Leul de aur pentru „Pieta” coreeană. Deziluzie pentru Bellocchio la Festivalul de Film de la Veneţia

După 11 zile de aşteptări, de pronosticuri şi de emoţii ale regizorilor şi actorilor, ieri seară s-a întins ultimul covor roşu la “Mostra” veneţiană. Potrivit părerii criticilor, Festivalul de la Veneţia s-a caracterizat printr-o competiţie foarte strânsă, de bună calitate. Filmele americane prezentate la “Lido” au fost superioare celor proiectate de obicei la Cannes, lucru recunoscut chiar de presa franceză de specialitate, iar filmele asiatice au cucerit cinefilii. Cineaştii europeni Bellocchio, Assayas sau Sarmiento au entuziasmat publicul festivalier, alimentând dezbaterile.

În jocul pariurilor, clasamentul era dominat de “The Master”, filmul lui Paul Thomas Anderson, considerat, de altfel, câştigător încă dinainte de începerea festivalului, iar Joaquin Phoenix părea candidatul ideal pentru “Copa Volpi” la interpretare masculină. Pe locurile următoare erau trecute “Bella addormentata” de Marco Bellocchio, mai ales că Italia n-a mai primit un “Leu de Aur” din 1998, “Pieta” de Kim Ki-duk, câştigător cu 8 ani în urmă al “Leului de Argint”, “Après mai” de Olivier Assayas, care ar fi însemnat primul “Leu de Aur” pentru Franţa de la “Au revoir les enfants”, în 1989, şi “Thy Womb” de Brillante Mendoza.

La Festivitatea de premiere, condusă de madrina festivalului, Kasia Smutniak, dezinvoltă într-o ţinută neagră cu benzi albe laterale, juriul prezidat de Michael Mann, căruia i s-au alăturat regizorii Peter Ho-Sun Chan, Ari Folman, Matteo Garrone, Pablo Trapero, Ursula Meier, actriţele Samantha Morton şi Laetitia Casta şi artista vizuală Marina Abramovic, n-a contrazis foarte tare pronosticurile.

Aplaudată de public şi de critică, pelicula “Pietà” a coreeanului Kim Ki-duk a fost învingătoare la această a 69-a ediţie a “Mostrei”, spre deziluzia gazdelor, care sperau acest premiu pentru Marco Bellocchio, “Bella addormentata” bucurându-se de o primire entuziastă. În plus, scrie presa italiană, “în alte dăţi, în trecutul recent, filmele made in Italy, chiar dacă nu de cea mai mare valoare, au adus cel puţin o «Copa Volpi» pentu cel mai bun actor”.

Philip Seymour Hoffman, primind Leul de Argint în absenţa regizorului Paul Thomas Anderson

Decizia juriului a fost însă primită cu aplauze. Povestea iubirii filiale aproape mistice şi a răzbunării într-o lume dominată de căutarea banilor pentru a supravieţui a convins atât ca tramă, cât şi ca realizare cinematografică în sine. “Doresc să mulţumesc tuturor celor care au contribuit la acest film, dar şi Veneţiei, Festivalului de la Veneţia şi publicului italian şi, în sfârşit, membrilor juriului. Pelicula mea vorbeşte despre sacrificiu, compasiune. Îmbrăţişarea fiului mort pe cruce de către mamă m-a dus cu gândul la durerea care există în lume”, a declarat cineastul, un obişnuit al festivalurilor, la cei 51 de ani ai săi. A urmat un moment emoţionant. Regizorul a cântat a capella un cântec în coreeană şi a salutat publicul cu pumnul închis. Însoţit pe podium de interpreta principală a filmului, Cho Min-soo, el a fost aplaudat îndelung. “Pieta” a obţinut şi “Leoncino d’Oro Agiscuola”.

La conferinţa de presă de după premiere, întrebat de ce filmele italiene nu au avut parte de o recunoaştere mai specială, Michael Mann a răspuns: “La Veneţia, un film poate obţine un singur premiu. Singura excepţie a fost «Copa Volpi» pentru cel mai bun actor, care poate fi cumulat cu un altul. Am apreciat meritul, ambiţia, capacitatea de a emoţiona, estetica. Nu am luat în considerare provenienţa, naţionalitatea peliculelor. N-a fost uşor să decidem, discuţiile au durat ore în şir”.

Întrebările presei s-au datorat şi faptului că au existat voci care au criticat filmul “Pieta”. Mai mult, după conferinţă, presa a semnalat autoritarismul şi lipsa de educaţie a actorului american Michael Mann, care l-a împiedicat de două ori pe Matteo Garrone să răspundă la întrebări.

Ulrich Seidel, autorul peliculei Paradise Faith, distinsă cu Premiul Special al Juriului

În interiorul aşteptărilor s-a situat şi “Leul de Argint” pentru cel mai bun regizor, acordat lui Paul Thomas Anderson pentru “The Master”, inspirat din viaţa lui Ron Hubbard, fondatorul Bisericii Scientologice, ai cărui interpreţi, Philip Seymour Hoffman şi Joaquin Phoenix, acesta din urmă absent de la festivitatea de premiere, au obţinut, ex-aequo, „Copa Volpi” pentru cel mai bun actor. „Mulţumesc foarte mult. Am coborât din avion acum cinci minute şi mi-am pus costumul la toaletă”, a glumit Philip Seymour Hoffman, care l-a reprezentat şi pe celălalt câştigător al premiului: “Joaquin Phoenix are o forţă vitală invincibilă. Eu a trebuit numai să urmez jocul lui”, a adăugat el. Filmul a obţinut şi Premiul FIPRESCI, ex-aequo cu “Intervallo”, de Leonardo Di Costanzo, prezentat în concurs la secţiunea “Orizzonti”.

Ignorată de pronosticuri, actriţa Hadas Yaron, protagonista filmului israelian “Fill the Void”, tânăra evreică ortodoxă Shira, a cărei viaţă este zguduită de moartea surorii ei mai mari şi de cererea în căsătorie a cumnatului ei, a fost recompensată cu “Copa Volpi” pentru interpretare feminină, un premiu nu chiar justificat de părerea presei de specialitate. “Sunt foarte emoţionată, a fost extraordinar să mă aflu aici”, a murmurat în engleză actriţa cu adevărat strălucitoare într-o rochie albă, lungă, generos decoltată. Înainte de Gala Premiilor, favorite erau considerate Franziska Petri, interpreta femeii fatale cu figură glacială din filmul rusesc „Izmena”, Maria Hofstäter, catolica integristă din filmul austriac „Paradies: Faith”, şi Cho Min-soo, protagonista peliculei „Pieta”.

Neşteptat a fost câştigătorul Premiului Special al Juriului, scandalosul “Paradise: Faith” de Ulrich Seidl, despre a cărui scenă de sex cu crucifix se scrisese laudativ, alături de rezervele formulate cu privirea la peliculă în integralitatea ei.

Actriţa Hadas Yarn, recompensată cu Copa Volpi

“Après Mai”, al francezului Olivier Assayas, care făcea parte dintre favoriţii la “Leul de Aur”, a obţinut Premiul “Osella” pentru cel mai bun scenariu. “Aş vrea să dedic acest premiu tinerilor actori neprofesionişti care au avut încredere în acest film”, a declarat el în italiană. Unii critici italieni au considerat că producţia lui Assayas a fost subevaluată de juriu.

În schimb, previziunile au fost confirmate la Premiul “Leone del futuro”, pentru cel mai bun debut, care s-a îndreptat către regizorul turc Ali Aydin, a cărui peliculă, “Kuf”, a fost proiectată în secţiunea “Săptămâna criticii”.

Cinema-ul italian a trebuit să se mulţumească cu Premiul “Osella” pentru cea mai bună contribuţie tehnică, primit de “E’ stato il figlio”, semnat de regizorul Daniele Ciprì, şi Premiul “Marcello Mastroianni”, pentru cel mai bun tânăr actor, ce i-a revenit lui Fabrizio Falco pentru rolul din “Bella addormentata” de Marco Bellocchio.

În secţiunea “Orizzonti”, cel mai bun film a fost declarat “Three Sisters”, al chinezului Wang Bing, iar “Premiul Juriului” a fost obţinut de “Tango Libre” de Frederic Fonteyne.

În “Săptămâna criticii”, prestigiosul premiu “Rarovideo” a revenit filmului “Eat Sleep Die”, al suedezei Gabriela Pichler, cu Nermina Lukač, Milan Dragišić, Jonathan Lampinen, Peter Fält, Ružica Pichler, votat de publicul care alege între trei debuturi aflate în competiţie.

Olivier Assayas a trebuit să se mulţumească numai cu Premiul Osella pentru scenariu

Autorul adorat de cinefili, filipinezul Brillante Mendoza n-a intrat în palmares cu filmul său “Thy Womb”, foarte bine primit, de altfel, ca şi pelicula rusească “Izmena”.

Există un fir roşu care uneşte “Leul e Aur”, “Leul de Argint” şi “Premiul Special al Juriului” de la această ediţie. Toate trei producţiile sunt o reflecţie asupra spiritualităţii, asupra sentimentului religios. “Pieta”, cu raportul său mamă-fiu, în pofida violenţei şi a răzbunării, a fost receptat de mulţi ca o aluzie explicită la iconografia Madonei cu Pruncul, celebra statuie a lui Michelangelo fiind, de altfel, amintită în film. În “The Master”, legătura maestru-discipol este bazată pe aceeaşi idee, iar în “Paradise: Faith”, protagonista este o femeie obsedată de catolicism şi de Iisus. Această triplă coincidenţă ar putea fi considerată ca un simptom al vremurile dificile în care trăim.

Să adăugăm “Leul de Aur de Onoare”, atribuit lui Francesco Rosi.

Un eveniment al “Mostrei” a fost “ziua Robert Redford”, cum a numit-o presa. În pofida lungii sale cariere, celebrul actor a venit pentru prima dată la festivalul veneţian. La 75 de ani, el a prezentat, în dublul rol de regizor şi de interpret, în afara concursului, pelicula “The Company You Keep”, cu o distribuţie de mare clasă: Susan Sarandon, Shia LaBeouf, Julie Christie, Sam Elliott, Jackie Evancho, Brendan Gleeson şi Terrence Howard. Inspirat de un roman semnat de Neil Gordon, adaptat pentru ecran de Lem Dobbs, filmul este povestea lui Jim Grant, avocat de drept civil şi tatăl lui Isabel, interpretat de Robert Redford, vânat de întreaga naţiune după ce un jurnalist îi dezvăluie adevărata identitate de fost militant al Weather Underground, acuzat şi urmărit pentru crimă în anii ’70.

Regizorul Daniele Cipri

Primit la “Lido”, în 6 septembrie, de o mulţime în adoraţie, Robert Redford, care a debarcat îmbrăcat în T-shirt negru şi geacă albă, însoţit de Shia LaBeouf, a rămas, peste ani, egal cu el însuşi în abordarea problemei drepturilor civile, în relectura trecutului recent. “The Company You Keep” readuce în lumină radicalismul politic al contestării anti-Vietnam.

“Sunt fascinat de istoria americană – a spus el -, dar de data aceasta am avut şi o motivaţie mai personală: această dramă mi-a amintit de «Mizerabilii» lui Victor Hugo, bazat pe istoria unui om nevinovat, persecutat şi urmărit de un investigator inexorabil. Şi despre dragostea paternă, care este mai puternică decât orice”.

Filmul a fost aplaudat cu multă căldură. O operă bine construită, lineară, care aduce în discuţie probleme interesante, apreciază critica. Pelicula este şi o reflecţie asupra jurnalismului. “În epoca filmului «Toţi oamenii preşedintelui» era altfel. Nu se născuseră nici tehnologia de acum, nici internetul, totul era mai simplu. Acum este mai complicat să afli adevărul. Cei doi reporteri din film caută adevărul, dar şi gloria. Asta se întâmplă azi”, a declarat Redford.

Actriţa Isabelle Huppert, pe covorul roşu

“Ziua Redford” a însemnat şi un prânz oficial cu preşedintele Italiei, Giorgio Napolitano.

Criticul de film Natalia Aspesi a povestit că noaptea trecută, pentru a se obţine un premiu pentru Bellocchio, a fost un adevărat asediu asupra juriului. Mann a replicat: “Voi, italienii, priviţi tot timpul în jurul buricului. Sunteţi închişi în poveştile voastre de viaţă, în evenimentele voastre. Cinema-ul trebuie să vorbească de întreaga lume, trebuie să propună teme universale, cum erau cele din teatrul grecesc”. Iar Marina Abramovic a comunicat cu emoţie: “Venim din culturi atât de diverse, dar atunci când am văzut «Pieta», tot juriul a fost lovit de aceleaşi sentimente, deşi eram toţi foarte diferiţi”. Aceleaşi sentimente şi din partea regizorului Ari Folman: “«Pieta» este povestea unui om violentat, a unui om care se hrăneşte cu violenţă. Dar, la sfârşitul filmului, totul duce către un loc spiritual înalt şi aceasta ne-a convins”.

Unii critici afirmă, totuşi, că este o peliculă fără suflet. Oricum, Italia este deziluzionată.