La groapa de gunoaie

Suntem înconjuraţi de multe lucruri inutile! Consumate, fumate, fără sens. Ţin viaţa în loc, uneori put. Dau o impresie proastă la vedere, la atingere, la auz. Au însemnat ceva, cândva. Poate chiar se aflau în prim-plan. La vedere, la vârf, la mare căutare. Acum nu mai înseamnă nimic. Încurcă. Infectează spaţiul de joc.

Trebuie puţin curaj să faci curăţenie. Sau indiferenţă, gata cu nostalgiile! Sau pur şi simplu îndemânare. Adunate, bucată cu bucată, şi aruncate la coş. Gata! Să fie ordine şi curăţenie! Mergem mai departe. Ce atâta nostalgie, comoditate, delăsare?!

Totuşi, oarecare pricepere nu strică. Discernământ. Unele vechituri chiar merită păstrate… Să se vadă în timp că s-au întâmplat lucruri. În fine, ceva respect, dincolo de admiraţii consumate. Există ceva subtil în slăbiciune, în stări precare, în vulnerabilităţi. Câtă putere, măreţie, glorie, îngrămădite pe metru pătrat. Şi ce pătrat! Dar acum, asta e… S-au dus… Frunză verde matostat, ce-a fost verde s-a uscat!

În plus, acum e criză! Nu, tocmai pentru că este criză. Acum totul se vede mai clar. Orbitor de clar. Se vede ieşirea, se vede tot ce ne stă în cale. Cât ne mai poticnim? Cât ne mai împiedicăm de ăştia?!

Falimente? Insolvenţă?! Milogi şi miloage, hai, valea! Ce atâtea pomeni? Se strânge cureaua. Era lată? Da, e lată. Dar se strânge! Se subţiază salarii, pensii, ajutoare… Păi ce credeţi? Cum o să trecem prin urechile acului! Cămile ce sunteţi. Credea cineva că va fi uşor? Am tot amânat… Poate trece de la sine. Ca de atâtea ori, turci, tătari, maghiari, germani şi alte naţionalităţi, calamităţi, chinuri.

Dar nu trece. Nu trece, să vedem cine rămâne! Şi nu o luaţi în nume personal. Vorbim în procente! 25%, 15…, inflaţie, datorie, dobânzi. Cifre!! Asta e, ce atâtea resentimente?! Pentru sentimente, vă adresaţi la uşa alăturată…

Oricum, e tot mai clar. Lucrurile nu se opresc aici. Poate că e doar începutul. Tăiem, aruncăm, eliberăm terenul. Păstrăm partea sănătoasă, viguroasă. Strâns uniţi în jurul Preşedintelui. Deci strângeţi. Strângeţi tot ce-a mai rămas. Să vedem dacă mai putem vinde ceva. Orice, oricui, oricum. Număraţi cu atenţie. Număraţi, număraţi, număraţi! Nu e clar?!

Numărăm bani, voturi, ministere, funcţii, atribuţii, măsuri. Numărăm măsuri. Numărătoarea inversă a început. A început de câţiva ani, dar acum a învăţat tot românul să numere. Aţi început cu ouăle. Acum să vezi! Fiecare are ceva de numărat. Ana are mere! Avea.

Număraţi spitale, câte rămân. Câte se externalizează, câte se aruncă, oricum se dărâmau pe pacienţi. Medicamente compensate, medicamente la cronici. „Ăştia oricum mor” (citat din director de servicii sănătate judeţ).

Numărare humanum est. Ce nu iese la numărătoare se aruncă, se disponibilizează, se reduce. Se reduce? Ar fi un lux.

La gunoi cu iluziile. „Statul dă, statul ne face, statul ne duce…” Nimic. De fapt, statul dă afară salariaţii, statul ne face de râs, statul ne duce în fundături. O fac alţii mai clar, mai direct şi mai definitiv?! Aruncă cineva la coş mai bine ca Guvernul?! La coşul de gunoi!…

În ce proporţie, cu ce preferinţe, cu ce perspective?!

Aruncă la grămadă. Nu. Aruncă selectiv. Pe cine, ce? Cine e gunoierul şef? Boc. Oare?! Există o ordine, un plan. O disciplină? Fiecare ce poate şi mai vedem. Există un control public al abandonării în ceaţă?! Cine stă şi cine pleacă. Cine nu mai are ce să aştepte de la stat?

Ce „cool” e să le spui tuturor milogilor, gata! Tăiem în carne vie, în carne obişnuită, căzută. Asta e! Doar muc şi sfârc! Doar muşchi şi obrazul rumen să rămână în sală! Cei cu buca tare, un pas înainte! Înainte marş! Marş, şi de la capăt.

Un nou mandat, un nou buget, un nou început. Are şi criza avantajele ei. Ştii pe cine contezi, cine rămâne. Hai, că avem scaune puţine. Se bagă unicameralu’.

Până la urmă nici nu e aşa de rău. Din groapa de gunoi se scot bani buni! Sunt câţiva care au ajuns mari bogătaşi. Şi ce maşini, şi ce cucoane mai plimbă şi ce fâţâială pe sticlă, dimineaţa, la prânz şi seara. Apoi arhive, arhivele comunismului, ale revoluţiei, mineriade. Gunoaie cât cuprinde. Se scot cărţi, procese fără sfârşit. I-a mers unuia rău? Acuzaţi, acuzatori, avocaţi. Babană afacere… Are istoria asta, a noastră, nişte gunoaie?! Să tot arunci! Să arunci în uitare!

Asta e, cum să uităm?! Cum să-i uităm pe bătrâni, pe neputincioşi, pe toţi care încurcă. Sunt câteva milioane bune, dai peste ei peste tot. Atâtea probleme, o groază de priorităţi. Ceva trebuie aruncat. Altfel nu răzbim.

Hai la groapa cea mare!