Palermo Capitala italiană a Culturii în 2018. Verde, multiculturalitate, Bienala nomadă de artă şi cultură contemporană a convins oraşul despre proiectele sale. Expoziţii colaterale, performance–uri şi o vastă agendă de evenimente. Palermo 2018 între artă şi Street Food
Organizatorii şi-au propus de a repune în centru istoria, de a pune în centrul lumii Mediterana, de a crea un dialog între diversele culturi şi natură. 110 este propunerea culturală pentru o serie de întâlniri cu personalităţi extraordinare provenind din diferite culturi. Aşa cum sublinia Michele Placido, „Avem datoria de a transmite generaţiilor viitoare moştenirea noastră culturală, valorizând trecutul şi prezentul, combinând cultura noastră cu cea europeană într-o platformă internaţională”.
Dintre nenumăratele evenimente de neratat, să amintim Antonello da Messina la Palazzo Abatellis, Jan Fabre în Sicilia, în Complexul Domului, Agora interreligioasă, Michelangelo Pistoletto, cu Love Difference, care pune faţă în faţă culturile Mediteranei, expoziţia Mituri mediteraneene la Villa Malfitano, Opera lui Caravaggio în cheie contemporană, la Oratoriul San Lorenzo. O altă expoziţie de artă contemporană este Moon, în Castelul Baronesei Di Farini
Să mai amintim că în această perioadă au fost deschise sălile unor monumente precum Capela Palatina, San Giovanni degli Eremiti, Domul di Monreale. Aşa cum mărturisea Primarul oraşului, „Palermo este oraşul european care s-a schimbat enorm în ultimii 40 de ani, transformându-se din capitala Mafiei în capitala Culturii, ştiind să se reinventeze şi devenind un oraş proiectat către viitor”.
Un loc important îl ocupă Manifesta, bienala de artă contemporană, locul principal fiind Teatrul Garibaldi.
Sunt tinere care au transformat cu pasiune un oraş şi au făcut ca despre el să se vorbească în toată lumea. Ele lucrează pentru a promova bunurile artistice ambientale, culturale şi cele ale tradiţiei. Au dorit şi au reuşit să deschidă teatre independente, librării, laboratoare creative, depăşind acel loc comun după care „cultura nu dă de mâncare”. Dimpotrivă, s-a dovedit că cultura dă de mâncare şi înfloreşte un oraş. În anul 2018, în domeniul cultural au lucrat 1,5 milioane de persoane, iar sectorul acesta a înflorit la peste 90 de miliarde de euro.
Iată câteva cifre care demonstrează ce înseamnă Palermo 2018: 1.678 de întâlniri culturale, 83 de evenimente internaţionale, 132 de expoziţii internaţionale, 132 de concerte, 12.151 de artişti.
Întregul oraş Palermo a devenit decorul celei de a douăsprezecea ediţii Manifesta, bienala nomadă a artei şi culturii contemporane, ce va fi deschisă până în 4 noiembrie în 20 de sedii. O ediţie care anunţa o schimbare, începând cu încredinţarea realizării ei nu de către un specialist în arte vizuale, ci de o echipă multidisciplinară: arhitectul originar din Messina, stabilit la Rotterdam, Ippolito Pestellini Laparelli ( partener al Studioului OMA al lui Rem Kolhaas, care a realizat studiul preliminar), curatoarea elveţiană Mirjam Varadinis, arhitectul şi artistul spaniol Andrés Jaque, regizoarei şi jurnalistei olandez Bergtje van der Haak.
Intitulată Grădina Planetară. Să cultivăm în coexistenţă, Bienala pune faţă în faţă imaginile zidurilor care domină în aceste zile paginile ziarelor şi imaginile vesele, de un vitalism perfect, întrupat de exuberantul oraş sicilian, care este el însuşi un performance.
Şi chiar performance este unul dintre limbajele care caracterizează Manifesta în timpul deschiderii ei.
Să începem cu Procesiunea Palermo, al Marinellei Senatore, paradă de dansatori, cântăreţi, instrumentişti, majorete, care a traversat în 16 iunie străzile centrului istoric până la mare şi care a avut un contrapunct neaşteptat în procesiunea Sfântului Onofrio. Am putea spune că a fost răspunsul incredibil de eficace a oraşului la unele limbaje artistice, care păreau astfel foarte „acasă”.
Între sediile Bienalei, echipa de curatori a ales locuri emblematice şi farmecul decadent al oraşului a abătut uneori atenţia de la operele expuse. Ca şi cum ai afirma că arta contemporană, în afara siguranţei conferite de „white cube” şi-ar pierde eficienţa.
Astfel, în Palazzo Ajutamicristo din secolul al XV-lea, operele declarat politice nu se armonizau cu farmecul decadent al grădinii şi cu loggia interioară. Nu ajuta aproape de loc faptul că iniţial palatul era centrul comerţului de grâne. Poate că un loc mai puţin încărcat de istorie ar fi fost mai potrivit pentru „arta utilă” a Taniei Bruguera care, cu instalaţia Article 11, susţine lupta mişcării No M.U.O.S. a activiştilor sicilieni, prin intermediul documentelor de arhivă. În acest sediu este prezentată şi instalaţia sonoră a artistei alegeriene Lydia Ourahmane, initulată Al treilea cor, o replică a birocraţiei care reglează relaţiile Algeriei cu Europa, şi lucrarea Call-a-spy realizată de The Peng1collective: o cabină telefonică prin care publicul poate contacta un spion.
La al doilea etaj al Palatului Butera, o altă bijuterie arhitectonică, sediul Colecţiei Francesca şi Massimo Valsecchi, este expusă o serie de lucrări mai eficiente, cum ar fi video-instalaţia lui Uriel Orlow, Wishing Trees, în care fascinaţia imaginilor se continuă de la un video la altul pliindu-se argumentelor artistice de tipul interviului. Printre operele cele mai interesante se află foarte colorata instalaţie ambientală Theatre of the Sun, al duo-ului Fallen Fruit în care fructul se transformă în subiect politic, cu o hartă Public fruit care liberalizează aprovizionarea cu alimente scoţând-o în afara circuitelor comerciale.
Tot la Palatul Butera, brazilianca Maria Thereza Alves recuperează relaţia cu locul prin O propunere de sincretism (de data aceasta fără genocid), instalaţie de majolică care reia motive decorative tradiţionale.
Unul dinte sediile cele mai captivante este Grădina Botanică, unde Michael Wang, cu The Drowned World, propune un peisaj primordial „descoperit” în zona contaminată a unui gazometru. O operă puternică ce recuperează categoria estetică a sublimului în era post-atomică. Aceeaşi impresie o lasă şi Pteridophilia, a chinezului Zheng Bo, în care dincolo de tema ecologică te captivează splendide imagini de o rară senzualitate.
Foreign Farmers, de Leone Contini ar putea surprinde prin abordarea grădinii sincretice şi experimentale, dar rămâne inclusă unei aure bucolice în care intenţia clasificării prevalează asupra raţiunii estetice. Dintre limbajele artei este aproape absentă pictura, astfel încât colecţia lui Toyin Ojih Odutola, Scenes of Exchange, este un prilej preţios de a scăpa de dictatura instalaţiilor şi video-urilor.
Un alt sediu foarte scenografic este Palazzo Forcella De Seta, în care, în sala Alhambra, este etalată The Soul of Salt, de Patricia Kaersenhout, lucrare ce citează vizibil Muntele de sare al lui Mimmo Paladino.
Dintre italieni, Matilde Cassani cu Tutto, reelaborează momentele efemere ale serbărilor siciliene, cu un spectacol pirotehnic în Piaţa Quatro Canti ce aminteşte sărbătoarea Sfintei Rosalia. Când credinţa este astfel declarată, Palermo are tentative de interpretare în cheie sincretică a simbolurilor lui populare şi iconografice.
La Palazzo Constantino este plasat Videomobile, un vechi furgon care a devenit video-carul artiştilor Masbedo, autori şi ai instalaţiei Protocol n. 90/6 de la Arhivele Statului: aici, printre hărţile acestui depozit al memoriei, se ridică, monumentală o păpuşă animată de Mimmo Cuticchio, metaforă eficace şi perturbatoare a artistului, inspirată din vicisitudinile regizorului-cult Vittoria De Seta.
Dintre instalaţii merită semnalată şi Oratorio della Madonna del Rifugio de Peccatori Pentiti, două frumoase lucrări de Yuri Ancarani, Whipping zombie şi Lapidi, care, dincolo de tema vindecării colective şi a traumei, dau viaţă unor imagini de o rară calitate filmică.
În sfârşit, în Casa del Mutilato răsună puternica video-instalaţia Unending lightning de Cristina Lucas, dedicată bombardamentelor aeriene care au lovit zone civile de când omul şi-a realizat visul de a zbura.
Există la Palermo în această perioadă şi o serie de expoziţii colaterale, performance-uri şi alte evenimente.
Să începem cu Circus revival, performance istoric al lui Marcello Maloberti din piaţa Garraffello: mica şi felliniana „luna park” cu 200 de oglinzi agăţate sub un cort de piaţă iluminat de farurile a patru automobile şi găzduită în piaţa istorică Vucciria pentru o singură zi.
Incomplet, naşterea unui stil este expoziţia colectivului de artişti Alterazioni Video, despre un fenomen specific italienesc al operelor publice neterminate, deschisă la Centrul Internaţional al Fotografiei şi la Biserica San Mattia ai Crociferi.
Tot la Centrul Internaţional al Fotografiei a fost găzduită expoziţia personală a artistei Catherine Opie, intitulată The Human Lanscape, o anchetă fotografică privind fenomenele sociale din America contemporană.
În centrul istoric, a atras atenţia o retrospectivă Shozo Shimamoto, care trasează etapele operei fondatorului grupului Gutai. În aceaşi loc a fost găzduită expoziţia Martin Kippenberger, The museum of Moderin Art Syros, un grup de opere realizate de artist înainte de a muri.
Proiectele colaterale au şi meritul de a-i purta pe vizitatori în interiorul unor spaţii necanonice, ca în cazul celui de la Grand Hotel delle Palme, cu Raymond, un proiect privind figura lui Raymond Roussel de Luca Trevisani, cu Olaf Nicolai ( deschisă până în 15 moiembrie).
O altă ocazie de a descoperi un loc fascinant este expoziţia personală a lui Evgeny Antufiev, When art became a part of the landscape, Chapter I, cuprinzând peste 30 de sculpturi şi piese de ceramică ale artistului rus, care ţes un dialog cu piesele arheologice al Muzeului Salinas.
Ruşii sunt prezenţi şi la AES+F care expun în sala pompeiană a Teatrului Massimo, până în 19 septembrie, Mare Mediteraneum, o instalaţie de 9 statui din porţelan din site-ul Capodimonte, incluse într-o videoproiecţie.
Peisaje mentale, traiectorii naturale de la Muzeul Geologic Gemmellaro este o reflecţie asupra conceptului de peisaj ideal prin operele lui Boezem, Muntadas, Nannucci, Parisi, Arancio, Mangano şi van Rooy. Este proiectul special al artiştilor Medalla, Galegati Shunes şi Melotti (până în 30 septembrie).
În sfârşit, la Palatul Steri, o expoziţie cu operele israelianului Avner Sher, deschisă până în 30 august, se intitulează Bridge Palermo Jerusalem şi este inspirată de vechile hărţi ale oraşului Palermo.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.