Invitaţie la lectură: poveşti despre politică şi istorie, despre iertare şi puterea vindecătoare a dragostei

“Dincolo de iarnă”

Isabel Allende construiește în Dincolo de iarnă, cel mai nou roman pe care l-a publicat, o poveste despre solidaritate, iertare și puterea vindecătoare a dragostei, abordând cu mult curaj teme de acută actualitate pentru societatea americană, precum violența, imigrația sau migrația economică și efectele ei asupra copiilor. Mottoul ales de îndrăgita scriitoare pentru această carte este un celebru citat din Albert Camus: „În toiul iernii, aflam în sfârșit că port în mine o vară de neînvins“.

În timpul unui viscol care paralizează orașul New York, personajele acestui roman se luptă, fiecare în felul său, cu iarna: o jurnalistă chiliană plină de viața, o tânără guatemaleză aflată ilegal în SUA și un profesor universitar circumspect. Toți trei, uniți într-o aventură dramatică, își vor descoperi forța interioară și vara de neînvins pe care o poartă în suflet.

În Brooklynul înzăpezit, o tamponare ușoară în trafic declanșează o vibrantă poveste de iubire târzie. Richard Bowmaster, un profesor universitar ipohondru și solitar, lovește mașina condusă de o guatemaleză, Evelyn Ortega, care trăiește și lucrează ilegal în casa unui afacerist dubios. Ceea ce la început pare un accident minor ia o turnură neașteptată când tânăra, în mod evident terorizată, sună la ușa lui Richard. Speriat, acesta cere ajutorul Lucíei Maraz, proaspăta lui chiriașa și colegă, o chiliană greu încercată de viață, dar voluntară și optimistă. În jurul acestor trei personaje se construiește un roman bogat, palpitant și de mare intensitate emoțională, în care sunt prezente, ca în multe dintre cărțile lui Isabel Allende, elementul magic și încrederea într-o forță capabilă să ajute la restabilirea ordinii și a justiției naturale.

„În acest roman minunat de mistere, aventură și dragoste, Allende pendulează între trecut și prezent, între Brooklyn și Guatemala, Chile și Brazilia. Veți scotoci după iubire și răspunsuri – dar adevărata recompensă a cărții este mesajul mereu actual despre semnificația cuvântului «acasă»”, se poate citi în revista People.

„Impregnat de lirismul caracteristic lui Isabel Allende și ingenios construit, romanul de față pune în discuție într-un mod magistral ce înseamnă a respecta, a ocroti și a iubi”. (Publishers Weekly)

Isabel Allende, nepoata fostului președinte chilian Salvador Allende, s-a născut pe 2 august 1942 la Lima, în Peru. Își petrece copilăria în Chile, iar în timpul dictaturii lui Pinochet se refugiază în Venezuela, unde rămâne timp de 15 ani și lucrează ca ziaristă. În 1982, primul ei roman, Casa spiritelor, are un succes fulminant și devine imediat bestseller internațional. În 1984 publică Despre dragoste și umbră, apoi Eva Luna (1987), Povestirile Evei Luna (1989) și Planul infinit (1991).

În 1992, fiica scriitoarei, bolnavă de porfirie, moare. Următoarea ei carte, Paula (1994), îi este dedicată. De mult succes se bucură volumul Afrodita (1997), romanele Fiica norocului (1999) și Portret în sepia (2000), volumul de memorii Țara mea inventată (2003) și romanul Zorro (2005). În 2006 îi apare romanul Inés a sufletului meu, în 2007, volumul autobiografic Suma zilelor, în 2009, romanul Insula de sub mare, în 2011, Caietul Mayei, iar în 2012, volumul Dragoste. În 2014 vede lumina tiparului thrillerul Jocul RIPPER, în 2015, romanul Amantul japonez și, în 2017, Dincolo de iarnă.

În 1994, statul francez i-a acordat titlul de Chevalière de l’Ordre des Arts et des Lettres, în 2004 a fost primită în American Academy of Arts and Letters, iar în 2014 i s-a decernat Presidential Medal of Freedom.

Violul şi bătaia, armele de război ale Statului Islamic: „Eu voi fi ultima”

„Povestea curajoasă a Nadiei Murad este o lectură esenţială care dă fiori. Oricine vrea să înţeleagă aşa-zisul Stat Islamic ar trebui să citească Eu voi fi ultima”, consideră The Economist.

Nadia Murad s-a născut şi a crescut în Kocho, un sat de fermieri şi păstori yazidiţi din nordul Irakului. Pe 15 august 2014, când Nadia avea doar 21 de ani, viaţa tihnită din satul natal a luat sfârşit odată ce acesta a fost ocupat de ISIS. Bărbaţii care au refuzat să se convertească la islam au fost executaţi, trupurile lor fiind aruncate în gropi comune, iar Nadia, alături de celelalte tinere, a fost dusă la Mosul şi vândută ca sclavă. A fost ţinută în captivitate, bătută şi violată în repetate rânduri, până când, ca printr-o minune, a reuşit să evadeze, găsind adăpost în casa unei familii de musulmani sunniţi.

Eu voi fi ultima, de Nadia Murad şi Jenna Krajeski, este un apel la acţiune împotriva brutalităţii Statului Islamic, povestea celui care îşi doreşte să supravieţuiască şi o scrisoare de dragoste către o ţară pierdută, o comunitate fragilă şi o familie destrămată de război.

„De când o cunosc, Nadia nu doar că s-a făcut auzită, ci a devenit glasul fiecărui yazidit căzut victimă genocidului, al fiecărei femei abuzate, al fiecărui refugiat abandonat. Cei care au crezut că prin cruzimea lor o pot reduce la tăcere s-au înşelat. Spiritul Nadiei Murad nu este frânt, iar vocea ei nu va fi înăbuşită. Dimpotrivă, în paginile de faţă glasul ei este mai puternic ca oricînd”, scrie Amal Clooney

„Murad ne face să întrevedem atrocităţile care i-au distrus familia şi aproape au exterminat fragila ei comunitate. Memoriile ei curajoase sunt un pas important către tragerea la răspundere a celor care au comis aceste crime oribile”, apreciază The Washington Post

„Aceste memorii tulburătoare relatează experienţele prin care a trecut Nadia Murad şi ridică întrebări privind complicitatea martorilor care au acceptat tacit suferinţele celorlalţi”, afirmă The New Yorker

„Un volum devastator, dar care inspiră şi îndeamnă urgent la acţiune”, titrează Kirkus Reviews

Nadia Murad (n. 1993) este activistă pentru drepturile omului. A primit Václav Havel Human Rights Prize şi Sakharov Prize şi este primul Ambasador ONU al Bunăvoinţei pentru demnitatea supravieţuitorilor traficului de fiinţe umane. În 2016 a fost nominalizată la Premiul Nobel pentru Pace. Împreună cu Yazda, o organizaţie pentru drepturile yazidiţilor, depune în prezent toate eforturile pentru a aduce Statul Islamic în faţa Curţii Penale Internaţionale sub acuzaţia de genocid şi crime împotriva umanităţii.

Jenna Krajeski este jurnalistă, corespondentă din Istanbul. În 2010 şi 2011 a locuit la Cairo, unde a fost editor şi reporter pentru versiunea în engleză a ziarului egiptean Al-Masry Al-Youm (apoi Egypt Independent). În ultimii ani şi-a îndreptat atenţia către minorităţile kurde din Turcia şi Irak. A scris articole pentru The New Yorker, Slate, The Atlantic, The Nation, The New Republic.

Amal Clooney practică avocatura la Londra şi este specializată în drept internaţional şi în drepturile omului. De asemenea, este lector asociat la Columbia Law School. Este consilierul legal al Nadiei Murad şi al altor femei yazidite care au fost înrobite sexual de ISIS în Irak şi Siria şi lucrează pentru a se asigura că responsabilii pentru crimele comise de ISIS sunt aduşi în faţa tribunalelor naţionale şi internaţionale.

“Trilogia Ai Suru”

O româncă a cucerit minţile şi inimile cititorilor din întreaga lume cu sinceritatea scrierilor ei. Până la vârsta de 44 de ani, Ioana Lee a publicat trei cărţi, Ai Suru – A iubi, Coşmarul american şi Ai Suru – A iubi 2, care au ca temă centrală multiculturalismul, un subiect lesne de abordat, din foarte multe perspective, de românca îndrăgostită de oameni, de lume şi mai ales de culturile pe care le-a trăit, nu doar le-a studiat. Marea dragoste a scriitoarei este cultura japoneză, pe care a cunoscut-o atât prin studiile lingvistice şi culturale, urmate de activitatea didactică şi universitară, cât şi prin mariajul cu un aristocrat japonez. Acum, este stabilită în Washington, D.C., unde se dedică, printre altele, unui spaţiu definit, din toate punctele de vedere, de multiculturalism.

Atunci când Ioana, studentă la Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine în Bucureşti, îl întâlneşte pentru prima dată pe Ken, nu cunoaşte prea multe despre el. Nu ştie, spre exemplu, că el aparţine unei familii distinse din aristocraţia japoneză. Mai mult, nu ştie cât de multe complicaţii va cauza viitoarea lor relaţie. Ştie numai că îl iubeşte şi asta îi e suficient. Viaţa lor capătă o aură de poveste, dar, odată cu mutarea în Japonia, Ioana începe să resimtă presiunea vieţii aristocratice. Străină într-o ţară nouă şi ciudată, ea încearcă să înţeleagă cultura japoneză. Oare viitorul Ioanei se găseşte în Japonia, alături de soţul ei, sau înapoi în România, împreună cu familia? Ai Suru este o poveste adevărată, delicată şi sensibilă despre dragoste, familie, şoc cultural şi acceptare.

Coşmarul American continuă aventurile Ioanei, acum prospăt divorţată şi locuind la Bucureşti, unde îşi dezvoltă o carieră înfloritoare în televiziune. Dar dragostea îi bate din nou la uşă în persoana lui Edward Jones, de care se îndrăgosteşte iremediabil şi pe care îl urmează în Statele Unite. Viaţa de cuplu îi prieşte Ioanei, deşi birocaţia americană întârzie să îi acorde permisul de muncă şi cetăţenia. În ţara tuturor posibilitaţilor, Ioana preia, din nou, frâiele propriului destin şi îşi recapătă dreptul de a porni în căutarea fericirii.

Ultimul roman din trilogia Ioanei Lee, Ai Suru – A iubi 2, are ca temă principală reconcilierea cu trecutul. Având ocazia de a se reîntâlni cu Ken, fostul soţ, după mulţi ani, Ioana îmbrăţişează oportunitatea de a face pace cu trecutul şi de a-şi vindeca rănile. Este o întâlnire care ne aminteşte că în spatele fiecărei experienţe dificile există un moment în care putem alege să învăţăm şi să creştem. O poveste adevărată, în oglindă, despre trecut şi viitor şi despre cum trecerea timpului ne schimbă perspectiva asupra vieţii şi a iubirii.

“Casa Golden”

În agitatul şi aglomeratul New York există un spaţiu liniştit şi plin de farmec unde tânărul Rene, regizor aspirant, duce o viaţă plăcută şi liniştită. Asta până în ziua când în cartier se mută o familie ciudată, alcătuită din patru bărbaţi – un tată vârstnic şi cei trei fii ai săi – ce folosesc nume romane ca să-şi ascundă originile şi trecutul. Cei patru Golden, Nero şi fiii săi, stârnesc interesul viitorului cineast, căci aceasta familie exorbitant de bogată ascunde taine uluitoare: legături vechi cu lumea interlopă din India, dezechilibre psihice, dezorientări sexuale. În scenă intră şi o rusoaică superbă, o vânătoare de avere ce-l cucereşte pe bătrânul Nero Golden, manipulându-i pe toţi cei din jur, inclusiv pe naratorul Rene. Casa Golden, de Salman Rushdie, este un tur de forţă narativ, un roman cosmopolit, un roman al globalizării în decor newyorkez, un roman despre identitate şi destin.

“De la împăratul Nero la Obama, prin Nasul… Acest veteran al romanului combină istoria şi miturile Antichităţii cu afacerile murdare, cultura populară şi tehnicile cinematografice pentru a crea o istorie de moravuri a zilelor noastre”, scrie The Guardian

“Din când în când ai ocazia să dai peste o carte care te captivează, îţi spune o poveste plină de farmec şi te face să te minunezi cum a născocit autorul aşa ceva. Casa Golden este o astfel de carte… Abordează o serie întreaga de adevăruri universale şi, în acelaşi timp, se dovedeşte absolut originală”, afirmă şi The Associated Press

“Acuzaţia”

Plasate în Coreea de Nord a sfârşitului de secol XX, în perioada conducerii lui Kim Il-sung şi Kim Jong-il, cele şapte proze cuprinse în Acuzaţia, de Bandi, spun povestea unor oameni ce trăiesc sub un straniu şi îngrozitor regim dictatorial. Personajele acestor povestiri provin din medii sociale foarte diferite: o mamă care trăieşte printre privilegiaţii din capitala Pyongyang, dar al cărei fiu are o conduită nepotrivită faţă de Partid în perioada desfăşurării ceremoniilor de Ziua Naţională, un erou de război al comunismului incipient ale cărui iluzii sunt spulberate când Partidul îi ia ce are mai drag sau un miner care nu primeşte permisul de călătorie ca să-şi poată vedea mama aflată pe patul de moarte… Indiferent de emoţiile şi trăirile personajelor, e ceva ce atrage atenţia în atmosfera fiecărei povestiri: teroarea, frica ineluctabilă ca parte a existenţei.

“În fiecare proză, muncitorii nord-coreeni, oameni nevinovaţi a căror viaţă se reduce la a face ce li se spune, încalcă întâmplător regulile statului şi-şi pierd ultimele iluzii politice. Apoi fie sunt arestaţi, fie evadează, mor sau îşi pierd minţile, însă punctul culminant al fiecărei proze e momentul acela de revelaţie când realizează că, în ciuda a tot ce li s-a spus, statul este nociv. E ca şi cum ai trăi în grădina răului, cum spune unul dintre personaje: cei ce trăiesc acolo sunt conduşi de un demon şi izolaţi de restul lumii prin ziduri înalte”, analizează The Guardian

“Scrisă cu sensibilitate şi talent, Acuzaţia e o descriere însufleţită a unui stat condus de partidul unic, un testament plin de speranţă pentru umanitatea şi viaţa interioară intensă ce continuă să existe chiar şi în condiţii atât de inhumane”, afirmă şi The New York Times

“O antologie remarcabilă. Puterea acestor povestiri vine din vocea apăsată, aproape fără urmă de înflorituri, ce istoriseşte viaţa de zi cu zi sub capriciile unui regim care urmăreşte orice mişcare, a celui mai neînsemnat om. O carte curajoasă care aminteşte că nu toate distopiile sunt o fantezie”, apreciază The Wall Street Journal

“Miezul nopţii la Pera Palace. Naşterea Istanbulului modern”

„Superbă — mustind de detalii savuroase şi autentică forţă narativă. Charles King relatează istoria Orientului Apropiat în secolul XX, văzuta prin prisma unui oraş magnific. O opera clasică, în nuanţe de sepia!”, exclamă Robert D. Kaplan

„Această istorie socială a unuia dintre cele mai fascinante oraşe ale lumii este pe cât de edificatoare, pe atât de antrenantă. Personaje diverse, de la Troţki la Hemingway, de la un muzician armean orb la un viitor papă, contribuie la povestea transformării unui oraş dintr-un liman pentru sumedenii de refugiaţi într-o metropolă vibrantă. Miezul nopţii la Pera Palace este o adevărată delectare”, scrie Stephen Kinzer

„În această memorabil decantată carte de istorie, Charles King ne povesteşte ce anume reprezenta Pera Palace – hotelul plin de ornamentaţii bogate, atins de patina timpului, aflat în mijlocul unui turbion de intrigi, violenţă, sex şi spionaj, totul proiectat pe fundalul crepuscular al splendorii otomane. Am îndrăgit această carte”, măruriseşte Simon Winchester

„Scrisă cu competenţă şi extraordinar de antrenantă. Puţine locuri erau atât de pline de culoare ca Istanbulul în perioada interbelică, iar profesorul King reuşeşte să surprindă toată această vitalitate haotică şi contradicţiile unui oraş – şi ale unei culturi – pe cale de a se reinventa”, consideră Joseph Kanon

Când Imperiul Otoman s-a prăbuşit, atât de mulţi spioni forfoteau în holul legendarului hotel din Istanbul – elegantul Pera Palace –, încât managerul a pus un anunţ prin care le cerea politicos acestor „vizitatori” să lase locurile libere pentru oaspeţii plătitori ai hotelului. În vreme ce un imperiu multietnic se transformă într-o naţiune „turcă”, Istanbulul interbelic improviza: ruşi albi refugiaţi îşi vindeau bijuteriile de familie pe caldarâm, un impresar afro-american deschidea un club de jazz, un profesor universitar din Boston aducea la iveală comorile de multă vreme ascunse ale Hagiei Sophia şi o Miss Turcia devenea prima regină a frumuseţii de confesiune musulmană. Iar la miezul noptii, pe 31 decembrie 1925, cetăţenii nou-proclamatei Republici Turce sărbătoreau Noul An după noul calendar şi noua oră unificate pentru întâia dată pe întreg teritoriul naţiunii. Pera Palace, vreme îndelungată un simbol al progresului, avea să rămână un loc-reper. În timp ce Kemal Ataturk întemeia o nouă naţiune, feminista musulmană Halide Edip lupta pentru drepturile femeilor, Leon Troţki se ascundea pe o insulă din Marea Marmara de asasinii bolşevici, iar viitorul papa Ioan al XXIII-lea îi sprijinea în secret pe activiştii evrei să scoată pe ascuns mii de oameni din Europa ocupată de nazişti.

Pera Palace a reuşit să supravieţuiască până şi după ce bombele plasate în bagajele unor diplomaţi britanici de către serviciile secrete bulgare au explodat în holul hotelului. În acest tablou caleidoscopic, autorul cărţii, Charles King, recreează o epocă în care un hotel celebru şi un oraş străvechi au devenit punctul de intersecţie al arterelor şi intereselor globale – un moment memorabil din istoria Europei şi a Orientului Mijlociu.

Charles King este profesor de afaceri internaţionale şi ştiinţele guvernării la Universitatea Georgetown şi autorul a şase cărţi, printre care se numără Odessa: Genius and Death in a City of Dreams, The Ghost of Freedom: A History of the Caucasus şi The Black Sea: A History.

“Cei învinşi”

De ce nu s-a putut încheia Primul Război Mondial, 1917-1923

”Ambele tabere, şi de învingători şi de învişi, au fost distruse. Toţi împăraţii sau succesorii lor au fost măcelăriţi sau detronaţi… Cu toţii au fot învinşi. Pe toţi i-au lovit nenorocirile. Nu s-a câştigat nimic… Supravieţuitorii, veteranii nenumăratelor zile de luptă, s-au întors, fie purtând laurii victoriei, fie aducând veştile dezastrului, la casele lor deja înghiţite de catastrofă”, scria Winston Churchill.

„Acest război nu este finalul, ci începutul violenţei. Este forja în care lumea va fi modelată în noi graniţe şi noi comunităţi. Noi tipare doresc să fie umplute cu sânge, iar puterea va fi exercitată cu un pumn de fier”, conclude Ernst Junger

Subiectul acestei cărţi este tranziţia violentă a Europei de la un război mondial la o “pace” turbulentă.

În acest bestseller în 19 ţări, pentru aliaţii occidentali, 11 noiembrie 1918 a fost mereu o dată solemnă – finalul luptelor care au distrus o generaţie, dar şi o răzbunare a unui sacrificiu teribil, venită odată cu prăbuşirea inamicilor lor principali: Imperiul German, Austro-Ungaria şi Imperiul Otoman. Dar, pentru mare parte din restul Europei, această zi nu a avut nici o însemnătate. O serie continuă, de coşmar, de conflicte înghiţind ţară după ţară.

În această carte extrem de originală, Robert Gerwarth ne cere să ne gândim din nou la adevărata moştenire a Primului Război Mondial. În general, nu luptele de pe frontul de vest s-au dovedit a fi atât de dăunătoare pentru viitorul Europei, cât urmările lor devastatoare, ţările din ambele tabere ale conflictului fiind distruse suplimentar de revoluţii, pogromuri, expulzări în masă şi de alte confruntări militare. Dacă războiul însuşi fusese, în majoritatea locurilor, doar o luptă între soldaţii sprijiniţi de stat, aceste noi conflicte au fost, în principal, despre civili şi forţe paramilitare, milioane de oameni murind în Europa Centrală, de Est şi de Sud-Est, înainte ca URSS-ul şi mai multe state mici, nou formate, să apară pe hartă. Peste tot oamenii se hrăneau cu răzbunare, vieţile lor erau afectate de un simţ criminal al dreptăţii, căutând să plătească poliţe duşmanilor reali sau imaginari. Peste numai un deceniu, apariţia celui de-al Treilea Reich şi a altor state totalitare le-a oferit ocazia pe care o căutau de atâta vreme.

Robert Gerwarth este profesor de istorie modernă la University College din Dublin şi director al Centrului pentru Studii de Război de la aceeaşi universitate. Este autorul cărţii The Bismarck Myth şi al unei biografii a lui Reinhard Heydrich. A studiat şi a predat în Statele Unite, Marea Britanie, Germania şi Franţa.

“Amintiri. Viața mea înainte și după perestroika”

„O privire fascinantă în culisele puterii de la Kremlin”, titrează Der Spiegel

„Indiferent de ceea ce ar putea spune acum despre perestroika oponenții și criticii ei, a fost o perioadă uimitoare… Am deschis un drum pe care se putea merge mai departe. Am făcut ceea ce trebuia făcut: am dat oamenilor libertate, transparență, pluralism politic, democrație. I-am făcut liberi!”, consideră Mihail Gorbaciov, autorul volumului

În primăvara lui 1985, Mihail Gorbaciov, abia ales secretar general al Partidului Comunist al URSS, începea un proces de reformare a întregului sistem economic și politic sovietic. Ceea ce avea să devină cunoscut drept perestroika („reconstrucție“) a durat doar șase ani, până în decembrie 1991, când Gorbaciov și-a dat demisia din funcția de președinte al URSS.

Cu toate acestea, efectele politicii lui au fost incredibile, provocând nu doar dezmembrarea URSS și prăbușirea regimului comunist în toată Europa de Est, ci și căderea Cortinei de Fier și reunificarea Germaniei. Nu este de mirare că, în Rusia, Gorbaciov este considerat de majoritatea populației drept principalul vinovat de disoluția URSS-ului și de pierderea statutului de superputere. Le-a dat rușilor libertate, dar erau ei pregătiți să o primească?

Occidentul, pe de altă parte, i-a apreciat meritele indiscutabile pe plan extern – reducerea tensiunilor Războiului Rece, diminuarea arsenalului nuclear, inițierea retragerii trupelor sovietice din Afghanistan, neintervenția în afacerile interne ale țărilor din fostul bloc estic. În 1990, pentru toate aceste merite i s-a acordat Premiul Nobel pentru Pace.

Volumul de față este mărturia sinceră a unui om care a schimbat istoria secolului în care a trăit. Mai mult decât personajul politic aflat în vârful piramidei puterii, îl veți cunoaște pe omul Mihail Gorbaciov, cu speranțele tinereții, realismul maturității, dezamăgirile bătrâneții și tristețea pierderii iubitei sale soții, Raisa, în septembrie 1999.

La aproape 84 de ani, Mihail Sergheevici Gorbaciov rămâne unul dintre cei mai influenți (și controversați) oameni ai secolului XX.

“Cartea înţelepciunii lui Solomon”, Editura Herald

Cartea Înţelepciunii lui Solomon a fost scrisă în secolul I î.Hr., în limba greacă, şi s-a bucurat mult timp de reputaţia de a fi cea mai interesantă carte din corpusul apocrif, ocupând un loc special printre cele şapte cărţi sapienţiale din Septuaginta.

Opera se împarte în trei secţiuni: prima secţiune a fost numită pe bună dreptate „cartea eshatologiei”; aceasta înfăţişază printr‑un viu contrast diversele destine care îi aşteaptă pe cei drepţi şi pe nelegiuiţii care îi prigonesc. A doua secţiune este compusă dintr‑un panegiric al Înţelepciunii, care dă şi numele cărţii. Atracţiile oferite de Înţelepciune ca Fiinţă cerească îşi găsesc expresia într‑un limbaj ales şi elocvent.

În cea de-a treia secţiune întâlnim o retrospectivă istorică a Israelului în Egipt şi în pustie, întreruptă de o disertaţie despre originea idolatriei şi despre relele aduse de aceasta.

Cartea Întelepciunii s-a bucurat mult timp de reputaţia de a fi cea mai atractivă şi mai interesantă carte din corpusul apocrif. Atât gândirea, cât şi expresia se situează la un nivel înalt; cugetarea este a unui scriitor pătruns de un puternic spirit religios, unul care a simţit apăsarea şi tulburarea vieţii şi a suferinţei şi care totuşi a rezistat ispitei de a abandona – aşa cum au făcut mulţi dintre coreligionarii săi – credinţa sa ancestrală într-un Dumnezeu al dreptăţii. Limbajul este viguros şi construcţia simplă; impresia că autorul era foarte familiar cu literatura şi filozofia Greciei este cu atât mai puternică cu cât cartea este studiată mai mult, şi acesta nu e lipsit de curajul de a revizui unele dintre credinţele tradiţionale ale religiei sale. Teologia Cărţii Înţelepciunii este alexandrină, o combinaţie între religia ebraică şi filozofia greacă.

Întâlnire cu etologii Frans de Waal și Carmen Strungaru: ce aflăm despre empatie și moralitate studiind alte primate

Duminică, 11 februarie, la ora 17, în Librăria Humanitas de la Cișmigiu, unul dintre cei mai importanți cercetători din lume în domeniul primatologiei, Frans de Waal, va intra în dialog via Skype cu etologul Carmen Strungaru (Facultatea de Biologie, Universitatea din București) și cu profesorul de biologie Anca Bontaș. Care este izvorul moralității și ce transformări a suferit aceasta pe parcursul evoluției? Este simțul moral apanajul omului sau e prezent şi la speciile de maimuțe cu care ne înrudim?

Întâlnirea face pare din seria de evenimentele dedicate „Zilelor Evoluției“, găzduite de Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa“ și de Librăria Humanitas de la Cișmigiu și organizate de Asociația Secular-Umanistă din România.

Frans de Waal este profesor la Departamentul de Psihologie al Emory University şi conduce Centrul Living Links din cadrul Centrului Naţional Yerkes pentru Studierea Primatelor (Atlanta, SUA). Este membru al U.S. National Academy of Sciences şi al Royal Dutch Academy of Sciences. În 2007 a fost inclus de revista Time în lista celor 100 cei mai influenţi oameni ai momentului, iar în 2011 Discover l-a numit printre cei mai importanţi 47 oameni de ştiinţă din toate timpurile. Cartea Bonobo și ateul. În căutarea umanismului printre primate a fost publicată recent în colecția de știință a Editurii Humanitas.

Instinctele noastre au fost văzute, de-a lungul timpului, ca fiind asemănătoare cu cele ale cimpanzeilor. În ultimii patruzeci de ani însă, etologii au reușit să studieze comportamentul maimuțelor bonobo. Văzuți din noua perspectivă, oamenii sunt niște primate bipolare. Suntem o specie condusă de concurențialitate și agresivitate care trebuie să fie ținute în frâu, cum sugerează behaviorismul criticat de Frans de Waal, sau una care își poate construi moralitatea prin empatie, reciprocitate și cooperare?

Cea mai apropiată rudă a oamenilor dintre primate, bonobo, înclină balanța spre a doua variantă. Agresivitatea este mult mai redusă în grupurile matriarhale în care sunt organizate maimuțele bonobo, decât în cele ale cimpanzeilor, conduse de masculii alpha. Libidoul lor iese din tiparele reproducerii, sexualitatea fiind un element important în rezolvarea conflictelor sau în întărirea relațiilor din interiorul grupului sau între grupuri care intră în contact.

În Bonobo și ateul, Frans de Waal folosește cunoștințele dobândite în zeci de ani de cercetare a primatelor în general, și a speciei bonobo în particular, pentru a aprofunda cu ochiul fin al eseistului cultural, versat în istoria artei și în filozofie, probleme fundamentale ale naturii umane. Pentru a ne înţelege mai bine condiţia, autorul ne propune să renunțăm la perspectiva antropocentristă și să privim nepărtinitor la primatele atât de apropiate nouă și la ce ne pot spune ele despre empatie, emoții, etică și religie.

„În încercarea de a prezenta cât mai limpede evoluția empatiei umane, de Waal îmbină, cu mare finețe, cercetarea biologică de cea mai înaltă calitate cu observații filozofice pline de îndrăzneală și originalitate”, consideră Nature

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.