Merkel şi Sarkozy creează un spaţiu Schengen fiscal

Cancelarul german Angela Merkel şi preşedintele francez Nicolas Sarkozy pregătesc măsuri mai drastice de combatere a crizei din zona euro, inclusiv un „pact de stabilitate” încheiat de urgenţă cu o structură similară Acordului Schengen, care să oblige ţările la disciplină fiscală.

Merkel şi Sarkozy consideră că pactul ar trebui elaborat şi implementat de urgenţă, deoarece modificarea tratatelor UE ar dura prea mult, scrie ziarul Welt am Sonntag.

Ziarul notează că Germania şi Franţa sunt pregătite să accepte o disciplină fiscală dură, citând surse apropiate guvernului german.

Sursele spun că noul plan de combatere a crizei ar putea fi prezentat săptămâna viitoare de Merkel şi Sarkozy.

Liderii europeni au ajuns la concluzia că modificarea tratatelor UE ar fi un proces prea îndelungat, care ar trebui evitat printr-un consens rapid la nivelul zonei euro pentru un pact de stabilitate, implementat încă de la începutul anului viitor.

Pactul ar putea fi structurat în mod similar cu Acordul Schengen şi ar trebui să cuprindă reguli stricte privind deficitul bugetar, supravegherea şi controlul bugetelor naţionale.

De asemenea, Banca Centrală Europeană ar trebui să fie mai implicată în acţiunile anticriză în zona euro. BCE este un organism independent, a cărei politică nu poate fi stabilită de guverne, însă „aşteptările liderilor europeni de la BCE sunt clare”, potrivit Welt am Sonntag.

„Conform acestor măsuri, ar trebui să existe o majoritate în interiorul BCE care să opteze pentru o intervenţie mai agresivă pe pieţele de capital”, scrie ziarul.

O sursă apropiată băncii centrale a declarat că, dacă politicienii pot conveni un plan complet, BCE îl va sprijini.

Surse oficiale europene au declarat vineri că eforturile insistente din ultima perioadă ale ţărilor din zona euro spre o integrare fiscală strânsă ar putea acorda BCE spaţiul de manevră necesar pentru a creşte volumul achiziţiilor de obligaţiuni de stat europene şi a stabiliza pieţele.

BCE, care nu poate finanţa direct guverne, cumpără obligaţiuni italiene şi spaniole de pe piaţa secundară, încercând să menţină dobânzile sub control şi să împiedice extinderea crizei.