Ioana Pârvulescu, laureată a Premiului Uniunii Europene pentru Literatură

Premiul i-a fost acordat cunoscutei scriitoare şi eseiste pentru romanul “Viaţa începe vineri”, publicat în 2009 la “Humanitas” şi apărut în 2011 în limba suedeză la prestigioasa editură “Bonnierförlagen”, în traducerea Jeanei Jarlsbo. Această distincţie literară aflată la a cincea ediţie se acordă anual şi recompensează cei mai buni romancieri în curs de afirmare din Europa. Anunţat la deschiderea Târgului de Carte de la Göteborg de Androulla Vassiliou, comisarul european pentru “Educaţie, Cultură, Multilingvism şi Tineret”, Premiul Uniunii Europene pentru Literatură este acordat de Comisia Europeană în cooperare cu Federaţia Europeană a Librăriilor, Consiliul Scriitorilor Europeni şi Federaţia Editorilor Europeni.

Ceremonia de decernare se va desfăşura la Bruxelles pe 26 noiembrie în prezenţa comisarului european Androulla Vassiliou şi a unor importanţi reprezentanţi ai lumii literare, culturale şi politice.

Ioana Pârvulescu predă literatura română modernă la Facultatea de Litere din Bucureşti. A fost timp de 18 ani redactor la “România literară”, unde a scris săptămânal. La Editura “Humanitas” a iniţiat şi coordonat colecţia de literatură universală „Cartea de pe noptieră”. Pasionată cititoare de documente de tip jurnal, memorii, scrisori şi ziare din care reface lumi pierdute, Ioana Pârvulescu este autoarea mai multor cărţi de eseuri şi romane, reeditate de mai multe ori, între care “Întoarcere în Bucureştiul interbelic” (2003), “În intimitatea secolului 19” (2005), “Viaţa începe vineri” (2009), “Cartea întrebărilor” (2010), “Viitorul începe luni” (2012). Preocuparea autoarei pentru Caragiale s-a concretizat în două eseuri: “În Ţara Miticilor. De 7 ori Caragiale” (2008) şi “Lumea ca ziar. A patra putere: Caragiale” (2011).

În volumul “În intimitatea secolului 19”, autoarea notează: “Am încercat să transform trecutul în prezent. În 66 (1866) se poate vedea Capitala României care se pregăteşte să-şi întâmpine noul domnitor plină de viaţă: gălăgia e mai veselă şi mai liberă, mirosurile mai dense şi mai agresive, vânzoleala oamenilor, cailor, câinilor, mai colorată şi mai nestăvilită, străzile mai întortocheate, casele înconjurate de curţi cu verdeaţă, cerul mai aproape, norii, stelele şi luna mai vizibile… Când m-am hotărât să întreprind această călătorie în calitate de martor şi scrib, am ştiut ce riscuri mă aşteaptă. Mă gândeam că n-o să mă pot adapta la acea viaţă, atât de diferită de a noastră, pe care aveam s-o trăiesc cot la cot cu ei, luni de zile, adică atât timp cât îmi trebuia ca să adun suficiente date pentru o carte scrisă şi s-o aştern pe hârtie. Secolul XIX e o altă planetă şi totuşi m-am simţit oarecum acasă printre aceşti străini, erau şi ei un fel de noi: ştiau să repare o roată de căruţă cu aceeaşi abilitate cu care un şofer din viitor va schimba un cauciuc, îşi îngrijeau caii aşa cum ne îngrijim noi maşinile, aveau locuri de popas precis stabilite, ca să-şi hrănească şi să-şi adape patrupedele, aşa cum poposim noi, cu cele patru roţi cauciucate ale noastre, la benzinării, erau deranjaţi de zgomotul potcoavelor pe caldarâm, aşa cum suntem noi iritaţi de zgomotul motoarelor, se bucurau de un nou echipaj aşa cum se bucură omul de azi când îşi cumpără o maşină mai bună… Am legat cotidianul de nişte personaje, oricât de sumar schiţate, pe care le ştiam după nume şi din cărţi, dar a căror lume ne este tot mai străină. Am căutat s-o fac tot mai familiară. M-am gândit să confirm viaţa de zi cu zi, istoria mică, prin câţiva oameni care au fost”.

Bestsellerul “Viaţa începe vineri” reface atmosfera lumii bucureştene din preajma anului 1900, căci, aşa cum scrie Ioana Pârvulescu, “Capitala atrage. Seducţiile ei sunt pentru toate gusturile, pentru toate obrazele şi pentru toate buzunarele”. Romanul, alert, cu un fir al acţiunii semipoliţist, cu personaje extrem de vii, se petrece în numai treisprezece zile: de vineri 19 decembrie 1897 până la sfârşitul anului.

Anul 1897. Un bărbat este găsit fără cunoştinţă, în câmp, lângă Bucureşti, în zona „moşiei Băneasa“. Nimeni nu ştie exact ce e cu el şi fiecare bănuieşte altceva: e un escroc internaţional care vrea să-şi piardă urma? Un criminal? Un bolnav? Încetul cu încetul, în jurul lui se adună o mulţime de oameni: un medic şi fiica lui, un poliţist, un comisionar în vârstă de 8 ani, care umblă prin toată Capitala cu scrisori şi pachete şi, nu în ultimul rând, gazetarii de la “Universul”.

Atmosfera lumii bucureştene din preajma anului 1900 este recreată ca-ntr-un film. Ajunge să deschizi cartea şi te afli, deja, acolo.

În cel mai recent roman al său, “Viitorul începe luni”, autoarea se întoarce în Bucureştiul anului 1898, iar personajele principale din “Viaţa începe vineri” sunt prinse în noi întâmplări: escrocherii, politică, dezordine şi poveşti de dragoste care nu exclud escrocheria, politica şi dezordinea. Le leagă un singur lucru: obsesia pentru viitor. Fiindcă, dacă aşezi în altă ordine cifrele secolului XIX, dai, cu totul pe neaşteptate, de secolul XXI.

„«Viitorul începe luni» e o carte adorabilă, calmă şi ritmată, complicată ca harta unui oraş vechi şi inteligibilă exact ca el. Plină de jocuri şi semne, pe care uneori nu le guşti, pentru că nu le vezi, dar le regăseşti urma câteva pagini mai încolo şi revii, ca să înnozi firul, şi tot aşa, până la final”, scria Tania Radu. Romanul a fost recompensat cu Premiul Uniunii Europene pentru Literatură, în 2013.

“Nu există şi n-a existat niciodată un Bucureşti perfect. Iar secolul 19 a avut, la rândul lui, multe faţete. Dar, comparativ cu alte epoci, sfârşitul de secol 19 şi primii ani ai secolului 20, „belle époque”, a fost o perioadă de graţie în istoria Europei. Ajunge să comparăm aceste documente sufleteşti care sunt scrisorile, ca să vedem că în sufletul acelor oameni încăpeau mai multe lucruri bune decât într-al nostru. Dar tuberculoza? mă veţi întreba.

Aventură, umor şi poezia clipei trecătoare în Bucureştiul anului 1898

Toată lumea pare vinovată şi toţi au ceva de ascuns. Iar dragostea, oarbă şi imprudentă, nu ajută prea mult la limpezirea lucrurilor. Conu Costache, un poliţist elegant, pasionat de ceea ce face, trebuie să dea rapid de urma adevăraţilor răufăcători. Marile ziare rivale, Universul şi Adevěrul, sunt implicate, fiecare în alt fel, în ceea ce se pune la cale.

Într-o singură săptămână, începând de luni, 23 februarie, şi până duminică, 1 martie, Capitala e zguduită de o mulţime de evenimente. Şi totul porneşte de la o conferinţă ştiinţifică ţinută la Ateneu de un doctor tânăr şi ambiţios”.

Un roman în care Bucureştiul de odinioară prinde viaţă.