Legalitate prin revelație

Legalitate prin revelație

Nicolás Maduro (s) și Donald Trump (d)

Cristian Pîrvulescu este conferențiar universitar doctor, decanul Facultății de Ştiințe Politice a SNSPA din 2005.
A efectuat numeroase stagii de specializare în străinătate: Institutul de Studii Politice şi Fundaţia Naţională de Ştiinţe Politice din Paris (1995), CESI, Paris (1998), Universitatea Paris X–Nanterre (1998, 2001), CEFIPA, Paris (1999), Institutul German pentru Politică şi Securitate Internaţională, Berlin şi IGMedien, Stutgart (2001), Departamentul de Ştiinţe Politice al Universităţii din Amsterdam (2002), SUA (2003).

Legalitate prin revelație

Nicolás Maduro (s) și Donald Trump (d)

Intervenția decisă de Donald Trump în Venezuela împotriva președintelui Nicolás Maduro nu este prezentată ca un act de forță, ci ca un fel de evidență. Nu mai este nevoie de probe, nici de mandate sau proceduri internaționale. În acest moment este suficient ca adevărul să fie proclamat pentru ca legalitatea acțiunii rezultate să fie prezumată. În acest registru, dreptul internațional nu mai este o obligație, ci o opțiune oarecare. Dincolo de retorica îngrijorată a Kremlinului, exprimată de Serghei Lavrov în limbajul consacrat al dreptului internațional selectiv, Vladimir Putin nu are motive reale de îngrijorare, întrucât metoda pe care a practicat-o este astăzi reutilizată fără complexe de către Donald Trump.

Justificarea oficială, traficul de droguri, funcționează ca o incantație morală și, tocmai de aceea, nu trebuie demonstrată, ci doar rostită. Odată enunțată, aceasta suspendă automat orice întrebare incomodă despre competență, jurisdicție sau suveranitate. În acest cadru, Organizația Națiunilor Unite nu mai este o instanță, ci un decor de mucava, util cel mult pentru declarații de îngrijorare.

Se instalează astfel o logică aproape teologică. În această scenografie, liderul nu greșește, ci exprimă adevăruri revelate. În consecință, decizia nu este ilegală, ci „necesară”. Iar dacă este necesară, atunci este, prin definiție, legală. Apare astfel o doctrină juridică nouă, perfect adaptată vremurilor, nu rule of law și nici măcar rule by law, ci rule by personal certainty. Certitudinea liderului ține loc de probă, iar convingerea intimă devine izvor de drept.

Episodul de pe 3 ianuarie 2026 pare comparabil, la nivel formal, cu operațiunea din Panama din 1989, când președintele Manuel Noriega a fost arestat de americani. Diferența este însă esențială, căci atunci existau dosare, fapte și ani de documentare. Astăzi, faptele sunt înlocuite de ton, iar proba supremă este încrederea liderului în sine. Restul par simple detalii tehnice.

Când legalitatea este afirmată cu emfază, nu demonstrată, nu mai vorbim despre drept, ci despre voință. Iar voința, oricât de sigură pe ea și indiferent câte invocări morale sau providențiale o însoțesc, nu ține loc de lege.

Ceea ce face situația actuală mai gravă decât precedentul din Panama este abandonarea completă a standardului probatoriu. Nu se mai demonstrează vinovăția, ci este proclamată. Legalitatea nu mai este argumentată, ci presupusă prin autoritate. Exact aici apare ruptura, pentru că nu asistăm la o interpretare extensivă a dreptului internațional, ci la suspendarea lui tacită.

Retorica infailibilității, a liderului care „știe”, care „are dreptate prin definiție” și care acționează dincolo de norme, este semnul clasic al dezinstituționalizării violenței legitime la nivel internațional. În acest tip de discurs nu este apărat dreptul, ci este exercitată puterea fără constrângeri, în afara oricărui cadru de responsabilitate.

Consecința nu se limitează la delegitimarea unei acțiuni punctuale, ci produce normalizarea unui precedent periculos, acela potrivit căruia marile puteri pot decide unilateral cine este „criminal internațional” și pot acționa în consecință. Într-un asemenea cadru, Carta ONU nu este formal respinsă, ci golită treptat de sens. Iar aceasta nu este o problemă a Venezuelei, ci una care privește însăși ordinea internațională.

Dincolo de implicațiile juridice și geopolitice, acest tip de acțiune produce și un efect colateral deloc neglijabil, acela al entuziasmului pe care îl stârnește în rândul celor pentru care forța este, în sine, un argument. Momentul devine astfel revelator nu doar pentru starea dreptului internațional, ci și pentru reflexele ideologice pe care le reactivează.

Dacă mai este nevoie de un criteriu minimal pentru a recunoaște un fascist, acesta nu trebuie căutat neapărat în uniforme sau simboluri istorice, ci în fascinația pentru forță și pentru gestul brutal prezentat drept soluție politică. Este suficient să îi citim sau să îi ascultăm pe cei care privesc cu admirație operațiunea lui Donald Trump, acuzând Europa că se pierde în discuții sterile despre „sexul îngerilor”, în timp ce forța ar avea, iată, curajul de a acționa. Exact acest tip de discurs, în care deliberarea este disprețuită, iar violența este celebrată ca dovadă de luciditate, descria Umberto Eco atunci când vorbea despre cultul forței ca simptom fundamental al fascismului etern. Restul nu mai este doctrină, ci doar o formă de seducție politică exercitată de putere asupra celor care confundă autoritatea cu adevărul.

Distribuie articolul pe:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.

23 comentarii

  1. @ Obsrvați și că nu ar fi ceva ciudat ca Pîrvulescu să fi fost și pe la MISA, atâta vreme cât SNSPA a oferit și specialiști ca Pileanu și Bulai, pe care Pârvulescu nu i-a deranjat ?

  2. Si ca sa revenim pe pasunile mioritice „Certitudinea liderului ține loc de probă, iar convingerea intimă devine izvor de drept.” a fost exact baza anularii alegerilor, turul 1, libere si democratice din Romania 2024.
    Putem uita de democratie si statul de drept, mofturi caduce.

    1. De ce ii dai peste rat, nas, lui Cristian Partzulescu? Doar e de notorietate provenienta lui! E creatie soroshista. Ce sa spuna? Ca se dezice de el insusi si trece la trumpism?

  3. Lumea ,organizata minutios,pe drept international, in timpul Razboiului Rece s-a intors la Imperialism ,ceea ce demonstreaza ca Istoria se repeta!
    Toti parerologii,meserisii vorbariei fara sens,sper sa inteleaga ca Dreptul celui mai Tare primeaza !

  4. De i-ar rapi drak’ vreun binefacator si pe cei doi tartori protapiti in varful Tarii, care ne-au adus in sapa de lemn si-n disperare…

  5. plin dă doftori pă toate koklaurili... preferabil dă la kAkademiia dă Partid șî dă Stat "Fănică Ghiorghiu"... kompetenți... spune:

    „Vladimir Putin […] metoda pe care a practicat-o este astăzi reutilizată fără complexe de către Donald Trump”?
    Ce metodă practicată de Putin „este astăzi reutilizată” de Trump? Visezi, neykă? Cînd a invadat militar Putin o țară, „din senin”, pe bază de minciuni, ca să-i răpească președintele și pe nevasta președintelui, să-i sechestreze, și să-i ducă la „judecată” acasă la el, în hogeac? Hă? Te faci de rîs pe zi ce trece… „Profesore”… IMPOSTORULE!

  6. ……Tu chiar NU înțelegi ca de azi „dreptul internațional s-a dus dracului’!!…doar te consideri *politolog*!…te învăț eu ?.

  7. Atata maculatura pentru a lua apararea unui dictator ordinar. Cata cultura politica… irosita. Cam cum ar fi trebuit rasturnat legal ceasca? In cadrul MAN cu „prietenii mei intelectualii”, cum zicea toarșa codoi? Iaca, chiar avea ptreibi intelectiali.

  8. Eu sper sa treaca si pe la Bucuresti, sa extraga vreo cativa! Singura sansa sa scapam de lipitorile si sociopatii care ne conduc!

  9. Noi romanii suntem deja obisnuiti cu „legalitatea prin revelatie”. Nu cumva a existat tot asa o „revelatie” la conducatorii nostri (presedintie, servicii, CSAT, CCR etc) revelatie care a fost de ajuns ca sa justifice legal ANULAREA ALEGERILOR prezidentiale in 2024? Ce dovezi? Dovezile inca „se cauta”. Si o sa se „caute” pana se satura societatea sa le mai ceara…. Deci nimic nou sub soare.

  10. Acum cine vrea sa răpească o persoana o va putea face…are un precedent… Trump…îl face traficant de droguri și gata…la cremenal cu el…
    Voi credeți că teroristul va scăpa ieftin?…să vedem dacă mai are curaj să călătorească în lume…va avea soarta lui Maduro…

  11. Băiatu’, ori ți-ai pierdut memoria ori trăiești pe altă lume… Puțin a luat exemplul de la Bush: invazia din Irakul înarmat pana-n dinți cu ANM-uri niciodată găsite. Te dai rotund dar ești beton. Bați câmpii de parca toți ar fi deștepți ca tine

  12. SUA și-a asigurat PETROL și GAZE pentru următorii 50 de ani!.
    Venezuela este cea mai bogată tara in rezerve de petrol din lume !.
    Restul este GALGARA pentru „naivi” !./ ca sa nu zic PROSTI .

  13. In cateva luni urmeaza in colimator slugile lui Soros din Europa.
    Latraii care se autodenumesc proeuropeni si democrati nu mai au unde sa linga si nici un os de ros.
    Pentru lichelele usr-iste este capat de linie.

  14. Ce-ai spune, nea Parvulescule, daca chinezii il vor captura pe liderul taiwanez, ori rusii pe cel ucrainean, ca nu pot face asa ceva, ca este ilegal?

  15. Numai un popor nu poate fi schimbat de supraputeri ,in rest, de la presedinti in jos toti sunt interschimbabili ,prin vot sau forta
    Priviti in Romania ce fac grupari organizate numite partide sau secte sociale,cum isi bat joc de un popor cu pavaza numita Constitutie, atunci cum sa nu te rogi sa vina o forta exterioara sa-i aneantizeze

  16. E clar pentru toata lumea ca suv eranitate,in dependenta,etc., sunt vorbe goale,tinichele si zorzoane politicianiste,dreptul celui mai tare pri meaza si apartenenta la o organizatie de state unite,puternic economic, apartenenta la aliante militare si curtarea unei supraputeri primeaza
    In rest vorbe goale,dreptul international nu mai conteaza

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *