Invitaţie la teatru

Teatrul “Radu Stanca” din Sibiu soseşte la Bucureşti, aducând, în cadrul Festivalului “Viaţa e frumoasă!”, două montări.

“Mozart Steps”

Astăzi, la ora 19.00, la Opera Naţională Bucureşti puteţi viziona spectacolul corgrafic pus în scenă de Gigi Căciuleanu.

Mozart, pentru că “Opera lui Mozart, Mozart-europeanul prin excelenţă, reprezintă şi ea un alambic de culturi atât prin geniul cât şi prin orizontul creaţiilor pe care acesta ni le-a lăsat. Operele sale au fost scrise tot aşa de bine în italiană ca şi în germană. Pe lângă faptul că au fost traduse în mai toate limbile pământului şi reprezentate mai pe toate scenele lumii.

În plus, muzica spectacolului «Mozart Steps» reprezintă o lărgire şi mai mare a orizontului muzical, fiind o reinterpretare actuală a lumii mozartiene de către doi mari artişti de azi: Hugues Curzon şi Ahmed al Maghreby. Care au ideat o paralelă între muzica doctă a occidentalului Mozart şi muzica orientală, etnică a unui etern Egipt. Banda sonoră fiind un montaj pe care l-am conceput pornind de la două compact-discuri: «Mozart l’Egyptien» (Mozart egipteanul)”, explică Gigi Căciuleanu.

“Şi Steps deoarece pasul este elementul de dinamică spaţială care ne este comun nouă tuturora. Prima verigă atât a unui dans, cât şi a unei simple plimbări. Oriunde pe pământ, pe lună sau, poate în curând, şi pe o altă planetă sau stea a universului”.

În distribuţie: Veronica Arizancu, Florin Coşuleţ, Ali Deac, Diana Fufezan, Raluca Iani, Adrian Matioc, Adrian Neacşu, Cătălin Pătru, Daniel Plier, Iulia Maria Popa, Vlad Robaş, Marius Turdeanu, Ema Veţean, Liviu Vlad, Anca Pitaru ş.a.

“O poveste japoneză”

Secvenţă din O poveste japoneză

Programat mâine, 13 noiembrie, la ora 19.00, la Opera Naţională Bucureşti, spectacolul “O poveste japoneză” marchează debutul regizorului Masahiro Yasuda pe scena teatrală din România. Spectacolul montat la Sibiu este o adaptare după piesa „Onna Goroshi Abura no Jigoku” („Asasinarea unei femei în infernul de ulei”) scrisă la 1721 şi jucată în mod special pe scena de bunraku şi kabuki. Aceasta este prima montare în Europa a unui spectacol de teatru ce are la bază o piesă a dramaturgului japonez Chikamatsu Monzaemon.

Piesa scrisă este inspirată de o crimă petrecută la Osaka. Yohei (Ciprian Scurtea), un tânăr negustor de ulei, intră într-o confruntare pentru curtezana Kogiku şi stropeşte cu noroi nişte samurai care se duceau la templul din Nozaki. Pentru asta, este ameninţat cu tăierea capului. Okichi (Diana Fufezan), prietena din copilărie, îl spală şi îl ajută, înfruntându-şi soţul. După un şir de întâmplări, Yohei ajunge să îi ceară bani cu împrumut lui Okichi, ca să-şi plătească o datorie. Refuzat, alungat de acasă şi dezmoştenit de părinţi, disperat, o omoară, apoi fură banii.

Chikamatsu Monzaemon, supranumit “Shakespeare al Japoniei”, este considerat unul dintre cei mai mari dramaturgi japonezi, aducând numeroase inovaţii în arta scenică. Lucrările sale sunt considerate reprezentative pentru epoca Edo şi se împart în două categorii, piese kabuki, pentru actori, şi piese pentru păpuşi, cunoscute sub numele de bunraku.

Decorul: Alin Gavrilă. Costume: Roxana Ionescu.

În distribuţie Ciprian Scurtea, Diana Fufezan, Florin Coşuleţ, Dana Taloş, Raluca Iani, Adrian Neacşu, Viorel Raţă, Tomohiko Kogi/ Vlad Robaş,Veronica Arizancu, Arina Ioana Trif.

“Cum am învăţat să conduc”, premieră la Tearul de Comedie

Şerban Pavlu şi Ioana Anastasia Anton în Cum am învăţat să conduc

Joi, 14 noiembrie, la Sala Nouă a Teatrului de Comedie, în cadrul programului “Noi la Sala Nouă” este anunţată premiera cu piesa Paulei Vogel, o analiză emoţionantă a unei vieţi ce stă sub semnul iubirii nepotrivite, pe care regizorul Eugen Gyemant a reuşit să o transforme în povestea şocantă a celor doi protagonişti, într-o comedie moralizatoare.

„Într-o lume imaginară, de păpuşi Barbie, o Americă a anilor ’60, se desfăşoară pe ascuns o relaţie interzisă. Descoperim însă că limitele dintre inocenţă şi perversitate sunt greu de stabilit, iar relaţiile dintre oameni sunt mult prea complexe pentru a putea fi împărţite în categorii. Explorarea propriei memorii devine o coborâre în infern, în căutarea traumei iniţiale şi a unui eveniment care să dea sens întregului. Printr-un proces asemănător celui psihanalitic, spectacolul ne comunică zonele cele mai delicate ale intimităţii unei alte fiinţe, însă, pentru a o face, este mai întâi nevoie de o lecţie”, declară Eugen Gyemant.

În distribuţie: Şerban Pavlu, Ioana Anastasia Anton, Delia Nartea, Smaranda Caragea, Alexandru Conovaru.

Scengrafia: Tudor Prodan.

Programul “NOI la Sala NOUĂ”, lansat la începutul anului 2013, reprezintă şi prima stagiune a acestei săli.

Spectacolele aduc în atenţia publicului texte contemporane de succes, ce tratează probleme universale şi au o puternică tentă socială.

Cei patru regizori cuprinşi în proiect în 2013 – 2014 sunt Vlad Cristache, Eugen Gyemant, Alexandru Mâzgăreanu şi Vladimir Anton.

„Vrei să mor în locul tău?”

Compania BiGong la Teatrul de pe Lipscani

Îm 13 şi 20 noiembrie, la ora 20.00, la “Teatrul de pe Lipscani”, Sala “Muse”, sunteţi invitaţi la spectacolul cu piesa lui Terrence McNally, cu: Ilinca Goia, Cristi Iacob, Gabriela Iacob şi Vitalie Bichir.

Vreţi să vă reîncărcaţi bateriile sufletului rătăcit în prea multe gânduri ale timpurilor grele pe care le trăieşte azi orice fiinţă? Vreţi să vă simţiţi mai puternici, mai sensibili, mai inteligenţi, cu poftă de viaţă? Lăsaţi-vă fascinaţi de o comedie americană în premieră absolută în România, în dulcele stil clasic cehovian, cu o boare colorată de „Smart-Theatre” şi un tonus de musical american făcut cu talent get-beget românesc.

Două cupluri heterosexuale petrec împreună un weekend de 4 iulie într-o vilă de pe malul oceanului Atlantic, în renumita Insulă de Foc – aşa-zisul „Paradis homo”, excentric, burlesc şi exclusivist. Fiecare dintre cei patru îşi poartă adânca singurătate, ca şi nevoia comic-imperioasă de comunicare, mărturisire, uitare. Amândouă căsniciile sunt şubrezite, vedem cum fiecare viaţă survolează deriva, găsim împreună cu ei calea: spre ruptură sau spre vindecare? Cine pe cine iubeşte mai mult? Cine trăieşte mai puţin sau mai puţin intens? Cine sunt părinţii şi cine sunt copiii? De unde ne vin traumele? De unde ne găsim puterea, nebunia, umorul, autoironia? Cum facem să nu ne luăm prea în serios?