Magicul Orient al lui Alberto Pasini

Cel mai mare orientalist italian, protagonist al licitaţiilor internaţionale, este celebrat într-o expoziţie-eveniment la Torino, în care sunt evocate atmosfera exotică, haosul coloristic al bazarului, dinamismul scenelor de vânătoare.

În expoziţia intitulată „Orientul lui Alberto Pasini”, curatoriată de profesorul Giuseppe Luigi Marini şi deschisă la Muzeul „Accorsi-Ometto”, sunt etalate peste 60 de opere, cele mai multe din colecţii particulare, dar şi fotografii şi desene aparţinând descendenţilor artistului, o mărturie fundamentală pentru a înţelege anvergura lui Pasini.

Alberto Pasini a studiat la Academia din Parma şi a luptat, în 1848, în primul război pentru independenţă. În 1851 s-a hotărât să se mute la Paris, unde s-a împrietenit cu pictorii „Şcolii de la Barbizon”, mai ales cu Théodore Rousseau şi Jules Dupré. Din acel moment s-a dedicat picturii de peisaj. După doi ani a expus pentru prima dată la Salonul parizian, unde a fost remarcat de pictorul romantic Théodore Chassériau, care l-a invitat să lucreze în atelierul lui.

Negustorul de covoare

În 1855, o întâmplare a influenţat pentru totdeauna pictura lui Pasini. Chassériau reuşeşte să-l introducă, în calitate de desenator, într-o misiune diplomatică în Persia, condusă de ministrul francez Prosper Bourée. Timp de doi ani a vizitat fabulosul Orient, din Turcia în Egipt, din Arabia în Yemen.

Întors la Paris, a început să picteze tablouri orientaliste, bazate, spre deosebire de cele ale pictorior din Europa Centrală, pe experienţa lui directă în acele locuri care la vremea aceea păreau magice.

Arabi cu şoimi

A avut un succes imediat în Franţa şi în Italia. Adolphe Goupil, negustorul de artă a cărui fiică era căsătorită cu un alt celebru pictor orientalist, Jean-Léon Gérôme, abia mai reuşea să satisfacă cererile colecţionarilor. Pictura lui Pasini i-a pasionat şi pe bogaţii Orientului. Primul care i-a comandat un tablou a fost Şahul Persiei, Nasser ed Din Shah. În 1867, când datorită prietenului său Prosper Bourée, devenit ambasadorul Franţei în Imperiul Otoman, s-a întors la Constantinopol, sultanul Abdul Meci i-a comandat şi el două picturi.

Negustorul de pepeni

Până în 1873, a vizitat Egiptul şi Palestina, Libanul şi Siria şi de fiecare dată, întors la Paris sau, din 1879, la Cavoretto, în câmpia torineză, a pictat în maniera cea mai realistă posibil ceea ce văzuse în călătorii. Faima lui de colorist meticulos şi vibrant a crescut la egalitate cu cea de desenator rafinat. Pasini a reuşit să capteze, odată cu particularităţile culturilor diferite de cele ale Europei, şi atmosfera, şi freamătul vieţii cotidiene, conducând privirea spectatorului printre grupurile de personaje grupate ritmic pe pânză. Defilează în tablourile lui femei cu văl, negustori care fac afaceri sau care îşi aşteaptă clienţii în faţa magazinelor lor, curse de cămile şi scene de vânătoare, bazare, caravane, călăreţi sau bărbaţi jucând table.

Portic otoman

Expoziţia organizată de Fundaţia „Accorsi-Ometto” urmăreşte prezenţa lui constantă la Saloanele pariziene şi marea personală de la Torino, din 1898. Pentru că, dacă Saloanele pariziene i-au adus faima internaţională, Torino i-a organizat prima expoziţie personală, în cadrul „Expoziţiei Naţionale” din 1898, când au fost prezentate 193 de studii din colecţia personală a artistului, păstrată în atelierul din Cavoretto.

Alberto Pasini a fost distins cu multe premii, ca „Medalia de Onoare pentru Pictură” la Paris, titlul de „Ufficiale del Leone e del Sole”, de la Şahul Persiei, „Legiunea de Onoare” conferită de împăratul Napoleon al III-lea în 1878 şi Ordinul „Santi Maurizi e Lazzaro”, de la Regele Italiei.

Piaţa orientală

Apoi, Pasini, ca şi ceilalţi pictori orientalişti, a fost uitat odată cu apariţia avangardelor de la începutul secolului al XX-lea.

Lucrările lor au cunoscut însă un adevărat boom pe piaţa de artă în a doua jumătate a anilor ’90, care continuă şi acum, chiar dacă amatorii sunt mai selectivi.

Recordul de preţ al lui Pasini datează din 2008, când o pânză din 1881, intitulată „Piaţă în Orient”, a fost vândută la „Christie’s” New York cu 890 de mii de euro. La aceeaşi casă de licitaţii a fost cumpărată, în 2000, o altă lucrare, cu 330 de mii de euro. O altă scenă de piaţă orientală, pictată în 1884, a fost adjudecată cu 562 de mii de euro în aprilie 2013 la „Sotheby’s” Londra. Cu zece ani înainte, o pictură a lui atinsese, la „Christie’s” Londra, preţul de 224 de mii de euro.

Peisaj oriental cu moschee

Între orientaliştii din întreaga lume, Alberto Pasini se situează pe locul al şaselea în clasamentul recordurilor în licitaţii.

Operele lui se găsesc în peste 37 de galerii de artă modernă din Torino, Milano, Florenţa, Roma, la Galeria Naţională şi la Pinacoteca „Stuard” din Parma, dar şi „Pennsylvania Academy of Arts” şi în alte instituţii şi colecţii din lume.

Top 10 al orientaliştilor

Cairo

Pe primul loc se află, oarecum surprinzător, germanul Gustav Bauernfeind (1848-1904), cu un record de 4,2 milioane de euro. El este urmat de austriacul Ludwig Deutsch (1855-1935), cu un preţ de 3 milioane de euro, obţinut în 1999. Un tablou de Jéan-Leon Gérôme (1824-1904) a fost vândut cu 2,06 milioane de euro. Pe locul al patrulea se situează Jacques Majorelle (1886-1962), cu un record de 1,32 milioane de euro, în timp ce americanul Frederick Bridgman (1847-1928) se află pe locul al cincilea, cu un preţ de 902.000 de euro înregistrat la „Christie’s” din Paris în iunie 2013. După Pasini, aflat pe locul al şaselea, vin în ordine francezul Alfred Dehodencq (1822-1882), cu un record de 843 de mii de euro în 2008, austriacul stabilit la Paris Rudolf Ernst (1854-1932), cu 807 mii de euro, italianul Ettore Simonetti (1857-1909), cu 700 de mii de euro, şi americanul Edwin Lord Weeks (1849-1903) cu 681 de mii de euro.