Misterioasa chestiune numită demnitate

Multe sute de ani, dacă erai născut într-o familie de sclavi, mândria ta cea mai mare era să-ţi fie lăudată munca de stăpânul tău.

Mai apoi, unii dintre sclavi au devenit învăţaţi. Câţiva au fost însărcinaţi să fie învăţătorii copiilor stăpânului. Copiii educaţi de sclavii învăţaţi au vrut să afle dacă învăţătorii lor nu ar dori să fie liberi.

„La ce ne-ar folosi libertatea dacă n-am avea condiţiile de trai pe care le avem la stăpân?”

Tinerii intelectuali români, prieteni, se ceartă pe o temă care predispune la discuţii aprinse: este ori nu este România de azi o colonie a marelui capital?

Unul zice: „Bine, mă, ce ne pasă nouă dacă suntem colonie ori ba câtă vreme avem prosperitatea asigurată?”.

Altul replică: „Dacă doar 50% dintre noi pot avea prosperitatea asigurată, s-ar cuveni să empatizăm cu situaţia săracilor şi să gândim în favoarea lor un sistem social mai echitabil? Răspunsul dat acestei întrebări împarte lumea politică în două tabere, stânga şi dreapta, după cum ştiţi. Ce nu pricep eu este de ce ajung minţile noastre să decidă că doar stânga, ori doar dreapta, ar avea îndreptăţire.”

„Dreapta are îndreptăţire mai ales ca un producător de prosperitate. Stânga are dreptate mai ales ca un consumator. Dar nu-i adevărat că dreapta nu are acţiuni de răspândire a echităţii către lumea săracilor. Atâta doar că dreapta nu visează o lume utopică în care, cândva, sărăcimea să nu mai existe.”

„Uităm ceva”, zice al treilea. „Natura umană se poate bucura de demnitate şi în condiţii de sărăcie, după cum îşi poate pierde demnitatea şi în condiţii de prosperitate.”

„Ce e chestia asta, demnitatea?”

„Ceva cu adevărat misterios. E ceva ce poate rezista şi în condiţii de colonie, dar nu rezistă dacă accepţi aceste condiţii de dragul unor avantaje materiale. Demnitatea este fiinţa noastră spirituală cea mai adâncă. Ultimul bastion al domnităţii din noi.”

„Domnitate?”

„Da, ceva şi mai misterios. Ceva care face ca libertatea noastră să fie o necesitate mai înaltă decât care alta nu există: necesitatea Domnului.”

„Asta nu mai are legătură cu stânga-dreapta. E un pariu despre Sus-Jos.”

„Ce pariu? Frazeologie goală.”