”Pentru mulți francezi, scopul izolării este unul strict sanitar. Asta li se spune, însă nu este tot adevărul. Guvernul nu este terorizat de numărul morților”, se spune intr-un articol de opinie publicat de Valeurs Actuelles.
…
”Guvernul nu se teme de criza sanitară, ci de criza mediatică. De fapt, virusul, pe lângă faptul este mult mai letal decât cel al gripei clasice, chiar și în țările în care este corect tratat (cu excepția persoanelor în vârstă) și cu rezerva că statisticile vor să spună cu adevărat ceva (căci metodele de depistare sunt foarte diferite de la o țară la alta), virusul este si mult mai agresiv. Asta înseamnă că boala se transmite mult mai repede de la o persoana la alta. Vârful este atins mult mai repede, de unde și riscul (spre deosebire de gripa clasică, unde vârful este mai puțin brutal, spre deosebire de bolile cardiovasculare sau de cancer, unde decesele sunt distribuite în tot cursul unui an) ca la un moment dat să apară spectacolul dezastruos a ceea ce încercăm să ascundem: colapsul sistemului spitalicesc, cu infirmiere și medici copleșiți, cu bolnavi culcați pe culoare, cu camioane militare venite să ridice mortii, etc… Însă, mai mult decât de numărul morților, guvernul se teme de mediatizarea unui scenariu italian, care să scoată la lumină cât de nepregătit a fost executivul. De asta se teme. Și, din nefericire pentru el, asta se întâmplă.
Dovada că nu de morți se teme guvernul este, de exemplu, apelul disperat al deputaților din Mayotte (teritoriu francez în Oceanul Indian, în arhipelagul Comore) la care guvernul a rămas surd. Asta pentru că Mayotte va rămâne sub radarul presei.
Însă o alta teamă a guvernului, principala teama, este viitoarea criză economică. De fapt, guvernul este mai puțin pregătit pentru salvarea a mii de IMM-uri care riscă să ajungă repede la falimet decât a fost pentru criza sanitară. Guvernul știe că criza sanitară este pasageră, însă criza economică va fi permanentă. Ea va dura până în 2022, anul viitoarelor alegeri prezidențiale. Prin urmare, guvernul se teme mai mult de această criză decât de cea sanitară, de unde și afirmațiile contradictorii prin care, pe de o parte, le cere francezilor să se izoleze cât mai bine, iar, pe de altă parte, le cere să lucreze de acasă sau să meargă la muncă dacă sunt obligați. Două apeluri care se exclud unul pe altul: nu poți munci cu adevărat dacă ești izolat și nici nu poți fi izolat cu adevărat dacă muncești. Nu va fi atins niciun obiectiv.
Putem trage mai multe concluzii: scopul izolării nu este strict sanitar. Este și un scop politic. În ciuda crizei sanitare și a spectacolului nepregătirii pentru această criza, situația are și un aspect foarte practic: contestatarii, opoziția, ”disidenții”, mișcarea Vestelor Galbene, sindicatele, nemulțumiții, toți cei care împiedicau guvernul sunt izolați. Toată lumea acasă, nimeni pe stradă. Doar președintele, precum Clemanceau, ”duce războiul”, face campanie în ”tranșeele” spitalelor…
Izolarea mai are un scop. Guvernul știe acum că prima strategie nu a avut succes, pentru că a nu a reușit să evite agravarea crizei sanitare, guvernul știe că fiecare zi de izolare care trece va agrava câte puțin valul crizei economice ce va veni și că, în cele din urmă, nu va putea duce pe termen lung cele două strategii: să salveze bolnavii și sa salveze IMM-urile. Situația actuală nu pare sustenabilă și trebuie ca guvernul să iasă imediat din ea.
Privită din acest unghi, izolarea permite guvernului să câștige timp. La adăpostul ei, guvernul poate pregăti al doilea răspuns, cel pe care l-a neglijat prima dată: să furnizeze toate măștile necesare nu doar pentru persoanele expuse și vulnerabile, ci pentru toți francezii. Măștile ar permite mai multă ”izolare fără izolare”, am putea munci fără să contaminăm pe toată lumea. Contradicția dintre strategia sanitară și cea economică s-ar reduce.
Celălalt răspuns al guvernului ține de testare. Guvernul are câteva săptămâni pentru a achiziționa kituri și să se organizeze pentru a face o depistare masivă, cum s-a făcut în Germania. Firește, numărul cazurilor de infecție va crește (pentru ca acum facem totul pentru a ascunde numărul acesta, ceea ce contribuie la contaminarea generală). Însă cu cât vor fi depistați mai repede, cu atât vor putea fi izolați mai repede. Și astfel vom putea evita și izolarea celorlalți, a celor care sunt sănătoși.
Strategia ”măști și kituri pentru toată lumea” este siungura care permite ieșirea din capcana izolării în care ne aflăm. Și se adaugă, poate, și clorochina, dacă efectele sale benefice vor fi în cele din urmă recunoscute.
Dacă guvernul va încerca să facă cele de mai sus, putem presupune că va menține izolarea, pentru moment, iar apoi va trece la al doilea răspunn, odată ce va avea suficiente kituri și măști. Guvernul ar putea limita cazurile, ar putea demonstra că este inteligent. Însă ar trebui să-și recunoască greșelile pe toată linia făcute până acum: în evaluarea crizei, în pregătirea pentru criză, în alegerea primei strategii, în privința stocului de materiale, a lanțului de comandă, a organizării, a comunicării. Va avea această sinceritate și acest curaj? Asta este principala întrebare”.
post scriptum : n-a fost nevoie, în Franta, de lupta de clasa pentru a o distruge. I-a ajuns coronavirus-ul. Care i-a provocat, „liberalismului”, agonia. Macron având a se teme, daca renunta la interventionismul de stat (pe care nu-l poate suferi, dar pe care-a fost obligat sa-l anunte), la pomparea masiva a bugetului în „economia reala”, în dotarile de tot felul (nu numai în alea spitalicesti), si-n social (la 80 de ani de la WW2, salariul minim fiind de … 1500 de euro/ lunar, când o NOAPTE-ntr-un pat medicalizat, la urgente, costa 2500 de euro, si-o luna-tr-o casa de batrâni medicalizata, cel putin 2000), Macron, spuneam, având a se teme de mânia populara, daca nu devine, si pe bune, „comunist” (= nationalizari + gratuitati pentru clasa muncitoare care sa mearga-n paradis) …@liberté … ai dreptate privindu-i pe indivizi, dar CINE I-A ALES? tot oile de francezi i-au înscaunat unde sunt, fiindca EI i-au ALES pe toti pigmeii de care te iei … si cine-a „privatizat” perle ale economiei franceze? toti „alesii”. Macron anuntând, la repezeala, ca renunta (mintea de pe urma) la privatizari. … de Gaulle având dreptate. Ca nu vine, doamne, doame, Vlad Tepes – de Gaulle si-n Franta, sa puna mâna pe ei si sa-i împarta-n doua cete, socialistii si conservatorii, fratii siamezi ai distrugerii bunului public si faradelegii cheltuirii banilor din impozite si taxe, adaugate huzurului personal… !ai dreptate, chiar daca inutil.