Margaret Thatcher nu ar face un „pictorial incendiar”!

Nu pot să mi-o imaginez pe Margaret Thatcher îmbrăcându-se ca Eva Peron sau Cleopatra şi pozând într-o revistă de femei. Nici nu cred că Cleopatra ar fi vrut să imite pe cineva dacă ar fi existat reviste la acea vreme.

Ele „defilau” în lume ca Margaret Thatcher şi Cleopatra. Punct. Sigure pe ele şi mândre. Elena Udrea, nu.

Dacă genţile Gucci ale Elenei Udrea sunt veritabile, personalitatea ei s-a dovedit de a fi „fake”. Este o „wannabe”. Elena Udrea vrea să fie altcineva, dar riscă să devină penibilă.

Mai rău. Într-o perioadă de austeritate, Elena Udrea se fuduleşte în acest pictorial ca o cântăreaţă de pop dornică de afirmare. În loc să atragă turişti în România, Elena Udrea ne spune cu acest pictorial că are timpul şi plăcerea să joace un pic de teatru, că este o femeie frivolă, bănuită de unii de neseriozitate.

De ce credeţi că ziarele pro-Udrea au ignorat „pictorialul incendiar”? „Evenimentul Zilei” a tăcut mâlc, măcar în versiunea print, iar „România Liberă” s-a limitat la un articol mic de tot. Parcă le era jenă.

În general, Elena Udrea vrea să pozeze în politicianul puternic, eficace, cu şanse de a deveni preşedinte sau măcar prim-ministru. Dar cine poate lua în serios o ministresă care a apărut îmbrăcată ca o centuristă pe coperta unei revistei? Este pur şi simplu o lipsă de discernământ pentru un politician care a afirmat că se vede în politică şi peste 30 de ani. Ea nu este vreo novice în politică. E unsă cu toate alifiile, vorba românului.

Fanii Udrea probabil o consideră îndrăzneaţă şi curajoasă în ipostaza sexi (sexi cu i, nu cu y). Cred că adevăraţii prieteni ai Elenei Udrea s-ar fi luat cu mâinile de cap când i-au văzut „isprava”, iar duşmanii se bucură de spectacolul ieftin, nu pentru că se îmbracă vulgar în pictorial (în afară de copertă, care este sub orice critică pentru un membru de cabinet cu PhotoShop cu tot), ci pentru că a făcut o greşeală prostească de „wannabe”, de începătoare, de cântăreaţă fără voce în căutare de publicitate cu orice preţ.

Se zice că e bine să-ţi stăpâneşti slăbiciunile sau viciile, să nu fii dominat de ele. Eu îl consider pe Petre Roman la fel de vanitos ca Elena Udrea. Totuşi, îmi dă impresia că judecă şi îşi dă seama că vanitatea prea evidentă devine ridicol.

Pe moment, Udrea a ales „drogul” publicităţii (la fel de periculos ca orice drog), deşi ea susţinea recent că s-a săturat să fie comentată din cauza hainelor (episodul rochiei înstelate).

Din cauza unei ambiţii mărunte, a ales, cu mâna ei, să nu ajungă atât de sus unde a visat!