “Magic Naţional”

Înregistrând un mare succes de public, la două luni de la premieră, Magic Naţional, acest spectacol-concert ce adună, ca într-o constelaţie, autografe muzicale, coregrafice şi recitative de înaltă clasă, atipic pentru repertoriul TNB, continuă să ne surprindă. În reprezentaţia care va avea loc duminică 28 februarie 2016, de la ora 20.00, veţi avea parte de o surpriză minunată. Ca un vestitor al primăverii, vocea Paulei Seling va răsuna, live, în această seară de sfârşit de februarie, în Sala Mare a Teatrului Naţional din Bucureşti.

În calitate de invitat special, Paula Seling li se va alătura actorilor ce vă răsfaţă cu ipostaze artistice inedite, precum şi celor care îi secondează cu virtuozitate, muzicienii-magicieni Emy Drăgoi (acordeon) şi Lucian Maxim (percuţie), împreună cu 3D Pro’ect şi Jazz Hot Club România.

Ion Caramitru (în dublă ipostază de actor, dar şi de regizor), Medeea Marinescu, Marius Manole, Istvan Teglas, Anca Sigartău, Lari Giorgescu, Aylin Cadîr, Eduard Adam, Florin Călbăjos, Emilian Mârnea şi Petre Ancuţa vă vor purta pe meridianele cântecului şi ale poeziei, jonglând cu vorbele în câteva limbi ale pământului, într-o ambianţă sonoră de o rafinată modernitate, peste care pluteşte, discret, un aer retro.

”39 de trepte”

39 de trepte, spectacol al Teatrului Mic

O producţie a Teatrului Foarte Mic după filmul omonim de John Buchan şi Alfred Hitchcock, adaptare de Patrick Barlow după o idee originală de Simon Corble şi Nobby Dimon, găzduită de TNB.

Regia: Gabriela Dumitru. Scenografie: Vladimir Turturică. Sound design: Andrei Petre-Tatu. Coregrafie: Ştefan Lupu. Grafică: Valentin Fiscu.

Patru actori, un regizor şi o cameră de filmat. Motor. Acţiune!

Richard Honey porneşte în aventura vieţii sale. Fugar, urmărit pentru o crimă pe care nu a comis-o, devine personajul principal într-o poveste cu spioni, secrete de stat şi un geniu malefic ameninţător. Peste toate planează o întrebare învăluită în mister: ce sunt cele 39 de trepte?

Stop şi tras!

În timp ce decorul se schimbă aruncăm o privire în culise unde facem cunoştinţă cu personajele din spatele camerei de filmat. Orgolii, intrigi, pasiuni – o zi obişnuită pe platou.

Spectacolul a participat în 2015 în secţiunea Fringe a unuia dintre cele mai importante festivaluri de teatru din Europa, Festivalul de la Ediburgh.

În distribuţie: Ştefan Lupu, Andreea Grămoşteanu, Viorel Cojanu, Claudia Prec, Bogdan Talaşman.

Spectacolul poate fi vizionat în 23 februarie la Sala Mică, la ora 19:00.

”Lut”

Mircea Rusu, Irina Movilă şi Cristina Constantinescu

În urmă cu 15 ani, Dora a fost părăsită într-un mod crud de bărbatul pe care l-a crezut marea ei iubire. De atunci, s-a retras într-un ţinut pustiu, cu un nesfârşit cer cenuşiu deasupra capului şi înconjurată de o nesfârşită mlaştină de lut. Toţi cei care o iubesc, soţ, fiică, soră, au urmat-o de bunăvoie în acest exil melancolic, considerând că o jumătate de Dora înseamnă mai mult decât nicio Dora. O poveste de viaţă, pe care toţi o consideră încheiată. Până când iubitul jelit de parcă ar fi fost mort decide să se întoarcă. Din curiozitate, din plictis sau poate din dorinţa de a o recâştiga pe femeia abandonată. Povestea care părea definitiv încheiată are nevoie de un epilog, de o lespede peste un trecut de care Dora trebuie să hotărască acum dacă doreşte să se despartă.

Lut („Klei”, 2002) este cel mai cunoscut text dramatic al autoarei olandeze Marijke Schermer (născută în 1975 la Amsterdam), care a scris peste 10 piese de teatru şi două romane. În 2009, Marijke Schermer a primit Premiul pentru Literatură Charlotte Kohler.

Irina Movilă în Lut

„Nevoia de a mitiza absolutul unei relaţii o avem toţi cei care considerăm iubirea un vector important în viaţa noastră. Iar clipele de maximă fericire, cu cât sunt mai scurte, cu atât le dilată pe cele nefericite”, aprecia Irina Movilă.

Regia: Vlad Massaci.

Scenografie: Andu Dumitrescu.

Ilustraţie muzicală: Vlad Massaci, Andu Dumitrescu. Lighting design: Andu Dumitrescu. Video: Andu Dumitrescu. Regia tehnică: Laurenţiu Andronescu, Cristian Paraschivescu.

Dora: Irina Movilă Vink: Mircea Rusu

Nele: Natalia Călin Titus: Claudiu Istodor

Imme: Cristina Constantinescu

Spectacolul poate fi vizionat în 23 şi în 25 februarie, la Sala Atelier, la ora 20:00.

”Recviem”

Recviem, un spectacol de Matei Vişniec în regia lui Alexandru Dabija

Dabija priveşte moartea aşa cum priveşte viaţa – sau istoria marcată de războaie ori bântuită de spectrul comunismului – cu o detaşare lucidă, cu umor crud şi agresiv până la visceral. Plasticitatea textului lui Vişniec îi hrăneşte voluptatea grotescului şi-i dă motiv în plus să demonstreze absurdul unei existenţe în care cu toţii vom păşi, negreşit.

Recviem e graniţa între istorie şi memorie unde moartea apare însufleţită de Morţii Patriei – demni sau nedemni – care îşi revendică răspicat drepturile de defilare la parada de întoarcere acasă. Dialogul direct, fără subtilităţi, ai zice, dar care decantează atât de subtil sensurile replicilor, pendularea între fragilitate lirică şi cruzime, dar şi doza de umor frust din cântecele Adei Milea fac din Recviem o parabolă cu haz şi ironie despre război, despre moarte şi „viaţa” din ea.

“[…] Recviem este …un hohot de râs şi de plâns, întrucât istoria suferinţei omeneşti se împleteşte strâns şi cu absurdul, şi cu grotescul şi chiar cu prostia.

Îi mulţumesc lui Alexandru Dabija că s-a apropiat de aceste cuvinte şi că s-a lăsat incitat şi inspirat de ele. Aşteptam demult această întâlnire cu Alexandru Dabija – un artist al energiilor subtile pentru care aş scrie zi şi noapte şi, de altfel, textul Recviem-ului s-a nuanţat şi s-a completat după începerea repetiţiilor.

În parcursul meu de dramaturg eşalonat pe mai mult de patru decenii întâlnirea cu Teatrul Naţional din Bucureşti este esenţială. Îmi amintesc de adolescenţa mea, când intram în acest teatru ca într-un templu, fascinat de actorii săi şi de ceea ce se întâmpla pe scenele sale. M-am hrănit mult, în tinereţe, din spectacolele Naţionalului bucureştean, iar ideea că acum mi-aş putea auzi propriile cuvinte pe una dintre noile sale scene mă umple de nostalgie şi de emoţie, este ca şi cum aş lua viaţa de la început”, declara Matei Vişniec.

Marius Rizea în Recviem

Regia: Alexandru Dabija. Scenografie: Irina Moscu. Asistent Scenografie: Iulia Gherghescu. Cântece: Ada Milea. Coregrafie: Florin Fieroiu. Regia tehnică: Marcel Bălănescu.

În distribuţie:

Generalul: Marius Rizea Intendentul: Gavril Pătru

Funcţionarul: Ioan Andrei Ionescu Mama: Afrodita Androne

Troţki: Mihai Calotă Lenin: Mihai Munteniţă

Stalin: Lucian Iftime ş.a.

Spectacolul este programat în 23 şi 24 februarie la orele 20:00

”O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopţii”

Scenă din emoţionantul spectacol O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopţii. Foto Adi Bulboacă

Christopher nu visează. El calculează, analizează, cântăreşte, măsoară, observă şi percepe viaţa prin filtrele nepoetizate ale logicii. Este un adolescent special, de 15 ani, cu sindrom Asperger, care se defineşte drept un „matematician cu oareşce dificultăţi comportamentale”. Un Sherlock Holmes copil, care ştie sigur că uciderea câinelui Wellington cu o furcă este misterul pe care doar micile lui celule cenuşii îl pot dezlega.

Aşa începe aventura băiatului ce nu poate minţi, printre artificiile de comunicare folosite de adulţii din jurul său, printre prejudecăţi şi minciuni-metaforă. Pe parcursul ei descoperă nu doar ce s-a întâmplat cu Wellington, ci şi prin ce întâmplări ciudate au trecut la miezul vieţii părinţii săi, vecinii săi, precum şi alte victime ale rănilor trecutului.

Spectacolul lui Bobi Pricop, după un roman de Mark Haddon, glisând cu sensibilitate lucidă între comedie şi dramă, are o altă viteză decât cea cotidiană: este viteza năucitoare a unei minţi captive într-o realitate care s-a împotmolit în propriile ei limite.

”O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopţii este un show performativ, în care lumea-decor construită de Adrian Damian, din oglinzi, distanţe şi percepţii, se compune şi se descompune pentru a ne aduce faţă în faţă cu noi şi certitudinile noastre fragile.

Montarea multimedia, cu videoproiecţii care redefinesc spaţialitatea şi muzica lumii în mişcare, este o călătorie senzorială provocatoare pe muchia normalităţii, între jocurile de cuvinte şi nevoia de limpezime. Iar emoţia e principalul efect special.

Întrebările rămân deschise, la finalul poveştii: Ce înseamnă să fii altfel şi de ce firescul nostru, oricât de anapoda, trebuie să fie luat drept normă?

Spectacolul are la bază adaptarea semnată de dramaturgul britanic Simon Stephens, după best-sellerul lui Mark Haddon, roman vândut în peste 6 milioane de exemplare în întreaga lume şi distins cu 17 premii literare prestigioase.

Premiera mondială a spectacolului a avut loc la Teatrul Naţional din Londra, în 2012, iar acum se joacă pe Broadway cu mare succes de public şi critică. Îcepând de la text până la punerea sa în scenă”, scrie Ileana Lucaciu.

„Cel mai mare pariu a fost, evident, alegerea interpretului lui Christopher. Pentru acest rol extrem de complex a fost ales Ciprian Nicula, cel pe care profesorul său, Miklos Bacs, îl numeşte «un miracol teatral». El este o combinaţie incredibilă de forţă şi fragilitate, de copilărie şi maturitate, de naivitate şi inteligenţă (…) aşa că pariul lui Bobi Pricop a fost unul pe deplin câştigător”, comentează Gabi Lupu.

Regia: Bobi Pricop.

Adaptare: Simon Stephens.

Scenografie: Adrian Damian. Costume: Liliana Cenean. Muzica: Alexei Turcan, Video: Dan Adrian Ionescu.

În distribuţie: Ciprian Nicula, Emilian Oprea

Ana Ciontea, Rodica Ionescu

Carmen Ungureanu

Spectacolul poate fi vizionat în 24 şi 25 februarie, la ora 20.00.

”Furtuna”, un spectacol de neratat

Ion Caramitru în rolul lui Prospero

Un basm despre un duce detronat, devenit magicianul Prospero, şi despre fiica lui, Miranda. O comedie a iluziilor, feerie, un text despre putere şi răzbunare, Furtuna este, mai presus de orice interpretare, o piesă despre puterea demiurgică a artei şi imaginaţiei. ştiinţa lui Prospero depăşeşte legile oamenilor, controlează natura, stăpâneşte duhuri şi provoacă iubirea, după William Shakespeare.

O distribuţie impresionantă, cu Ion Caramitru în rolul Prospero, într-o montare captivantă, cu ritmuri frenetice, umor şi emoţie, de o plasticitate puternică şi o ilustraţie muzicală ale cărei cadenţe urmăresc spectatorul mult timp de la ieşirea din sală.

Crina Semciuc în Furtuna

”Constat că de la premieră, spectacolul a câştigat în armonie, un echilibru între elan şi rigoare. Decorul-personaj al lui Nikola Toromanov, lumina lui Chris Jaeger, costumele Andradei Chiriac, arabescul mişcărilor lui Florin Fieroiu, cocktailul muzical (unde se întâlnesc Carl Orff şi Joe Cocker), ales de Morfov şi adus la rampă de Lucian Maxim, aruncă o punte expresivă peste timp şi spaţii, amplificând beatitudinea şi miracolul.

În rostirea lui Ion Caramitru, simţim „visarea fermecată şi sfâşietoare a lui Shakespeare”. Prezenţa sa spiritualizează, încarcă montarea, în final, cu o emoţie sacră. Un actor cu vocaţie shakespeariană…

Un turneu de succes, reprezentativ pentru TNB şi teatrul românesc. Reuşita excepţională a „Furtunii” la Budapesta întăreşte prestigiul acestui spectacol, care se anunţă longeviv. Vi-l recomandăm!”, scria Ludmila Patlanjoglu.

Mihai Călin înconjurat de marinari în Furtuna de Shakespeare

Regia: Alexander Morfov.

Decor: Nikola Toromanov. Costume: Andrada Chiriac.

Light design: Chris Jaeger. Coregrafie: Florin Fieroiu.

Ilustraţie muzicală: Alexander Morfov. Pregătire muzicală: Lucian Maxim

Distribuţie:

Prospero: Ion Caramitru Miranda: Crina Semciuc

Alexandra Sălceanu

Caliban: Mihai Călin Ariel: Istvan Teglas

Ferdinand: Alexandru Călin Sebastian: Gavril Pătru

Antonio: Ioan Andrei Ionescu Alonso: Andrei Finţi

Gonzalo: Vitalie Bichir Stephano: Marcelo-S Cobzariu

Trinculo: Mihai Calotă ş.a.

Spectacolul este programat în 26 şi 27 februarie, la orele 19:30.

Conferinţele TNB

Nora Iuga conferenţiază pe scena Naţionalului bucureştean

Duminică, 28 februarie, la ora 11.00, la Sala Atelier a TNB, poeta Nora Iuga va susţine conferinţa intitulată Domnul Beligan e de vină că am devenit poet. „Prima mea întâlnire cu scena a fost la trei ani, când am văzut opereta Voievodul Ţiganilor. De atunci, nu am mai visat altceva decât să ajung pe scenă. Nu s-a putut şi aşa am devenit poetă.”

Nora Iuga s-a născut pe 4 ianuarie 1931. Este poetă, prozatoare, traducătoare, membră a Uniunii Scriitorilor din România şi a PEN Club. A publicat în jur de 20 de volume de versuri, printre care: Vina nu e a mea (1968); Captivitatea cercului(1970; retrasă din librării şi biblioteci, având interdicţie de publicare timp de şapte ani); Opinii despre durere (1980); Inima ca un pumn de boxeur (1982, 2000); Piaţa cerului (1986); Dactilografa de noapte (1996, 2010); Spitalul manechinelor (1998, 2010); Autobuzul cu cocoşaţi (2001, 2010); Petrecere la Montrouge (2012); Câinele ud e o salcie (2013).

Volume de proză şi poezie traduse în străinătate: romanele Sexagenara şi tânărul (în Germania, Spania, Italia, Franţa, Slovenia, Bulgaria), Săpunul lui Leopold Bloom şi Hai să furăm pepeni (în Bulgaria) şi volumele de poezie Capricii periculoase (antologie, în Germania şi Slovenia), Autobuzul cu cocoşaţi şi Poem de octombrie (în Germania), Inima ca un pumn de boxeur (în Franţa), O inimă venind pe picioroange (în Elveţia). A tradus peste 30 de titluri din Friedrich Nietzsche, August Strindberg, Paul Celan, Ernst Jünger, Günter Grass, Elfriede Jelinek, Herta Müller etc.

La Teatrul Bulandra, piese care entuziasmează publicul

”Carousel”

Vlad Ivanov, un mare Artist, în Carousel

Adaptare de Andrei Şerban şi Daniela Dima după piesa Liliom de Ferenc Molnar şi filmul cu acelaşi titlu de Fritz Lang.

”Car(o)usel e, după Lear-a, Ivanov şi Omul cel Bun din Seciuan, al patrulea spectacol pe care îl realizez pe scenele Teatrului Bulandra, la invitaţia generoasă a lui Ducu Darie, care de peste un deceniu e responsabil, într-un mod dinamic şi creativ, de înnoirea şi revitalizarea, atât de necesare oricărei instituţii de artă. Mă bucur şi am emoţii să revin iarăşi aici, în Sala Izvor, după aproape o jumatate de secol de la debutul meu cu Iulius Cezar. Puntea «istorică» peste spectatori, inspirată din teatrul kabuki, construită pe vremuri de Liviu Ciulei special pentru scandalosul meu spectacol de debut cu Cezar în stil japonez, a fost acum reinstalată, de arhitect Puiu Neculai pentru noul spectacol, ca un omagiu adus in memoriam lui Ciulei, cel care a avut încrederea să mă invite să regizez la celebrul Teatru Bulandra pe când eram încă student. Actul teatral e prin definiţie viu. Cred că venim la teatru ca să fim atinşi. Pentru a intra în contact cu o altă realitate. Prezenţa umană se deschide spre altceva, o altă dimensiune; în anumite momente de graţie, când suntem cu adevărat implicaţi, putem simţi în mod concret acel curent invizibil care ne traversează. Pentru câteva clipe nu mai suntem dezbinaţi; nu ne mai simţim singuri. Bun venit la CAR(O)USEL!

Musicalul Car(o)usel, bazat în primul rând pe piesa Liliom, scrisă la Budapesta în 1909 de Ferenc Molnar, ar putea fi văzut ca politic incorect dintr-o perspectivă feministă. Cum poate Iulia să considere palma primită de la Liliom ca pe o mângâiere şi să-l iubească demn şi în tăcere?! Molnar, ca orice autor bun, nu îşi impune propria lui viziune asupra lumii. În piesă sunt puncte de vedere diferite, uneori contradictorii: ele reflectă realitatea vieţii însăşi, filtrată prin personajele piesei. Molnar a învăţat de la Shakespeare să facă teatru cu o libertate absolută. El ştie să treacă de la un moment tragic, dureros şi profund la o glumă piperată, de la satira socială plină de sarcasm şi ironie la lirism şi dragoste pasională, de la expresia grosolană la una de o sensibilitate fină, de la aluzii sexuale la mister şi metafizică. Personajele se află cu adevărat între pământ şi cer, împinse de circumstanţe să găsească forţa vitală pentru a trăi conform ideii lor de respect şi demnitate umană, iar umorul le salvează mereu în faţa tristeţii, disperării şi negativităţii. E remarcabilă transcendenţa acestor fiinţe marginalizate din motive sociale, economice, culturale. Deşi sunt împinse la periferia lumii, acolo unde nu există nici educaţie, nici protecţie, unde nicio realizare nu pare posibilă — în consecinţă, limbajul lor este atât de primitiv şi de rudimentar încât nici nu reuşesc să-şi exprime sentimentele — totuşi chiar acolo o poveste de dragoste adevărată şi pură poate să se înfiripe şi asta exprimă credinţa autorului că miracolul uman e oricând posibil. Liliom reacţionează des prin acte paradoxale, care aparent contrazic ceea ce simte sau ce gândeşte. Exemplul major: când nu se simte la înălţimea dragostei pe care i-o oferă Iulia, în loc s-o mângâie, o loveşte. Dar Molnar ne face să intuim în acest punct delicat că mâna care loveşte, ar vrea de fapt să mângâie. Intenţia mea dintodeauna de a nu deveni “prizonier” al unui stil rigid de a face teatru m-a împins spre a căuta inspiraţie şi în alte medii în care a fost transpusă piesa lui Molnar. Împreună cu Daniela Dima, colaboratoarea mea constantă, am făcut o adaptare pornind nu doar de la piesă, ci şi de la filmul cu acelaşi titlu al lui Fritz Lang şi, într-o mică măsură, de la acela al lui Richard Borzage (mai puţin cunoscut şi împlinit), creând în final o formă nouă, în care deseori personajele se exprimă prin cântec şi dans, dar total diferită de celebrul musical Carousel de pe Broadway, care a transportat povestea lui Molnar într-o feerie pur americană. În filmul lui Lang, Antonin Artaud juca un misterios Ascuţitor de cuţite, personaj pe care l-am preluat. Scenariul nostru contrabalansează duritatea subiectului cu o tramă aparent uşoară, fluidă, cu accente naive, incluzând şlagăre italieneşti cu iz fermecător şi lejer, care comunică în acelaşi timp o tristeţe, o melancolie şi chiar o suferinţă care nu e specifică unei colectivităti, ci universal valabilă. Trupa cu care am creat spectacolul e formată în jurul unui nucleu cu care am lucrat constant în ultimul timp, avându-l în centru pe prietenul meu Vlad Ivanov. Colaborarea cu acest grup special e o adevărată bucurie, pentru că s-a creat o formă de telepatie colectivă care corespunde ideii că teatrul e un organism viu şi complex, în care respirăm şi acţionăm interdependent.

Convingerea mea e că teatrul oferă posibilitatea să avem o experienţă comună cu spectatorii din care să ieşim cu toţii împrospătaţi, hrăniţi cu impresii pe care fiecare le asimilează în felul său. Văd teatrul ca pe o aventură care include toate aspectele vieţii, de la simplul divertisment la supranatural, de la gestul cotidian la invizibilul care devine transparent. Când privim ştirile la televizor sau pe net, ne umplem de frustrare ori de confuzie, de furie sau teamă, dar la teatru avem uneori şansa de a depăşi aceste stări şi de a ieşi de acolo mai curajoşi, mai puternici şi încrezători că putem face faţă vieţii. Îmi amintesc de acest lucru ( pe care l-am auzit des de la Peter Brook), de câte ori încep un nou spectacol”, mărturiseşte Andrei Şerban.

Ana Ularu, impresionanată în acest spectacol

Direcţia de scenă: Andrei Şerban

Decor: arh. Octavian Neculai. Costume: Lia Manţoc

Acompaniament muzical, compus şi interpretat de Raul Kusak

Din distribuţie:

Liliom Vlad Ivanov

Iulia Alexandra Fasola / Ana Ularu

Doamna Muskat, Comisarul Rodica Lazăr / Maria Obretin

Albert, Ştefan Kadar Cătălin Babliuc

Maria Ana Covalciuc / Silvana Negruţiu

Wolf Beifeld, Inspectorul, Linzmann Radu Iacoban

Mătuşa Fotografă, Dr. Reich Mirela Gorea

Luiza, Ascuţitorul de Cuţite, un Poliţist din Cer Adela Bengescu

Hozlinger, Poliţist pe pământ şi în cer,

Strungarul Şerban Gomoi

Nepoata Fotografei, Poliţist din Cer Andrada Corlat / Simona Pop

În lumea magică a circului, dragostea se îmbină cu violenţa, plânsul cu râsul

”La Car(o)usel, feeria multi-coloră începe din foaier, continuă printre rândurile de spectatori, explodează pe scenă. Tablou după tablou, în ritmul Şerban, Neculai desenează piesa, filmul, (cap)o(do)pera. Şi pentru ca vocile formidabilului trio central Fasolă – Ivanov – Obretin, lângă vocile excelentului trio secund Babliuc – Negruţiu – Iacoban, să urce până în adâncurile fiecăruia dintre spectatori, au fost inventate viu-muzicile lui Kusak, dansurile lui Rusu şi luminile (de sală, de avanscenă, de adâncuri; difuze ori focalizate) lui Darie & Şerban. Liliom moare.Liliom ajunge dincolo. Se aşază la coadă. Află ce e de făcut. Primeşte învoire să revină pe pământ. O zi. O dată. Pentru a îndrepta. Ce se mai poate îndreptă după o viaţă ratată.Şi Liliom ratează iar”, notează Mihai Brezeanu.

”Spectacolul e o metaforă frumoasa despre greşelile pe care le facem din ego şi pe care dacă avem noroc le putem repara peste timp, iar montarea (nu vreau să povestesc nimic din ce e, de fapt, în sala de spectacol) aşază spectatorul în lumea propriilor greşeli. Şi-o face într-o formă aparent amuzantă, pe cântec, ca într-un musical, utilinzând multe dintre mijloacele moderne ale spectacolului de orice fel”, comentează Cristina Bazavan.

Spectacolul poate fi vizionat în 22 februarie, ora 19:00, la Sala Liviu Ciulei.

”Marmură”

Marian Râlea şi Victor Rebengiuc în piesa laureatului cu Nobel pentru literatură, în regia lui Kordonsky

”Îmi doresc din tot sufletul ca acest text să fi fost o provocare pentru actori. Ambii sunt actori intelectuali, aceasta fiind singura cale de a aborda piesa. În timpul repetiţiilor am vorbit adesea despre filosofie, istorie, poezie, artă în general, pentru a înţelege modul în care funcţionează personajele: prin emoţie, dar şi prin idee. Am putut monta piesa aceasta, fiindcă ambii actori sunt intelectuali; ei au şi transmit puternic emoţia, dar au şi nişte minţi minunate, cu experienţă şi cunoştinţe despre istorie, ei înşişi fiind martori direcţi ai unor cataclisme istorice, martorii evenimentelor care au avut loc aici în ultimele decenii, evenimente care au schimbat faţa lumii. Piesa aceasta nu poate fi jucată de actori care n-au capacitatea de a aprecia poezia, arta. Cei doi trăiesc în ARTĂ. Viaţa însăşi e artă, de aceea ei pot vorbi şi simţi aceste teme, aceste subiecte care l-au frământat atât de mult pe Brodski…”, mărturisea Yury Kordonsky.

Doi mari actori trăiesc în Artă, cioplind în marmură, în idei

Regia poartă amprenta lui Yuri Kordonsky.

Decor şi costume Nina Brumuşilă. Lighting design Lucian Moga

Traducerea de Maşa Dinescu

În distribuţie:

Publius Victor Rebengiuc

Tullius Marian Râlea

Marian Râlea şi Victor Rebengiuc într-un spectaculos show al gândirii

”Yuryi Kordonskyi, Victor Rebengiuc, Marian Râlea şi Nina Brumuşilă îşi pun semnătura pe un spectacol excepţional. Care în nici un caz nu se adresează spectatorului superficial în căutare de teatru descreţitiv. Marmură e un spectacol de mare amplitudine artistică, intelectuală şi ideatică. Un spectacol filosofic. Şi poetic deopotrivă. Un spectacol de aleasă cultură teatrală. Fericit şi mândru Teatrul care îl are în repertoriu!”, scrie Mircea Morariu.

”Într-un peisaj teatral în care la tot pasul întâlneşti spectacole superficiale, în viziuni regizorale cu pretenţii inovatoare pe tot felul de texte clasice sau moderne, ce devin de fapt, experimente subculturale, “Marmură” este o bucurie pentru oricine. Victor Rebengiuc şi Marian Râlea, având din umbră îndrumarea inspirată a regizorului Yuri Kordonsky şi cadrul decorului Ninei Brumuşilă, ne pun în faţă la Teatrul “Bulandra” oglinda vieţii propusă de Joseph Brodsky cel care a scris şi eseul “Durere şi raţiune”, ce are ecou şi în această piesă. Ne provoacă să gândim mai atent la ce se întâmplă cu noi în lumea în care trăim. Spectacolul marchează un eveniment cultural pentru mişcarea noastră teatrală actual”, comentează criticul de teatru Ileana Lucaciu.

Spectacol programat în 23 februarie, ora 19:00, la Sala Toma Caragiu.

”Cutia Pandorei”

Marea Doamnă a scenei Mariana Mihuţ într-un recital de excepţie

Un spectacol tulburător, o comedie neagră plină de suspans, stări emoţionale extreme şi un final surprinzător.

O incursiune fascinantă în universul interior al unor personaje ce trec cu dezinvoltură de la candoare la cruzime, de la tandreţe la crimă.

Un spectacol despre iluzia fericirii, ce îi prilejuieşte Marianei Mihuţ un recital de excepţie.

Katalin Thuroczy este o cunoscută autoare maghiară. A scris peste 50 de piese de teatru, traduse în toată lumea. A scris scenarii de film şi televiziune şi a primit numeroase premii prestigioase în Ungaria şi în străinătate.

”M-au atras întotdeauna actorii pasionali, care se consumă intens pe scenă, la fiecare repetiţie. Actori care se dăruiesc cu voluptate, fără să se menajeze. Dar şi texte care să le prilejuiască unor astfel de actori cu posibilităţi nebănuite, roluri care să fie nu numai suprinzătoare, dar şi repere pentru un fel de a înţelege profund teatrul. Teatrul ca mod de a trăi intens.

O piesă despre iluzia fericirii, în regia lui Felix Alexa

Mariana Mihuţ este o astfel de actriţă, un artist complex, care te poate surprinde la fiecare repetiţie cu noi nuanţe, cu o privire, cu o explozie neaşteptată de energie sau alteori cu tristeţea cea mai adâncă, exprimată însă atât de subtil.

Pentru ea am ales să montez Cutia Pandorei, un text ce jonglează permanent cu nuanţe de umor negru şi multiple stări sufleteşti.

Alături de ea, un actor de forţă al tinerei generaţii, Şerban Pavlu, pe care mă bucur că, acum foarte mulţi ani, îl debutam la TNB, încă student, care mă surprinde şi acum cu talentul şi maturitatea sa.

Alături de aceşti actori minunaţi am explorat în timpul repetiţiilor zone paradoxale ale reacţiilor umane.

Cutia Pandorei este un spectacol al emoţiilor profunde şi al stărilor sufleteşti extreme. Un amestec de umor şi disperare. Un strigăt în neant… ”, afirma Felix Alexa.

Regia, ilustraţia muzicală şi lighting design: Felix Alexa

Scenografia: Andrada Chiriac

Cu: Mariana Mihuţ şi Şerban Pavlu

Spectacolul poate fi vizionat în 24 fenruarie, ora 19:00, la Sala Liviu Ciulei.

“UNU+UNU”, în premieră la Teatrul Naţional din Iaşi

Unu+Unu, un joc despre el şi Ea

Pe agenda evenimentelor stagiunii cu numărul 175, Teatrul Naţional Vasile Alecsandri din Iaşi adaugă cea de a şaptea premieră: UNU + UNU… de Lucian Dan Teodorovici.

“Râzi, plângi, te bucuri, te întristezi. Cineva se joacă de-a viaţa şi de-a moartea cu tine, iar tu râzi, plângi, te bucuri sau te întristezi atunci când ţi se spune s-o faci. Prin monitoare se revarsă emoţii pe care trebuie să le accesezi, căci ficţiunea şi realitatea se împletesc în tine, pentru tine, ca să ştii cum şi de ce să trăieşti. Nu te interesează? Atunci, îţi rămâne doar să râzi. Râsul e bun pentru sănătate, aşa ţi se spune. Râzi deci, râzi cât poţi, râzi unde poţi, râzi pentru orice şi pentru oricine. Râzi şi acum cu noi, pentru că-ţi oferim o comedie.

Se numeşte Unu + unu… Şi e o poveste despre sinuciderea care provoacă veselie. Sau despre altceva. E o poveste despre manipularea care se produce pe nesimţite. Sau despre altceva. E o poveste despre căsnicia în care unu şi cu unu nu fac doi. Sau despre altceva. E o poveste despre mine ori poate despre tine. Dar, cel mai important, e o poveste la care nu ai timp să te întristezi, pentru că vei râde. Sau poate că te vei şi întrista, cine ştie…”, afirmă autorul spectacolului.

Lucian Dan Teodorovici (n. 17 iunie 1975, Rădăuţi) s-a remarcat până în prezent ca scriitor şi scenarist de film şi televiziune. În 2013, a absolvit Facultatea de Teatru, specializarea Regie, din cadrul Universităţii “George Enescu” din Iaşi, Clasa Prof. Dr. Ovidiu Lazăr, cu spectacolul de licenţă Unchiul Vanea, montat la Casa de Cultură „Mihai Ursachi”, Copou, Iaşi. Spectacole realizate: Prăpădul, după textul lui Attila Bartis, Teatrul Naţional Vasile Alecsandri, Iaşi, 2013; Sînt o babă comunistă, adaptare după cartea omonimă a lui Dan Lungu, Ateneul Tătăraşi, Iaşi, 2014.

A colaborat cu proză, teatru şi articole la diverse publicatii din ţară şi străinătate. Este autor sau coautor al unor scenarii de film şi televiziune, printre care: Sînt o babă comunistă (în regia lui Stere Gulea), Lindenfeld (în regia lui Radu Gabrea) ş.a.

Unu+Unu, la Naţionalul ieşean

A publicat volumele: Cu puţin timp înaintea coborîrii extratereştrilor printre noi (roman, Editura OuTopos, 1999; Editura Polirom, 2005); Lumea văzută printr-o gaură de mărimea unei ţigări marijuana (povestiri, Editura Fundaţiei „Constantin Brâncuşi”, 2000); Circul nostru vă prezintă: (roman, Editura Polirom, 2002; 2007); Atunci i-am ars două palme (povestiri, Editura Polirom, 2004), Celelalte poveşti de dragoste (roman, Editura Polirom, 2009), Matei Brunul (roman, Editura Polirom, 2011), Unu + unu (+unu…), teatru, Editura Cartea Românească, 2014. Cărţile sale au apărut sau sunt în curs de apariţie în SUA, Anglia, Franţa, Germania, Spania, Italia, Ungaria, Bulgaria, Macedonia, Polonia, Ucraina, obţinând numeroase premii naţionale şi internaţionale.

Regia: Lucian Dan Teodorovici

Scenografia: Rodica Arghir. Muzică originală: Ana Teodora Popa

foto& video: Constantin Dimitriu

În distribuţie: Ada Lupu, Ionuţ Cornilă, Dumitru Năstruşnicu, Horia Veriveş, Doru Aftanasiu, Delu Lucaci, Radu Homiceanu.

Premiera va avea loc în 24 februarie, ora 19.30, la Uzina cu Teatru. Următoarea reprezentaţie va fi oferită publicului a doua zi.

„Antisocial” revine la Cluj

Scenă din ANTISOCIAL. Foto Bulboacă

Criza sistemului educaţional şi conflictul dintre generaţii au luat amploare în mediul online şi, odată cu spectacolul Antisocial, au câştigat un nou spaţiu de dezbatere: sala de teatru. Antisocial este inspirat dintr-un caz real, petrecut la Cluj-Napoca, în primăvara anului 2015. Spectacolul semnat de Bogdan Georgescu redă din triplă perspectivă – elevi, părinţi, profesori – debusolarea şi tensiunea din învăţământul românesc al ultimilor ani.

Spectacolul este produs de Teatrul Naţional Radu Stanca din Sibiu şi de Departamentul de Artă Teatrală al Universităţii „Lucian Blaga“ din Sibiu. Actorii din distribuţie, masteranzi ai departamentului sunt: Cristina Blaga, Paul Bondane, Anton Balint, Călin Mihail Roajdă, Alexandra şerban, Cristian Timbuş şi Maria Tomoiagă. Managerul proiectului este Luminiţa Puiuleţ, echipa fiind completată de asistentul de regie Vlad Bacalu şi de consultantul artistic Claudia Domnicar. Dezbaterile de după spectacol vor fi moderate de Constantin Chiriac, directorul general al Teatrului Naţional Radu Stanca.

Subiectul piesei Antisocial vă este, probabil, familiar. Într-un liceu din România anului 2015, elevii creează un grup secret pe o platformă de socializare. Ajutaţi de câţiva elevi, profesorii află, se infiltrează şi îi demască. Bogdan Georgescu, autorul spectacolului, a folosit acest punct de plecare pentru a construi o poveste complexă şi provocatoare, care îmbină biografiile reale ale actorilor cu teme actuale. Pentru a duce mai departe întrebările ridicate de spectacol, acesta este urmat de o dezbatere liberă cu publicul.

Anul trecut TNRS, ULBS şi BRD prin Platforma culturală BRD Scena9, au realizat un turneu naţional, Manifest pentru Dialog, în 21 de oraşe ale ţării, în perioada noiembrie – decembrie 2015: Constanţa, Tulcea, Brăila, Galaţi, Iaşi, Botoşani, Suceava, Deva, Bistriţa, Târgu Mureş, Alba Iulia, Ploieşti, Piteşti, Râmnicu Vâlcea, Craiova, Timişoara, Oradea, Baia Mare, Cluj-Napoca, Sibiu, Bucureşti şi au adunat în sălile de spectacole peste 3.500 de părinţi, profesori şi elevi.

Mai mult, pagina de Facebook a turneului s-a transformat într-un forum deschis pentru toţi cei care au ceva de spus despre problemele ridicate de spectacol.

„Aducem laolaltă, în sala de spectacol, atât elevii şi profesorii, cât şi părinţii, astfel încât, împreună, să identificăm tarele care ne sabotează în acest moment căile de dezvoltare pentru copii, căile de exprimare pentru profesori, căile de rezolvare a problemelor pentru părinţi. Doar împreună putem ajunge la un dialog care, în primul rând, să nască întrebări, şi abia apoi, să aducă posibile soluţii. Nu întâmplător s-a referit domnul Preşedinte Klaus Iohannis în faţa Guvernului, în faţa Parlamentului, la nevoia uriaşă de a porni o dezbatere reală la nivel naţional despre ceea ce înseamnă educaţia. Noi am prefigurat acest fapt şi am abordat subiectul prin mijloace artistice. Sunt convins că iniţiativa noastră va lansa noi provocări care vor arăta calea normală de dezvoltare a tinerilor în această societate!”, declara Constantin Chiriac la debutul turneului.

„Avem o şansă importantă, în acest moment, să punem în discuţie educaţia bazată pe autoritate, în care tinerii sunt trataţi cu condescendenţă. Vrem să dovedim că teatrul poate crea un spaţiu în care toată lumea învaţă de la toată lumea, un spaţiu de dezbateri în care toată lumea are drepturi egale: părinţi, elevi sau profesori“, explică autorul spectacolului.

Bogdan Georgescu dezvoltă, prin proiectele sale din ultimii zece ani, o metodă proprie de teatru, pe care o numeşte Artă Activă. A participat ca artist sau trainer la numeroase festivaluri internaţionale, conferinţe şi workshop-uri în Statele Unite ale Americii, Serbia, Moldova, Slovenia, Germania, Cehia, Franţa, Spania, Marea Britanie şi România. Se defineşte ca artist şi observaţionist.

Printre premiile obţinute de Bogdan Georgescu se numără: Premiul Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru, secţia română (2010), Premiul Ambasadei Irlandeipentru cel mai bun dramaturg (2011), Cel mai bun spectacol la Festivalul European al Spectacolului de Teatru, Timişoara (2012) sau premiul Cel Mai Bun Tânăr Artist la Kontakt Festival, Torun, Polonia (2012).

Prin Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu şi programul său de voluntariat, Teatrul Naţional Radu Stanca Sibiu, Departamentul de Artă Teatrală al Universităţii „Lucian Blaga“ din Sibiu şi şcoala Doctorală în Artele Spectacolului din cadrul aceleiaşi universităţi se profilează ca un centru vibrant al teatrului tânăr, un spaţiul deopotrivă al excelenţei şi al experimentului în artele spectacolului. Sub îndrumarea reputatului manager cultural şi actor Constantin Chiriac, oraşul a atras în ultimii ani nume importante din artele spectacolului din întreaga lume, teatrul devenind un element definitoriu pentru brandul cultural al oraşului.

Platforma culturală BRD Scena9 îşi propune să fie acel loc în care tinerii artişti visează, explorează, se exprimă, învaţă, creează, produc valoare. Platforma s-a confirmat a fi un spaţiu al dialogului în care coexistă proiecte strălucitoare cu proiecte ce creează punţi între educaţie şi cultură, cum sunt Ideo Ideis şi Manifest pentru Dialog. BRD Scena9 îşi propune să reunească toate aceste idei sub forma unui HotSpot cultural cu inputuri din artele spectacolului, poezie, emoţie, precum şi din tehnologie.

Sunteţi invitaţi să participaţi la reprezentaţia spectacolului Antisocial din 22 februarie, pentru a discuta faţă în faţă, alături de nume importante din domeniul educaţiei şi culturii, despre aceste subiecte prea mult evitate. Fără încrâncenare, fără furie, fără vorbe mari. Reprezentaţiile vor avea loc luni, 22 februarie 2016, de la ora 18:00 şi de la ora 20:00, la Sala de Spectacole Radio Cluj – str. Donath, nr. 160.

“Ultimul tren”, în premieră

Clan’Destin şi Teatrul de Artă Bucureşti vă invită la Premiera Oficială a spectacolului Ultimul tren, o adaptare scenică după Dino Buzzati, Aldo Nicolaj, Daniil Harms şi Tom Stopard.

Patru caractere şi patru destine.

Patru oameni aflaţi la răspântia vieţii lor, aşteaptă cu înfrigurare trenul salvator.

Un spectacol despre vindecare şi despre căutarea fericirii.

O poveste amăruie despre comedia tragică numită viaţă.

Adaptarea textelor: creaţie colectivă

Regia, scenografia, ilustraţia muzicală: Teodora Câmpineanu.

Distribuţia: Cristina Drăghici, Răzvan Ilie, Andrei Bratu şi Ionuţ Niculae.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.