Liviu Antonesei: Totul pentru președinte

„Talentul băștinaș al înghițirii găluștei

După treizeci de ani de politică pluralistă și cît se poate de demagogică, după sutele, miile de dezinformări și manipulări prin care au trecut în această lungă vreme, concetățenii mei, cu excepțiile pe care le poți număra pe degetele cîtorva duzini de mîini și acelea ciunge, au rămas la fel de talentați la înghițirea găluștelor cu care aruncă în ei politrucii. Ai spune că n-au căpătat imunitate la vorbăria și factologia mincinoase, că pentru ei nu există vaccin în această privință. Dacă n-ar avea efecte devastatoare asupra lor înșile și a mentalului public, aș admira cumva această naivitate, acest semn de puritate a minții și sufletului. În mai puțin de o săptămînă li s-au servit două basme, atît de cusute cu ață albă încît te așteptai ca poporul să izbucnească într-un hohot de rîs care să șteargă de pe fața pămîntului această politrucime incompetentă, lacomă și șmecheră. Poate din spirit de simetrie, poate pentru a încerca să dreagă cu a doua pagubele colaterale, dar electorale produse de cea dintîi, una a venit înainte de Înviere, cealaltă la două zile distanță de aceasta. Prima este cea legată de semnarea primului acord dintre Pînză de Corabie și Excesivul…, mai interesat de glorie pămîntească și de gologani decît de sănătatea și viața credincioșilor. Bun, apare știrea despre acord, iese scandal – în mod excepțional pînă și presa de partid și de stat se implică -, după care iese Ficusul național, de-n călare pe un armăsar alb, respinge acordul, îl urechește pe șeful executiv al stării de urgență și declară senin că el nu a știu nimic despre această lucrătură periculoasă. Se negociază al doilea acord, doar oleacă mai puțin periculos decît primul, după care presa de partid și de stat începe un cor de ditirambi la adresa Salvatorului, scriu cu literă mare nu doar pentru că așa suna în gura presei, ci și pentru că evenimentul s-a petrecurt înainte de Paște. Amuzant este să semnalez în trecere că distrugătorul atomic CTP a căzut într-o mare admirație față de Ficus de la începutul epidemiei. Aș numi-o mută dacă n-ar fi atît de excesiv de vocală. A fost una din goarnele care au trîmbițat intervenția salvatoare a Ficusului.

Acum, să stăm drept și să judecăm drept. Oricine cunoaște cît de cît viața politică băștinașă știe că nu mișcă nimic în cele două palate și în castelele dependente fără știrea jupînului. O negociere pe o temă atît de sensibiă nu se putea desfășura fără știrea sa. În primul rînd, că Pînză de Corabie nu e omul care să facă un lucru ascuns față de stăpînul său. În al doilea rînd, pentru că serviciile, implicate pînă peste cap în politichia noastră de mărgăritar, sînt cu toatele la dispoziția președintelui. Mai mult, Pînză de Corabie în persoană a declarat că și premierul și președintele știau despre negocieri și acord. Premierul a recunoscut cu jumătate de gură că știa „așa în general”, președintele nici nu s-a ostenit să deschidă gura! O confirmare eclatantă vine și din faptul că pionul scos la înaintare pentru această operațiune conduce în continuare, executiv, starea de necesitate. Nu l-a clintit din post nici măcar faptul că, într-un moment de slăbiciune a dezvăluit complicitatea premierului și a președintelui. Se vede treaba că va fi nevoie de el ca țap ispășitor și în continuare…

În a doua zi de Paște, scapă pe piață sinistrul „plan Cercel” de internare într-un fel de lagăre de concentrare, la sfîrșitul carantinei generale, a „bătrînilor”, a persoanelor de peste 65 de ani, care sînt deja discriminate fascist pe criteriul vîrstei. E interesant să aflăm cum va fi scăpat pe piață și de ce documentul are un caracter de eboșă, cu greșeli de tastare și unele lucruri abia schițate. Cert este că documentul scapă, este scăpat, și provoacă un scandal poate mai mare decît în primul caz. Probabil că securiștii lui KiWi vor fi sesizat că prima intervenție a avut un efect pozitiv la partea mai puțin tînără și mai puțin instruită a publicului, efectul fiind mai degrabă dăunător la restul acestuia. Și atunci apare iarăși cavalerul fără pată și prihană și-i salvează pe bătrînii amenințați cu lagărele. De data aceasta răsare și scutierul Lucovid și-l condamnă și el pe criminal. A și văzut că partidul său cade în sondaje și încearcă să preîntîmpine dezastrul electoral din toamnă, sau cînd se vor ține alegerile generale, dacă se vor mai ține. Și criminalul rămîne în funcție, cel puțin pînă acum, deși nu e prima mare tîmpenie pe care o spune sau face de la începutul epidemiei încoace. De unde se vede treaba că va mai fi nevoie și de acest țap ispășitor, că epidemia mai ține o bună bucată de vreme. Cum docomentul Cercelușului pare a data din fwbruarie, cu atît mai mult devine evidentă mînăria….

Liviu Antonesei – Au premeditat o crimă

Întrebarea este la ce folosește acest efort asiduu de lustruire a imaginii prezidențiale, cînd practic, la sfîrșitul mandatului, își va fi încheiat și cariera politică. Nu mai are de participat la alegeri, nu trebuie să-și cîștige sau recîștige electoratul. Cine nu știe imediat răspunsul este limpede că nu se pricepe deloc la psihologie, nu are habar despre tehnicile de dezinformare și manipulare și nici n-a auzit de o activitate care se chemă profiling. Dacă ar ști ceva, ar constata că, în momentul acesta, nu meschine și inutile calcule electorale îl mînă din spate pe președinte, ci imaginea sa în aceste vremuri triste, felul în care va fi înregistrat de istorie. Asta a devenit vital pentru acest personaj arogant, lipsit de sentimente reale și ambițios peste margini. Sigur, riscul este să rămînă în istorie ca un fel de Caragea Vodă, cel cu ciuma de tristă memorie. Cum naiba ar putea să se împace cu acest gînd? Și atunci tot aparatul de stat, toate serviciile de informații și dezinformații, toată presa de partid și de stat este cu totul la dispoziția președintelui. Că o mulțime de lucruri care chiar trebuie făcute rămîn pe dinafară, ce contează. Totul pentru președinte! Ghinion! Al doilea mandat n-a fost ceea ce credea că va fi, o sarabandă de vacanțe exotice și weekend-uri la Sibiu, tincturate cu ceva schimburi de vizite oficiale, acum, pare a fi rost de muncă, fie aceasta și cu gura. Și să mai iasă și cu imaginea ferfeniță, ci=u vreo poreclă demnă de Caragea, după această nedorită aventură virotică?!

Că aceste două manipulări grosolane au prins la o parte a publicului mai în vîrstă și mai puțin instruit nu mă miră. De prea multă vreme, de secole, oamenii s-au obișnuit cu Tătuci, dacă se poate buni, sau măcar să se arate ca fiind buni. De asta nici nu apare imunitatea și nu s-a găsit un vaccin eficace. Mai trist este că am văzut cum au înghițit găluștele, sau măcar pe una dintre ele, și persoane despre care n-aș fi putut bănui că nu sînt bine vaccinate, oameni care știu și carte, și politică, și cum funcționează manipularea, unii prieteni buni. Și, nu, nu, nu este vorba despre agenți plătiți, într-un fel sau altul, de putere, ci de oameni de a căror onestitate nu am nici un motiv să mă îndoiesc. Asta e!

Atac la al șaptea blog!

Acesta este cel de-al șaptelea blog, pe care le țin din 2002 sau 2003 încoace. Primul a căzut victimă atacurilor securiste după un șir de trei editoriale năucitoare, dar bine scrise, despre Bombonel, în timpul campaniei electorale pentru prezidențiale din 2004. Fie-i țărîna ușoară că m-a servit demn până la aneantizare. Care a avut farmecul său, înainte de a dispărea cu totul într-un fel de recycle bin gigantesc, a trecut prin faze intermediare. Mai întîi, ultima postare a devenit un fel de text chinezesc, apoi toate textele au apărut tot pre chinezește tocmite și, în final, neantul. Alte trei au trecut mai mult sau mai puțin prin aceleași etape pînă să fie aruncate în neantul cyberspațial. Pe unul l-am închis cînd platforma pe care funcționa, VoxPublica,a crezut că e bine să adăpostească și trei bloguri de politruci. Eu n-am crezut și l-am retras pe al meu, deși cumva am înțeles și rațiunile prietenului Rogozanu. În sfîrșit, fără cel de-al șaselea m-au lăsat foștii colegi de la editura Adenium, fără să mă prevină măcar de intenția lor, aș fi putut măcar salva cîte ceva mai interesant de acolo…

Liviu Antonesei: Dr. Cerceluș trimite bătrînii în lagăre!

De ieri de la prânz, se desfășoară un atac interesant asupra acestui blog. La început, nu se vedeau comentariile postate de diverși, nu le vedeam eu, pentru că unii dintre ei și le vedeau. Eu doar dacă intram în mațele blogului, unde le vedeam aprobate, automat, pentru că eu nu mi-am moderat vreodată blogurile. În același timp, blogul îmi cerea să mă loghez de cîte ori produceam un comentariu, făcea asta și unele comentarii le puteam vedea. După vreo opt ore de muncă, a mea și a administratorei mele, merci Nico, am ajuns în faza, verificată mai înainte, în care comentariile mele nu se văd pe pagină, dar le găsesc aprobate în burta blogului. Văd unele din comentariile făcute, pe altele nu, dar le regăsesc aprobate în aceeași încăpătoare burtă!

Liviu Antonesei: Hopa, se trezește OMS!

Ce va fi nu știu, dar îi asigur pe păduchii neantului că mă gîndisem la soluții încă de la începerea jurnalului, de fapt de la postarea Smeritei propuneri… Un alt blog, pe altă platformă, virgin, abia așteaptă să intre în lucru. Computerul mare e și el pregătit să intre în funcție, în caz de blocare de la distanță a laptopului. Un telefon cu cartelă prepay e și el gata să se conecteze la net, dacă i se întîmplă ceva conexiunii. Pe deasupra, în momentul în care postez ceva, documentul în word, deci nu doar linkul, cum se întîmplă cu celelalte adrese, pleacă spre cinci bloguri prietene, după o oră, dacă postarea mea nu apare sau dispare. Mai multe publicații preiau deja postări de pe blogul meu și le mulțumesc. Dacă postările nu apar, vor primi episoadele în word. Sigur, mă pot bloca complet, la toate formele mele de comunicare. Bun, și? Îl voi trimite pe Marco Polo cu un stick agățat la gît, cum am văzut într-un film! Ciudat este că țara arde și securoii se chiaptănă cu blogul meu! Nu vor fi avînd altceva de făcut! Deși, la cîți bani negri se fac acum pentru eventuale zile albe, să ne gîndim la contractele fără licitație pentru materiale de urgență, încheiate în conspirativitate, parcă ar mai fi cîte ceva de făcut…“, încheie Liviu Antonesei.