Ministrul de război și-a dat demisia luni, pe nepusă masă, asta e, nu la-m obligat eu. Presa de toate culorile s-a zburlit strașnic, jurnaliștii au făcut un scandal de pomină. Televiziunile au luat practic foc. Trebuie să recunosc, nu intuisem mișcarea asta. Așa putea să mă salvez zicând că era previzibilă. Nu era, trebuie să recunosc, de ce să nu recunosc? Numai cei care au fost cu adevărat Președinți știu ceea ce spun. Ca Președinte e ca și cum ai fi pe un ocean furtunos și nebun.
Adevărul se relevă pe măsură ce te apropii de insulă, da, numai atunci. Cam asta e. În larg, poți să-ți imaginezi orice dar nu poți să întrevezi totul. Cu demisia ministrului de război debutează criza submarinelor. E ceva mai complicat cu criza asta. Ea ar putea anunța o escaladare a războaielor locale din zonă, ar putea însemna o repoziționare a forțelor de descurajare, o întărire aparentă a controlului militar al oceanelor sau pur și simplu încercarea de a salva industria militară. Dacă o să mă uit pe burse, o să înțeleg mai bine ce se petrece. Consilierii mei se întrec să-mi prezinte tot felul de proiecte strategice și tactice, se ceartă între ei.
Eu îi ascult amuzat dar și oarecum pus pe gânduri, situația e complicată. Socialiștii au ridicat iar glasul, punându-se achiziționării de submarine, liberalii mârâie pentru că au ce pierde dacă nu cumpărăm mașinăriile astea acvatice de război. Dar și unii dintre vecinii noștri au un interes, unii politicieni de peste graniță fac parte din consiliile de administrație ale firmelor interesate de această tranzacție. Ministrul de Finanțe tace mâlc, nu vrea să se expună pentru că fratele lui s-a îmbogățit în acești ani din traficul de armament la frontieră.
Ministrul de Interne se face că nu știe povestea asta pentru că fiul lui s-a băgat până-n gât în comerțul ilicit cu țigări halucinogene. Câteodată, prin ziarele digitale de scandal, mai apar niște anchete-torpilă cu poze și filmări în care toți ăștia sunt lăsați cu pantalonii-n vine. Conservatorii așteaptă după colț, cică și-au pregătit un candidat la președinție pe care-l protejează deocamdată, ecologiștii fac fasoane în spațiul public aruncând gulgute despre un posibil candidat încercând să mă stârnească.
Desigur e o stratagemă de-a lor destul de ieftină, concepută anume ca să mă ațâțe. Dar pe mine nu mă interesează ce candidați au pregătit partidele politice și nici ce ținte false se pregătesc să arunce în arena publică. Graba cu care unele puteri vor să ne convingă să cumpărăm submarinele astea are probabil legătură cu alte intenții. Amiralul nostru e cumva pesimist. Nu avem oameni pregătiți să lucreze pe aceste submarine și pregătirea lor ar presupune un efort substanțial din partea Marinei Militare. Să angajăm profesioniști din alte țări să lucreze pe submarinele astea nu cred că ar fi o idee bună deși unii dintre consilierii mei o găsesc chiar foarte bună.
Deși Ministrul de Externe mi-a comunicat că există voci în arena internațională care cer acest lucru. În sfârșit poate că găseam o soluție dacă o a doua veste, tragică de astă dată, nu ar fi explodat în spațiul public. Fostul Ministru de Externe s-a împușcat în cap la vila lui. Socialiștii au pornit un întreg război din pricina asta, era omul lor. Unii au spus că era vorba de un atentat, un asasinat în toată regula. Liberalii au opiniat că socialiștii duc țara de râpă de vreme ce la ministerul de război a fost desemnat un om cu atât de grave probleme psihice. Sigur că fiecare și-a tras spuza pe turta lui. Ancheta poliției s-a împotmolit ca de obicei fapt care a alimentat cele mai fanteziste scenarii.
Dar serviciile secrete au dibuit ele ceva, ceva, un fel de poveste amoroasă care n-ar avea legătură cu submarinele noastre. O crimă pasională și atât. Între timp, particip la tot felul de evenimente publice, dansez la școala de dans cu o mie de studente, mă duc întins în Nord unde sunt căderi de teren și stau cot la cot cu mașinistul care manevrează excavatorul în timp ce primarul din zonă se ia cu mâinile de cap când mă vede. Televiziunile mă muștruluiesc în fel și chip, eu trimit înapoi la parlament un set de legi aiuristice, primesc o delegație străină de sportivi, vorbesc cu Amiralul să fundamenteze o motivație ca să refuzăm elegant submarinele fără ca serviciile noastre secrete să fie luate cu asalt de o armată de spioni de toate felurile trimiși de unele puteri să ne pedepsească departe de ochii opiniei publice, așa, pe șest.
Între noi, fie vorba, mi-ar fi plăcut să cumpărăm submarinele dar bugetul nostru scârțâie din toate încheieturile. În sfârșit, mă convorbesc la palatul prezidențial cu unul dintre meteorologii de vază, un om echilibrat, serios, bun profesionist. Îmi spune un lucru surprinzător, e bine că nu cumpărăm submarinele, domnule Președinte, un ciclon mai puțin obișnuit va rămâne în zona noastră mai bine de zece ani, bulversând sistemele de navigație ale oricărui submarin. El este cât se poate de serios, eu sunt amuzat ca întotdeauna de toate aiurelile pe care le aud.
Numai submarinele sunt afectate? Da, spune el plin de sine. Să-l cred, să nu-l cred? Eu l-am chemat să discutăm, nu mi-a cerut-o el. Omul pare sincer, poate însă o fi greșit analizele. Oricui i se poate întâmpla. Dar asta mă lămurește că noi trebuia să cumpărăm niște submarine inutilizabile, adică să băgăm bani în buzunarul unora pur și simplu. Bună treabă, nimic nou sub soare. Acum între noi fie vorba, și scriu asta după un an de la întâmplarea cu submarinele, ciclonul acela s-a risipit rapid trăgând clapa tuturor. Dar acum, ce chestie! Un consilier de-al meu vine la mine să-mi spună că a primit o scrisoare de la mașinistul de excavator din Nord.
Care mașinist? Păi trebuia să-mi imaginez! Mașinistul în cabina căruia v-ați urcat când au fost căderile de teren și când primarul de acolo s-a luat cu mâinile de cap când v-a văzut coborând din elicopter printre bolovani. Aha! Mi-am amintit! Asta e! Nu poți să te dai grande ca Președinte stând alături de oamenii din popor unde vrei și unde nu vrei, nu poți să rupi inima oamenilor, nu poți să-i dezamăgești. Dacă tot am urcat în cabina excavatorului, să arăt tuturor că am mușchi de bărbat adevărat, trebuie să fac ceva pentru omul acela, neapărat. Îi zic consilierului, vezi ce vrea, fă tot ce te roagă, e pentru mine, da?! Consilierul se uită la mine stupefiat.
Domnule Președinte, vă roagă să-i dați aprobarea să conducă unul dintre submarinele despre care a văzut la televizor că s-ar putea să le cumpărăm.
