Geme și pute internetul de tot soiul de topuri. Ba despre sportivi, actori, bogătași, ba și pe seama cățeilor distribuiți în filme. Care are face, încasează mai mult, care poate nu știu ce. Lumea pare un soi de campionat mondial fără odihnă. Topurile hrănesc publicitatea și marketingul, topurile sunt menite să recompenseze și să păcălească mulțimile. Ești în top, ai iluzia că exiști. Nu ești, degeaba ai dat din coate, pare a zice marele iubitor de informație bulevardieră.
Topurile sunt folosite și pentru manipulare. Se inventează tot soiul de asociații care își asumă tot felul de topuri și clasamente iluzorii. Și scot pe primul loc pe te miri cine. La o adică, orice poate fi pus în top. Depinde din ce punct privești. Vrei să bagi un om sau un produs, un partid sau o grupare în gura lumii? Faci un top al celor mai proști, mai agresivi, mai nu știu cum (și introduci un criteriu de referință negativ!) și îl treci pe un adversar sau pe un producător pe primele locuri și l-ai nenorocit pentru o vreme și pentru măcar o parte dintre simpatizanți sau consumatorii lui. Topurile sunt o afacere. În media, topul celor mai bogați dintr-un an sau dintr-un domeniu vinde pe bulevarde ca și ziarele de scandal. Toți mor de curiozitate să afle cine, ce și cît. Unii plătesc să fie cît mai sus în top cu performanțe umflate, alții plătesc sume importante să nu apară. De ce ? Ca să nu atragă atenția la poliție, la Anaf, la partide (pentru sponsorizări pe bază de strîns cu ușa) sau chiar la hoți.
De la aceste exagerări s-a ajuns și la topul adversarilor, sau la topul apariției politicienilor în mass-media. Cine este pe locul întîi la apariții televizate, la declarații stupide, la ascensiune, la bogăție, la navetism politic? N-am văzut niciodată topul inițiativelor sau al proiectelor comunitare lansate, dar mai ales duse la bun sfîrșit de politicieni. Topuri de promisiuni gogonate, înghițite de vreme, au existat. Dar topuri de lucruri duse la bun sfîrșit, nu.
Asta citim, asta avem! Pe cale de consecință, politicienii asta produc. Unde văd o cameră de luat vederi sau un microfon se înghesuie să-și dea cu părerea. Zic verzi și uscate, cu furca, de parcă s-ar strădui să ridice o claie de enormități. Sunt mai ceva decît fotbaliștii la sfîrșitul meciului, mai flecari decît cîntărețul abia coborît de pe scenă! Nu țin minte ce-au zis alaltăieri sau acum un an sau o lună. Ce contează dacă se contrazic sau dacă fac gafe? Să vorbească, să se vadă, să circule pe net, chiar dacă prostia lor devine virală. Să se vadă, să nu-i uite lumea. Să-i laude sau să-i înjure, să-i blesteme sau să-i venereze.
După mintea lor sărăcuță, important este să apară, să facă valuri și să nu-i uite lumea.
Ați mai văzut cumva purtători de cuvînt? Toți vorbesc în numele lor și al funcției lor de parcă ar fi propriii purtători de cuvînt. Cum să lase unul mai puțin important decît ei să vorbească în numele lor? Și ce dacă nu știu ce să spună, dacă greșesc sau se contrazic? Important este să apară și să fie văzuți. Ca o etichetă pe o conservă, va un afiș electoral pe un gard, ca pe o reclamă la un produs nevandabil.
Pînă și pe bolborositul de Cîțu l-a apucat boala camerelor de luat vederi. Chiar și nevorbitul de Nicolae Ciucă, cu toată morga sa de militar călare pe cal, s-a trezit ciupit de plăcerea vorbăriei actoricești. Numa un pic, să vedem ce gust au aplauzele și camerele de luat vederi și întrebările fetițelor peltice!
Egolatria a generat foamea de vizibilitate și a devenit boala secolului amplificată de mass-media!
Prin astfel de postüri vreau sü subliniez că se bate prea multă monedă ( șekheli ;) ) pe ceva din care unii câștigă o grămadă de RONi , echivalentul a 8,000 euro /lună doar pentru a căuta cu lumănarea, de fapt cu menora lor, ceva, oricât de insignifiant, cu care să atragă atenția pentru a-și justifica stipendiile primite din banii celor pe care-i acuză de tot felul de ciudățenii uitând să dea socoteala pentru toate crimele, jafurile, întemnițările și nedreptățile făcute de ei, care acum sunt „foști evrei”.
Numai că numele lor de tristă amintire, că-s Marx, Engels, Lenin, Pauker, Brukner, Neulander, Tismenețky, Moghioroș, Patapievich sau Bârlădeanu, Drăghici, Roman ca să pară mai de-ai noștri și mulți, prea mulți alții, aduce aminte de cea mai întunecată perioadă din Istoria acestui Neam, în care ei sunt cei care au tăiat și spânzurat, de multe ori și la propriu, distrugând tot ce se putea, dar mai Elitele acestui Neam, ca să fie siguri că un popor fără veritabile repere etice, morale și profesionale va fi mai ușor de încălecat și dezbinat.
Câtă impertinență și nesimțire îți trebuie ca să pretinzi despăgubiri pentru Holocaust, fără să dai mai întâi socoteală ( de fapt cam un fel de asta ne dau ;) ) pentru vinile istorice cu care ți-ai încărcat conștiința Neamului tău ?
Rescrierea Istoriei, a Literaturii, ba chiar și a Geografiei este o încercare mizeră de a păcăli contemporanii, dar mai ales tinerii, mai grav și copiii, încă de la grădiniță, ascunzând sub preșul Minciunii și Dezinformării tot ce nu-ți convine, sărind ca ăla din baie, cu clăbucii pe el, de câte ori se ivește o cât de mică ocazie ca să ameninți, chiar să pedepsești orice încercare de a aduce vorba despre cele făcute de ai tăi ?!
Radu H, eu raman recunoscatoare pentru oricare bine care mi s-a facut.
La mine pe strada, in preajma sarbatorilor, aud vocea puternica a aceleiasi femei care spune o poveste cantand. Ieri s-a intamplat sa treaca pe langa mine. I-am dat ceva, mereu mi-am dorit sa o vad de aproape. Mi-a multumit atat de frumos, cu vocea, cu ochii, ne-am urat de bine. Ii spuneam amicei cu care eram ca probabil este ultima cantareata de strada…
Radu Humor, prietene, ma intristeaza experientele tale neplacute cu niste oameni. Niste oameni, caractere mici, raman niste oameni. Am o prietena din Bucovina ai carei parinti a adapostit in vremuri grele, o familie de evrei, familie care nu a uitat niciodata binele facut. Oameni si oameni… Cat despre (in)amicul nostru comun, parca ajunsesem la o concluzie rezonabila.
Reiau : Amintisem de instructorul de dansuri populare care intra personal în joc la unele dansuri fiind de departe cel mai talentat dintre dansatori.Și primul antrenor pe care l-am avut în divizia A la baschet a fost evreu, dar am aflat asta abia atunci când a plecat în Israel. Profesorul L era un om de o ținută remarcabilă și nu doar pe linie sportivă și toți am regretat plecarea lui. Unul dintre cei mai buni prieteni , coleg de liceu cu care eram permanent selecționați în lotul pentru disputele zonale era tot evreu cu care am ținut legătura și atunci când a venit în țară împreună cu soția și copilul a fost găzduit de mine și familia mea. Când după vreo 30 de ani a revenit însoțit de una cam de tot atâția ani, spunând că a divorțat și asta este noua lui soție, cu care plecase în luna de miere, am refuzat săl mai găzduiesc deși a venit de mai multe ori și a apelat chiar la cunoștințe comune din Germania plândându-se de comportamentul meu. adică eu eram acum antisemit, sau el un nesimțit ?
La fel și unul pe care-l ajutasem înainte de 89, cu riscuri enorme, ca iubita lui să scape de o sarcină nedorită,atunci când un prieten s=a întâlnit cu el în Israel a zis că nu mă cunoaște. Tot eu eram antisemit, când i-am dat telefon și l-am făcut nesimțit, sau eu eram din nou antisemit ?
Ca să nu mai vorbesc de cel care pe acest forum mă face în toate felurile. dar mai ales antisemit, el demonstrând de nenumărate ori că este semi(t)nesimțit, aducându-mi acuzații de tot felul , bazate pe deducerile lui complet eronate, doar pentru a-și face numerele de rigoare pentru care este (răs)plătit.