Medicina de familie de acasă, la schimb cu neurologia din Germania

George Crivac este un tânăr medic care a ales să practice meseria cu demnitate. Mama, profesor de biologie, i-a fost îndrumător pentru a intra la facultate. A plecat din țară în 2011 și a lăsat medicina de familie în România pentru neurologie într-un orășel german. Se bucură de respect, de un slariu decent, de cursuri de specializare și de aparatura de care are nevoie. Cu toate astea, se gândește să revină în țară, la un moment dat, și să-și deschidă un cabinet propriu.

Cotidianul: Ați lăsat medicina de familie în România pentru o nouă specializare, neurologia, pe care ați învățat-o de la zero în Germania. Cât v-a fost de greu?

Dr. George Crivac: Din punctul de vedere al pregătirii profesionale, nu mi-a fost deloc greu să mă adaptez. Mai greu a fost să mă adaptez aici, departe de familia rămasă în țară, și să mă rup de locurile dragi. Dar în prezent, după 6 ani de când muncesc în Germania, pot spune că sunt destul de mulțumit cu parcursul meu de până acum.

A meritat să luați o astfel de decizie?

Pot spune că a meritat 100% să iau această decizie. Soția e alături de mine și mă sprijină permanent. Meseria e meserie până la urmă. O poți practica oriunde, fără probleme, dacă ești serios. Însă condițiile de muncă sunt incomparabile cu cele pe care le aveam în țară.

Ați avut perioadă de probă? Ce a presupus?

Am avut o perioadă de probă de șase luni. Toate contractele au o astfel de perioadă, apoi am trecut pe contract nedeterminat. Trebuie însă să menționez că în Germania contractele de muncă la medici sunt la fel ca la ingineri sau IT-iști.

Adică?

Adică nu se termină contractul automat după terminarea celor cinci ani de rezidențiat. Medicul hotărăște singur când își dă examenul de specialitate. Care poate să fie după cinci ani sau după șapte ani sau mai mult. Medicul este pregătit în acel spital și este om de bază, iar contractul nu se întrerupe automat după terminarea celor cinci ani de rezidențiat. Acest lucru ar fi util și în România, pentru că face parte din fidelizarea angajatului.

Dovezi de educație

A existat bariera limbii? Germana e o limbă grea. Cât de greu v-a fost să o învățați?

Am luat limba germană de la zero. Eu în școală am învățat engleză și rusă. Am învățat întâi în țară cam șapte-opt luni, până la nivel B2. Apoi am venit în Germania. La început, emoțiile au fost enorme în ceea ce privește comunicarea cu persoanele care vorbeau aici nativ limba germană. Contactul permanent cu ei, și obligat fiind să mă descurc în limba germană, mi-a prins foarte bine. Nefiind vorbitor nativ, înveți germana zilnic, chiar și după șase ani de muncă, șase ani în care ești obligat zilnic să iei contact cu foarte mulți pacienți sau medici și să-ți desfășori activitatea exclusiv în limba germană.

Ați plecat dintr-un cartier supraasfaltat și murdar dintr-un oraș sufocat, după cum chiar dvs ați declarat într-un interviu…

Am locuit în cartierul Militari, în București. Făceam naveta zilnic până la spitalul în care aveam stagiu, fie la Spitalul Universitar, fie la Elias etc. Aveam parte de foarte mult praf, foarte multă mizerie, mașini parcate peste tot pe trotuar. Era o adevărată aventură să treci strada. Am lăsat toate aceste lucruri în urmă. De la apartamentul de trei camere de la etajul 12 din Militari, am ajuns la o locuință primită de la spital în chirie, o casă cu o grădină de 1.000 mp, cu pomi fructiferi și cu râul Neckar care îmi trece exact prin spatele grădinii. Odată cu asta am lăsat în urmă și grija zilei de mâine.

Care a fost prima imagine care v-a surprins în mod plăcut când ați ajuns în Germania?

Primul contact cu Germania l-am avut în urmă cu vreo 15 ani, când am fost cu tatăl meu la un curs în Frankfurt. Mi se părea de atunci o lume ireală, foarte diferită de a noastră. Apoi, în 27 iunie 2011, am venit în sudul Germaniei, în Munții Pădurea Neagră, de unde izvorăște Dunărea, la un curs de limba germană de o lună. În primul rând, mă simțeam mult mai în siguranță decât în București. Și eram și impresionat de toată această lume civilizată. Numai un mic exemplu: la trecerea de pietoni nu te claxonează nimeni să te miști mai repede pe trecere, mașinile se opresc imediat, nu scoate nimeni pumnul și nici nu înjură pe geam, ca în cartierul meu din București… Lumea te salută pe stradă, chiar dacă nu te cunoaște. Gunoaiele stau toate în coșul de gunoi, unde le e locul, iar praful nu-ți intră în ochi. Toate acestea sunt dovezi de educație. Evident însă, cu toate astea, mă leagă foarte multe de țară. Oamenii pe care i-am lăsat în țară sunt oameni calzi, mult mai deschiși și mai sinceri, sângele latin face diferența. Asta îmi va lipsi mereu.

„Resursa de care statului român nu-i pasă“

Ce v-a determinat să faceți acest pas? Ce ați găsit în Germania și nu aveați în România? Care sunt diferențele?

Am venit în Germania pentru cariera mea. Aici am posibilități nelimitate de a mă dezvolta, am acces la ultimele informații în domeniu. Sau sunt trimis de spital la cursuri de perfecționare. E păcat că România întoarce spatele atâtor mii de medici pregătiți inițial pe banii românilor, medici care sunt văzuți foarte bine oriunde în lume. Este o resursă de care statului român nu-i pasă. Asta se înțelege din măsurile luate la nivel decizional în ultimii 10 ani, cel puțin. Dar am colegi care au ajuns foarte bine în România. Ce ne-am fi făcut dacă am fi plecat toți din țară? De aceea am un respect foarte mare pentru ei.

Vă gândiți să reveniți vreodată în România și să aplicați tot ce ați învățat în Germania?

Sigur că mă gândesc să mă întorc în țară cândva. E doar un gând. Dar m-aș întoarce pentru propriul cabinet, în care să-mi pot desfășura activitatea așa cum știu eu mai bine, cum învăț aici.

Ați fost vreodată discriminat în Germania pentru că sunteți român?

Nu m-am simțit niciodată discriminat aici. Ba chiar mă simt foarte bine. Fiind un orășel mic, sunt cunoscut de toată lumea. Mă strigă „Herr dr. Crivac“ și atunci realizezi că ești respectat pentru munca ta, pentru ceea ce faci, iar medicul este vârful ierarhiei, așa cum este normal.

„Sistemul sanitar are nevoie de flexibilitate“

Ce ar trebui să facă autoritățile din România pentru ca medicii să nu mai plece din țară, iar cei plecați să se reîntoarcă?

La nivel decizional, aș fideliza medicii din țară prin schimbarea contractului de muncă. Apoi aș elimina examenul de rezidențiat. Sistemul sanitar are nevoie de flexibilitate, medicul trebuie să își poată alege în mod direct specializarea dorită, visată, nu departajat printr-un sistem absurd de grile. E normal ca un examen de grile să-ți creioneze viitorul? Aici medicii schimbă și pe parcurs o ramură cu alta. De ce nu e posibil și în țară?

Care credeți că este cea mai mare „bubă“ a sistemului medical din România la ora actuală și cum ar putea fi ea rezolvată?

Cea mai mare „bubă“ este, așa cum spuneam mai sus, pierderea resursei umane, apoi ar fi lipsa dotărilor din spitale, dacă bani se pot găsi an de an pentru aparatură, resursa umană este poate pierdută definitiv. Poate că multe spitale private sunt deja la nivelul celor din Germania. Apoi aș pune pe listă, pe locul trei, modul de salarizare.

Sperați ca sistemul medical românesc să se facă bine și să fie precum cel din țările occidentale?

Fără măsuri clare de reformă, sistemul sanitar românesc nu are nicio șansă să ajungă la nivelul celor din Vestul Europei. Nici nu se dorește, pentru că posibilități sunt.

Câți medici români lucrează în Germania? Câți estimați că vor mai veni?

Nu cunosc exact statisticile, nu știu câte mii sau zeci de mii de medici au plecat din țară, dar ce pot să vă spun e că eu am înființat în 2011, anul în care am venit în Germania, un grup pe Facebook, „Medici români în Germania“, care acum are în jur de 5.500 de membri.

George Crivac are 40 de ani. S-a născut în Pitești, a făcut Liceul „Zinca Golescu“, medicina la UMF „Carol Davila“ (promoția 2003). A fost medic de familie în România, iar acum este medic neurolog într-un orășel din Germania, la Spitalul „Vinzenz von Paul“.

Dr. George Crivac a ales să practice medicina în Germania pentru posibilitățile oferite de a se dezvolta

Despre Andreea Tudorica Articolele 196
Author