Iohannis şi Dăncilă, într-un dialog al surzilor

Poporul a decis: Klaus Iohannis şi Viorica Dăncilă îşi dispută finala prezidenţială din acest an. Era de aşteptat ca amîndoi, din respect pentru cei care le-au acordat cel mai mare număr de voturi, şi vorbim de milioane de oameni, să apară împreună în faţa opiniei publice, să-şi spună fiecare ce au de spus, să-şi prezinte proiectele de ţară, astfel ca electoratul să decidă în cunoştinţă de cauză.

Aşa ar trebui să se întîmple, ca în orice altă ţară democratică. Numai că, împins de la spate de ţuţeri, care-i spun că s-a mai întîmplat, în mod excepţional, şi în alte ţări, Klaus Iohannis, cu o aroganţă bazată pe nimic, spune că nu va participa la nici o dezbatere cu Viorica Dăncilă! Ba, punînd bomboana pe colivă, spune că-şi va organiza chiar el o dezbatere la care să participe singur!

Orice argument ar pune pe masă, este cît se poate de limpede că lui Klaus Iohannis îi este frică! Nu de Viorica Dăncilă, ci de oricine. Ba, uneori lasă impresia că îi este frică şi de el însuşi. Este o teamă nedeterminată, o angoasă care-l face incompatibil cu dialogul, preferînd să vorbească singur în faţa celor care sînt struniţi de mecanismele partidului sau de cutume protocolare, evitînd cît se poate dialogul, ca nu cumva să i se pună vreo întrebare incomodă sau la care să nu ştie să răspundă.

Cine a urmărit aşa-zisa conferinţă de presă de miercuri a văzut că jurnaliştii săi de casă au apelat la o strategie binecunoscută din tehnica de manipulare, abordînd tangenţial subiectele fierbinţi (casele, dosarele penale, vacanţele), pe care apoi le-au lasat la dispoziţia lui Iohannis, fără să insiste sau să ceară precizări suplimentare! În acest fel, Iohannis poate spune: „vedeţi că mi-au pus întrebările incomode?” Aşa e, numai că răspunsurile au fost în doi peri, fără să lămurească nimic!

Ar fi fost de ajuns ca un singur jurnalist adevărat să fie în faţa lui Klaus Iohannis şi să-l întrebe senin, de pildă: „domnule Iohannis, în opinia dvs., Grupul Etnic German a fost sau nu o organizaţie fascistă?” şi aţi fi văzut că zîmbetul acela larg şi artificial i-ar fi dispărut de pe faţă.

Peste numai o oră de la şueta lui Iohannis, Viorica Dăncilă a ţinut şi ea o conferinţă de presă. Aţi văzut cu toţii cît de vioi erau jurnaliştii prezenţi acolo, nu mai aveau nici un fel de complex care să-i compare cu cei prezenţi la sediul PNL.

Într-un final, toată confruntarea aceasta indirectă dintre Iohannis şi Dăncilă s-a redus la două chestiuni stupide:

– 1. Avea Klaus Iohannis cască în ureche?

– 2. Ceasul Vioricăi Dăncilă costa 20.000 euro sau mai puţin de 5.000?

Cu astfel de dezbateri, care sînt, mai degrabă, un dialog al surzilor, este normal să avem şi astfel de concluzii. Spre ruşinea celor care s-au calificat în finala prezidenţială, dar şi spre ruşinea noastră, cei care nu sîntem în stare să-i determinăm să facă exact ce spun regulile democraţiei, adică să-i obligăm să ne respecte.