La Mulţi Ani inegalabilei Virginia Zeani

Fanii o numeau l’Assoluta della lirica, într-o epocă în care Maria Callas era La Divina şi Renata Tebaldi, L’Angelo.

O mare voce şi un temperament de foc, soprana Virginia Zeani a împlinit în 21 octombrie 90 de ani. Numele său este extrem de cunoscut de către iubitorii de operă, ea având o carieră extraordinară în teatrele lirice din întreaga lume. Dacă amintim un singur rol, acela al Violettei, ar fi suficient ca ea să rămână în memoria artei lirice.

I se spunea l’Assoluta

Să punctăm câteva din ariile care au făcut-o celebră: Sempre libera şi Addio del passato din Traviata, Come sen va contento… Quanto amore! Ed io spietata din L’elisir d’amore, Il dolce suono… Ardon gl’incensi din Lucia di Lammermoor, Qui la voce sua soave din I Puritani, Pace, pace mio Dio din Forţa destinului, Ritorna vincitor din Aida, Senza mamma din Suor Angelica, Vissi d’arte, vissi d’amore din Tosca…

Datorită maturităţii şi excelentei calităţi a tehnicii sale vocale, Virginia Zeani a evoluat de la soprană de coloratură, la soprană lirică şi la soprană dramatică, ceea ce i-a permis să-şi lărgească treptat repertoriul cu rolurile de bază din operele Don Carlos şi Otello de Verdi, rolul Tatianei din Evgheni Oneghin de Ceaikovski şi chiar două roluri wagneriene, Senta din Olandezul zburător şi Elsa din Lohengrin.

În rolul Tatianei din Evgheni Oneghin

De-a lungul întregii sale cariere, Virginia Zeani a fost călduros omagiată pentru calităţile sale excepţionale de dinamism teatral, vitalitate şi sensibilitate. Vocea sa demonstrează o mare flexibilitate, emisă cu o remarcabilă competenţă tehnică, extinsă de la notele calde din piept până la înaltele acute. Virginia Zeani cântă cu o impecabilă frazare, cu intensitate şi convingere dramatică.

Cu ocazia zilei de naştere a marii soprane Virginia Zeani, Opera Naţională Bucureşti i-a conferit miercuri, 21 octombrie, titlul de Ambasador Onorific pentru extraordinara sa carieră artistică în slujba artei cântului, astfel una dintre cele mai mari cântăreţe de operă din secolul XX devenind primul artist care deţine acest titlu.

Declara: „Întotdeauna m-am simţit servitoarea publicului”

Născută la Solovăstru, în judeţul Mureş, marea artistă nu a uitat niciodată ţara natală şi a revenit în anii ’70 la Bucureşti pentru spectacole şi pentru a realiza două discuri împreună cu colegii de la Opera Română.

Astfel au apărut cele două integrale cu Tosca de Giacomo Puccini şi La Traviata de Giuseppe Verdi, în care făcea echipă cu Ion Buzea, Nicolae Herlea, Corneliu Fânăţeanu etc., devenite astăzi repere fundamentale în arhivele discografice mondiale.

A început să studieze muzica la vârsta de 13 ani, cu Lucia Anghel, continuând apoi cu celebra soprană şi pedagogă Lydia Lipkowska.

Virginia Zeani, o săracă emigrantă, ajungea din România comunistă în Italia, patria Operei, în 1943, reuşind să se impună în lirica timpului.

În rolul Desdemonei din Otello

În anul 1946, în urma unei serii de concerte, Virginia Zeani a fost remarcată de presa vremii ca o tânără voce având calităţi excepţionale. Ca urmare a acestor aprecieri, a plecat în Italia, unde a studiat cu tenorul Aureliano Pertile, abordând cu acest prilej repertoriul de belcanto.

La Milano îl cunoaşte pe unul dintre idolii săi, Aureliano Pertile, în acea epocă un star, o mare glorie, tenorul preferat al lui Toscanini, un monstru sacru al Operei.

”Pentru prima dată am cântat La Bohème, arie pe care o cunoşteam foarte bine. Dar Pertile mi-a spus că trebuie să lucrez asupra dicţiei. În schimb, în Traviata, fiecare notă era exactă. Şi astfel am început să iau lecţii de la Pertile. De la el am învăţat importanţa frazării muzicale. Aveam doi idoli. Primul era Aureliano Pertile, iar cel de al doilea, Beniamino Gigli, cu care am început să cânt în 1950, în Elixirul dragostei de Donizetti. Îmi părea un Dumnezeu. Era mai mare decât mine cu 35 de ani, un om sigur pe sine, avea o voce splendidă”, îşi amintea ea în minunatul interviu realizat de Sever Voinescu, publicat în volumul Canta che ti passa. La fel de pline de viaţă şi încântătoare sunt mărturisirile făcute de Virginia Zeani despre prietenii ei, Federico Fellini şi Giulietta Masina, Tyrone Power, Roberto Rossellini şi compozitorul Nino Rotta, dar şi Luciano Pavarotti.

În Zelmira de Rossini

Aureliano Pertile îşi amintea despre Virginia Zeani: ”O splendidă voce, cu multe nuanţe. A cântat Traviataşi a rămas în memoria fanilor ei ca cea mai importantă Violetta. Acesta a rămas un rol de referinţă. Era fascinantă, bogată de patos”.

Volumul lui Sever Voinescu: Virgini Zeani. “Canta che ti passa” reprezintă o adevărată mărturie despre istoria unui secol. Acesta nu este numai o sumă de memorii ale unei vedete a liricii cu destin legendar, L’assoluta, cum o numise Giorgio Segalini comentându-i performanţele. Prin întrebările la care i se răspunde, descoperim preţul echilibrului care a contribuit la faima acestei cariere, marcate de efigia Traviatei verdiene. Rol de debut şi triumfuri, Violetta Valery a fost pentru Virginia Zeani, timp de aproape trei decenii şi sute de spectacole, măsura propriei sale deveniri.

În Adriana Lecouvreur

La Milano a studiat cu cei mai legendari maeştri de la Scala: Antonio Narducci, Edoardo Fornarini, Leopoldo Gennai, Antonio Tonini. În acelaşi timp s-a înscris la Universitatea Catolică de Litere şi Filosofie.

Debutul său a avut loc în 1948 cu un răsunător succes pe scena Teatrului Duse din Bologna în rolul Violettei din opera La Traviata de Giuseppe Verdi, alături de Arrigo Pola, rol care a fost o revelaţie pentru întreaga lume a teatrului liric şi cu care urma să se afirme pe marile scene ale lumii, inclusiv Metropolitan Opera din New York, Teatrul Bolşoi din Moscova sau Covent Garden din Londra.

Angela Gheorghiu şi Virginia Zeani

Confirmarea internaţională avea să vină însă abia în 1952, când a înlocuit-o pe Maria Callas într-un spectacol la Teatro Communale din Florenţa.

Printre alte roluri din prima perioadă a carierei sale se numără şi Mimi din Boema de Giacomo Puccini, Margareta din Faust de Charles Gounod şi rolul titular din Manon de Jules Massenet, pe care l-a cântat alături de celebrul Beniamino Gigli. Opere de Gioacchino Rossini, Vincenzo Bellini şi Gaetano Donizetti (Lucia di Lammermoor, L’Elisir d’Amore, I Puritani), arii şi opere celebre în care a cântat prin toată Europa i-au stabilit o reputaţie de necontestat în repertoriul de Belcanto.

Virginia Zeani în centru cu Mariana Nicolesco (stânga) şi Eugenia Moldoveanu (dreapta)

Repertoriul Virginiei Zeani, extrem de variat, a cuprins majoritatea rolurilor importante verdiene şi pucciniene, dar şi dificile partituri precum Tatiana din Evgheni Oneghin de P.I. Ceaikovski sau Elsa din Lohengrin de Richard Wagner.

De asemenea, celebra soprană a fost prima interpretă a rolului titular din opera Alzira de Giuseppe Verdi, cu ocazia redescoperirii acestei opere în anul 1967, şi a abordat în egală măsură şi repertoriul contemporan.

Într-o carieră care a acoperit trei generaţii, Virginia Zeani a interpretat peste 75 de roluri în întreaga lume, alături de mari interpreţi ai lumii lirice, de la Beniamino Gigli la Franco Corelli, de la Giuseppe Di Stefano la Mario Del Monaco, de la Carlo Bergonzi la Plácido Domingo, de la Luciano Pavarotti la Nicolae Herlea, Renato Bruson, Alfredo Kraus, Piero Cappuccilli, Tito Gobbi, Boris Christoff –, sub cele mai prestigioase baghete – Tullio Serafin, Herbert von Karajan, Zubin Mehta, Carlo Maria Giulini – pe marile scene ale lumii: Roma, Milano, Viena, New York, Paris, Londra.

La Casa Regală a României

A fost prim-solistă a Operei din Roma şi soţia celebrului bas italian Nicola Rossi Lemeni, şi el intepretând de-a lungul timpului un repertoriu prestigios care a adunat roluri din partituri extrem de variate, cărora le-a imprimat sensibilitatea şi frumuseţea vocii sale.

Statisticile mondiale relevă faptul că Virginia Zeani deţine recordul absolut al interpretărilor rolului Violetta din La Traviata de Giuseppe Verdi, pe care l-a cântat de peste 650 de ori.

În Dialogul Carmelitelor

Vorbind despre Violetta-Valéry, rolul său simbol, cu care publicul o identifică, aceasta se destăinuia: ”Este un rol pe care l-am cântat de la începtul anilor ’40 până la sfârşitul anilor ’70. Violetta nu este creaţia sopranei care o interpretează. Ea este creaţia lui Verdi. În operă, personajele sunt eminamente muzicale. Muzica este carnea lor, corpul şi mai ales spiritul. Verdi le-a creat. Dacă interpreta are o voce flexibilă, atunci este ideală pentru acest rol. Vocalitatea este esenţială. Primul act este cel mai dificil. Sunt multe Traviate formidabile şi mă refer la Callas sau la Angela Gheorghiu care, fiecare, a oferit o interpretare, proprie, care este a ei. Callas, Sutherland, Caballé, Tebaldi, Angela Gheorghiu… toate suntem extraordinare, aşa cum se zice, dar fiecare în sensul său. Ne uneşte faptul că fiecare am redat acest rol la un înalt nivel. Suntem extrem de diverse ca mentalitate, ca sensibilitate, dar atunci când cântăm Traviata avem ceva în comun”.

Cu soţul său, Nicola Rossi-Lemeni

Rememorând, în 1956 Virginia Zeani a fost Cleopatra din Giulio Cesare la Scala din Milano, evoluând alături de Corelli şi cu Rossi Lemeni în rolul titular. Acesta s-a îndrăgostit de ea şi a cerut-o de soţie. Dar Virginia era ocupată pentru a pregăti rolul lui Blanche La Force, pe care Poulenc l-a compus special pentru ea în Dialogul Carmelitelor de la Scala, rol pe care l-a interpretat la premiera mondială din 1957. Francis Poulenc a semnat şi libretul, bazat pe un scenariu al lui Georges Bernanos, inspirat de nuvela Ultimul eşafod de Gertrud von Le Fort şi de dramatizarea ei realizată în 1952 de Jacques Hébertot.

Virginia Zeani Prima Donna Assoluta

În 1957 Virginia a cântat în Lucia di Lammermoor, operă ce în acea perioadă era uitată de publicul englez, pe care a interpretat-o pe scena de la Stoll Theatre din Londra. A fost un succes fulminant. ”O voce cu o extraordinară tehnică, o extensiune incredibilă şi plină de emoţie”, titrau ziarele.

Cu tenorul Alfredo Kraus a avut un raport special. Au evoluat în Lucia…, Puritanii, Manon de Massenet, Sonnambula şi zeci de Traviate.

Virginia Zeani şi Nicola Rossi-Lemeni în Povestirile lui Offenbach

”Atunci când am interpretat o arie din Lucia di Lammermoor în Arena de la Cagliari alături de Giuseppe Di Stefano, am avut oarecare probleme. Acesta nu mi s-a părut un bun partener de scenă. Era un om egoist. Dar publicul îl iubea imens”, îşi amintea aceasta.

Pe scena americană a debutat la Philadelphia în rolul Cleopatrei din Giulio Cesare de Händel. La New York au urmat rolurile Olga din Ivan cel Groaznic, apoi Margherita din Mefistofele, roluri pe care le-a interpretat şi la Napoli, cât şi la Palermo. Un raport special la avut cu Grand Teatre del Liceu din Barcelona, unde a interpretat rolurile Tosca, Madama Butterfly de Puccini sau Fedora de Giordano, Adriana Lecouvreur de Cilea.

Canta che ti passa, un volum de Sever Voinescu

Virginia Zeani şi-a închis cariera muzicală în faţa publicului în 1982, cu producţia Dialogurile Carmelitelor de Poulenc la Opera din San Francisco, în aplauzele furtunoase ale publicului.

În 1981 şi-a asumat direcţia sectorului de Canto la prestigioasa Universitate din Bloomington, alături de soţul său, Rossi Lemeni. Într-unul din cursurile pe care le ţinea, aceasta le spunea studenţilor: ”Este necesar de a lucra asupra agilităţii, asupra intonaţiei. Dar studenţii de azi uită cel mai adesea ceea ce este mai important: expresivitatea, emoţia. Belcanto e mai mult decât timbrul vocii şi frumuseţea se simte atât din expresie, după faţă, după ochi, nu numai din voce”, amintea Virginia Zeani într-un interviu acordat jurnalistei Gina Guandalini.

Virginia Zeani, o legendă discretă

”Îmi iubesc cariera de profesor. De ce? Pentru că am fost considerată o mare divă. Dacă eram afectată de acest divism, acum n-aş mai fi putut să fiu profesor”.

Ar mai fi de menţionat că a avut un număr mare de elevi care au devenit între timp celebri, printre care Elina Garanca, Sylvia McNair, Susan Patterson, Stephen Mark Brown, Vivica Genaux.

”În şcoala americană de canto nu se dădea o mare importanţă trecutului şi nici preparării unui solist, deşi am spus întotdeauna că pentru a-l interpreta pe Giulio Cesare trebuie să cunoşti bine Roma antică, cum tot aşa, pentru a o interpreta pe Madama Butterfly trebuie să fii un bun cunoscător al Extremului Orient”.

Alături de soţul său, Nicola Rossi-Lemeni

Soprana Virginia Zeani a devenit, în urmă cu două zile, primul Ambasador Onorific al Operei Naţionale Bucureşti.

Invitată la Opera Naţională Bucureşti de mai multe ori pentru a interpreta roluri principale, Virginia Zeani a uimit publicul român prin frumuseţea şi delicateţea sa, rămânând mereu în memoria colegilor de scenă şi a spectatorilor drept cea mai bună interpretă în reprezentaţii memorabile.

Discografia oficială a Virginiei Zeani este impresionantă, mai ales cea de la Decca, cuprinzând hiturile carierei sale, ca Traviata, Puritani, Sonnambula, Lucia, Bohème, Tosca, sub genericul Il Mito dell’ Opera. Multe din performanţele sale au rămas gravate pe Legendary Recordings.

Este Doctor Honoris Causa al Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti şi al Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj.

Pentru cei 90 de ani, îi urăm sănătate şi bucurii

A fost recompensată cu premii prestigioase: Diapason d’Or (1960), Arena d’Oro (Verona, 1961), Medalia de Aur a Teatrului Liceo din Barcelona (1963), Venere d’Oro (1965), Voce d’Oro (Pesaro, 1968), Comandor al Republicii Italiene (Roma, 1970), Valentino d’Oro (1972), Medalia de Aur a Marilor Valori Artistice Italiene – AGIS (1976), Diploma de „distinguished professor of voice” din partea Universităţii din Bloomington – Indiana, SUA, unde a predat timp de aproape două decenii şi, mai recent, Medalia „Nihil Sine Deo” conferită de MS Regele Mihai I – cea care a impresionat-o cel mai mult…

”Dăruită cu o voce excepţională, rar întâlnită în secolele trecute, continuând cu ilustră strălucire cariera marilor sale predecesoare Haricleea Darclé şi Maria Cebotari, Virginia Zeani a stat departe de ţară nu datorită kilometrilor, ci datorită strălucitei educaţii care nu a lăsat-o să se apropie de o Românie strâmbă”, a spus Principele Radu, elogiind cariera de excepţie a marii soprane.

Virginia Zeani este un adevărat mit.