SUA și noua marcare a teritoriului nuclear – un semnal și pentru Franța

”Statele Unite discută despre desfășurarea de arme nucleare în alte state NATO din Europa, o mișcare menită să-i reasigure pe aliați că reducerea sprijinului militar convențional nu slăbește garanțiile de securitate. Oficiali americani au semnalat deschidere pentru noi desfășurări nuclerare, dincolo de cele șase state care găzduiesc bombardiere ce pot transporta arme nucleare, spun trei persoane care au fost informate despre discuții”, relatează Financial Times.

Extindere nucleară americană spre Est

Țările de pe flancul estic al NATO, inclusiv Polonia, sunt interesate să găzduiască avioane militare cu asemenea capabilități, arată FT. Armele nucleare americane din Europa sunt depozitate și păzite doar de trupe americane. Aranjamentele din cadru NATO permite ca statele non-nucleare să poată influența politica și planificarea nucleară, ca mijloc de garantare a propriei securități fără dobândirea de arme nucleare. Însă decizia ultimă a folosirii acestor arme aparține strict Statelor Unite. ”Aliații cei mai apropiați de Rusia au arătat cel mai mare interes”, spun sursele Financial Times. ”Discuțiile pot să nu ducă la vreo modificare a actualelor aranjamente privind armele nucleare americane din Europa”, scrie însă FT.

Reasigurare pentru aliați sau pregătire pentru o nouă etapă a escaladării?

Financial Times insistă că posibila extindere a capabilităților nucleare americane spre Est este o formă de reasigurare și compensare a reducerii anunțate a contingentului american in Europa. Pusă însă în contextul ultimelor avertismente din partea Rusiei (bombardarea centrelor de decizie din Kiev, dronele căzute în țările baltice, Polonia și România, discuțiile despre posibile lovituri convenționale directe și chiar lovituri nucleare asupra unor aliați NATO din Europa, ca formă de refacere a descurajării ruse), discuția de la Washington poate semnala pregătirea pentru o escaladare. Apoi, pusă în contextul inițiativei franceze de extindere a umbrelei nucleare, SUA pot semnala că nu vor accepta intrarea în ecuația nucleara cu Rusia a unui jucător nou, fără reflexele și memoria instituțională a SUA.

Două războaie într-unul: frontul teritorial și frontul dronelor

Între Rusia și Ucraina susținută de Vest se duc două războaie. Unul este războiul din Donbas și din sudul Ucrainei, războiul de uzură, ”mașina de tocat carne”, acolo unde distrug și sunt distruse obuzierele, tancurile și blindatele oferite de aliați Ucrainei. Dronele sunt esențiale în acest război, ele îl fac un război de tranșee și fac extrem de dificilă orice înaintare de o parte sau alta. Însă acest război pentru teritorii nu poate fi decis decât cu bocancul pe teren. Resursa umana este elementul decisiv. ”Natura conflictului s-a schimbat și noua tehnologie, dronele, au schimbat războiul psihologic. Însă infanteristul valorează greutatea lui în aur, pentru că majoritatea operațiunilor ofensive au loc pe teren”, spunea, într-un interviu pentru Le Monde, în februarie 2026, comandantul armatei ucrainene, Oleksandr Syrsky.

Războiul dronelor: conflictul cu cel mai mare potențial de extindere

Celălalt război este cel aerian – atacurile ucrainene cu drone (mai rar rachete) în profunzimea Rusiei, asupra rafinăriilor, terminalelor petroliere, a șoselelor din Crimeea și Zaporoje, atacurile cu efect psihologic asupra marilor orașe și atacurile ruse asupra infrastructurii și orașelor ucrainene. Acesta este războiul cel mai periculos, cu potențialul cel mai mare de escaladare și de extindere. Regimul Putin dorește să traseze o linie roșie în privința acestui război.

Cum au fost depășite, una câte una, liniile roșii ale Kremlinului

Însă liniile roșii ale Kremlinului s-au dovedit, până acum, un simplu exercițiu retoric. Începând de la invazia rusă limitată la Crimeea și Donbas, în 2014, și apoi de la invazia pe scară largă din 2022, au fost încălcate rând pe rând liniile roșii ale Moscovei.

Prima administrația Trump a trimis, pentru prima dată, arme letale Ucrainei. Păturile și căștile trimise de Germania în Ucraina în primele luni ale războiului s-au transformat repede în lansatoare de grenade, în obuziere, apoi în tancuri Leopard 2. Au urmat rachetele europene Stormshadow și Scalp și cele americane ATACMS, cu raza de acțiune redusă, pentru a nu atinge teritoriul Rusiei. SUA au renunțat apoi la această limitare. Au urmat avioanele F-16 care și-au dovedit cvasi-inutilitatea într-o eră a dronelor. Totul în decursul anului 2023. A urmat apoi decizia SUA, Marii Britanii, Franței și Germaniei, de la finalul lunii mai 2025, care autoriza Ucraina să lovească în profunzimea Rusiei cu arme occidentale.

Kursk și Spiderweb: loviturile inimaginabile în Războiul  Rece

În paralel, Ucraina a atacat și a ocupat zone din regiunea rusă Kursk, în vara anului 2024. Pe 1 iunie 2025 a avut loc operațiunea Spiderweb – distrugerea a zeci de avioane din flota strategică a Rusiei printr-o spectaculoasă acțiune cu drone introduse prin contrabandă în Rusia. În interval de un an, teritoriul Rusiei a fost invadat și triada nucleară rusă a fost atacată. Operațiunea din Kursk a fost criticată chiar în Vest ca una negândită strategic, irosind resurse umane și materiale. Profesorul Stephen M. Walt, de la Universitatea Harvard, vorbea în același fel despre atacarea bombardierelor strategice ruse.

Ucraina a dobândit o capacitate de escaladare greu de controlat

Acum, Ucraina are cea mai mare expertiză în războiul cu drone și în fabricarea dronelor. Ajutorul european în acest domeniu începe să nu mai fie esențial, decât în furnizarea de cipuri performante, care pot fi obținute însă și pe căi ocolite, așa cum se întâmplă în Rusia. În aceste condiții, Ucraina deține o capacitate de escaladare a conflictului care scapă controlului aliaților.

Eșecul descurajării ruse și coborârea pragului nuclear

Au fost acțiuni de neconceput în perioada Războiului Rece. Descurajarea rusă – nucleară și convențională – nu a funcționat. Reacția Rusiei este încercarea de a reconstrui această descurajare. La nivel convențional, Rusia poate fi depășită de aliații occidentali, pe termen mediu și lung, la producția de armament și la demografie. La nivel nuclear, Rusia are un avantaj de care încearcă să profite. În 2024, doctrina nucleară rusă a suferit o revizuire. Versiunea noua prevede că Moscova își rezervă dreptul de a folosi arme nucleare nu doar ca răspuns la un atac nuclear, ci și în cazul unui atac convențional care reprezintă o „amenințare critică” la adresa suveranității și integrității sale teritoriale sau a Belarusului. În doctrina din 2020, pragul era o amenințare la ”însăși existența statului”.

Noua teorie a descurajării: de la Ucraina, la țintele NATO

O variantă a noii descurajări ruse, prezentată recent de Serghei Karaganov, ia în colimator nu doar Ucraina, ci și aliații occidentali care furnizează arme și informații pentru folosirea acestor arme împotriva Rusiei. Karaganov vorbește despre necesitatea unor atacuri ruse cu arme convenționale asupra centrelor logistice, posturilor de comandă și a unor ținte simbolice din state pe teritoriul cărora se construiesc arme folosite de Ucraina pentru a ataca în profunzimea Rusiei sau de pe teritoriul cărora sunt lansate asemenea arme. ”Daca nu se opresc sau dacă ripostează, va urma o serie de loviuturi nucleare grupate”, scrie Karaganov, potrivit La Razon (publicația spaniolă nu oferă o sursă – ea este Russia Today – pentru că sursa este interzisă în Europa). Aceste atacuri ale Rusiei ar urma să folosească arme nucleare de circa 1 kilotonă. ”Este necesar să ne bazăm pe descurajarea nucleară pentru a bloca calea spre războiul cu drone”.

Un mesaj pentru Moscova: SUA iau în serios avertismentele Rusiei

Karaganov nu face parte din aparatul de decizie de la Moscova. Este profesor și a fost consilier al președinților Elțîn, Medvedev și Putin. Însă viziunile sale au prins în Rusia, în special în rândul elitelor. Este reacția provocata de inabilitatea unei ”operațiuni militare speciale” – cum este denumit războiul din Ucraina in Rusia – de a stabili regula jocului pe front.

Acesta este contextul în care dronele ucrainene ”rătăcite” în războiul electronic rus sau ”perturbate” de apărarea ucraineana au ajuns să lovească în număr tot mai mare țările baltice și, cel mai recent și mai grav, România. Sunt doi ani de la autorizarea Vestului pentru folosirea armelor occidentale pentru a lovi Rusia. Este un an de la atacul ucrainean asupra triadei nucleare ruse. Sunt luni de zile de când rafinăriile ruse sunt supuse loviturilor ucrainene sistematice cu drone. Construirea unui zid antidronă impenetrabil este imposibilă, atât pentru Rusia, cât și pentru Ucraina și țările aliate din Europa. Capabilitățile nucleare pot deveni țintele dronelor. Iar marea dilema – a Rusiei, a Ucrainei și a aliaților vestici – este că dronele ar putea transporta și o încărcătura nucleară tactică. De aceea, războiul dronelor este extrem de periculos, poate escalada și se poate lesne extinde.

Un mesaj și pentru Paris: Washingtonul nu vrea un nou arbitru nuclear în Europa

Iar acesta este contextul în care Statele Unite iau în calcul desfășurarea unor arme nucleare în mai multe state NATO, pe lângă cele șase state membre fondatoare care au asemenea arsenal pe teritoriul lor.

Văzută pe fondul reducerilor contingentului american din Europa anunțate de președintele Donald Trump, această posibilă decizie americană este interpretată ca o formă de compensare și reasigurare a aliaților europeni.

Văzută pe fondul exasperării Rusiei că descurajarea sa nu mai este luată în seamă în Vest, această posibilă decizie americană nu este un semnal îmbucurător. Este semnalul că SUA percep gravitatea ultimelor avertismente ruse.

În cele din urmă, văzută în lumina inițiativei Franței de a-și extinde umbrela nucleară asupra aliaților din Europa, dezbaterea de la Washington este semnul dorinței SUA de a-și marca mai bine teritoriul. Franța este singurul aliat NATO care are capabilități nucleare ce pot opera total independent de SUA (spre deosebire de arsenalul nuclear britanic).  Opt state au anunțat că vor să intre sub umbrela nucleară franceză, de la lansarea propunerii Parisului, în luna martie 2026: Danemarca, Grecia, Olanda, Polonia, Suedia, Marea Britanie, Belgia, Germania. Recent, li s-a alăturat și Norvegia.

Dincolo de hegemonie și control, este vorba despre prudență. Franța a fost spectator la crizele nucleare ale războiului rece, între SUA și URSS. Reflexele și memoria instituțională sunt mult mai reduse decât în cazul SUA. Franța este un jucător nou în ipostaza de furnizor de umbrelă nucleară pentru alte state și introduce în ecuație o incertitudine care poate fi periculoasă în actualele condiții din Rusia.

Escaladare, iminență, război

Războiul dronelor, greu de reperat și de anihilat în totalitate, sporește uriaș riscul escaladării. Urcarea treaptă cu treaptă pe scara escaladării creează imaginea iminenței războiului dintre Rusia și Europa (cu sau fără Statele Unite). Iminența războiului, cuplată cu know-how-ul militar al Ucrainei (lider incontestabil în Europa în ce privește războiul cu drone și experiența frontului) conduce la afirmații precum cea a președintelui finlandez Alexander Stubb, citat la finalul lunii aprilie de The Economist: ”Noi europenii trebuie să înțelegem că avem nevoie de Ucraina mai mult decât Ucraina are nevoie de noi”.

Dar, nota The Economist, ”din păcate, discursul despre pericole și riscuri îi îndepărtează pe acei lideri și alegători europeni care nu consideră inevitabil un război cu Rusia. Dacă tentația de a-l împăca pe Putin există, atunci orice argument privind instabilitatea politică a Ucrainei sau resentimentele pe care le-ar putea avea dacă este ținută în afara UE devine, pentru ei, un motiv în plus să nu o primească în club. Europa are tot dreptul să se întrebe dacă Ucraina este pregătită pentru aderarea la UE. Soarta Ucrainei ar putea depinde însă de ceva mai simplu: dacă europenii sunt pregătiți să lupte”.